1,986 matches
-
râdeau, blestemații... Eu eram În pădure să aduc lemne. Am auzit caii și urletele lor de fiare și m-am ascuns Într-o scorbură. Am stat acolo nebun de groază. Nu știu cât am stat, o zi, două... Mai mult am zăcut leșinat de groază și de slăbiciune. N-am avut apă să-mi ud buzele... mai târziu am ieșit. Apucasem să văd cum au ars copiii, cum... Bătrânul Își mușcă buzele și tăcu. — Ce-ai mai văzut? Întrebă Simeon. Ce-ai mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aproape nimic, doar o amețeală care-i umplea gura de amărăciune. Se opri și Încercă să prindă pe limbă câteva picături de rouă de pe firele de iarbă. Dar puterile Îl părăseau. Nu mai erau decât câțiva pași până la poartă, când leșină. Își mai spuse doar că nici Încercarea asta n-o putuse trece și se prăvăli În gol, ca pe un șir de trepte pe care cădea tot mai jos. I se părea că aude cum i se lovea capul de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până nu-i prea târziu! Cioplitorul În piatră povesti toate Întâmplările zilei dinainte. Din clipa În care l-au trezit dimineața strigătele de ajutor până În clipa În care s-a târât istovit până aproape de mânăstire. Cu excepția lui Bodo, care zăcea leșinat În patul lui, cei prezenți Îl ascultară fără să scoată un sunet. Când sfârși, starețul Întrebă: — Încotro s-a Îndreptat Adelheid când v-ați despărțit? — Nu știu. Mi-a pus agrafa În mână, a sărit pe cal și a dispărut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
veste părintelui Bernhard. — Sau poate că Între timp s-a Întors unchiul meu Conrad. Du-te și spune-i că am nevoie de ajutor. Dar fratele Gregor se Împotrivi: — Doamne ferește, stăpâna mea, ești atât de palidă! Ce mă fac dacă leșini pe drum? Ia-ți slujitoarea să te sprijine și să te ajute, ca să putem ajunge neîntârziat la mânăstire! Cum Berthei Îi era frică să pornească singură prin pădure, găsi că sfatul grăsanului era bun și o rugă pe stăpâna ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cap... Așa a trecut parte din noapte. Spre ziuă s-a născut pruncul, un băiețel dolofan și puternic, care a țipat cu putere de cum a văzut lumina lumii. La do rința mamei lui, care a rostit numele Bodo Înainte de a leșina, arhiepiscopul l-a botezat În aceeași dimineață cu acest nume. știam că Bodo fusese fratele iubit al doamnei Bertranda, care a murit de tânăr Într-un turnir, un cavaler frumos, plâns de doamne și cântat de trubaduri. Apoi monseniorul m-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În jos, ca o furtună, fără să se gândească la nimic. Nu apucase să-și pună pe cap boneta de in alb, și pletele blonde Îi fâlfâiau pe umeri ca un zbor de pasăre a luminii. Ducesa Sofia ar fi leșinat cu siguranță dacă ar fi văzut-o. Unde se mai pomenise ca o nobilă doamnă să se arate cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l vadă pe Bodo, așa că ajunse la portiță Într-o clipă și se opri Încercând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe, păși Înainte. Nu sunt războinic și nu-mi place să vărs sânge. Dar, dacă scapi de tovarășul meu, Îți jur pe mântuirea sufletului că te voi strivi eu! — Adelheid? Eglord se Îngălbeni recunoscând-o pe nefe ricita care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și l punea în uimire pe marele ban Tudorache Văcărescu prin calcularea promptă a unei dobânzi: „dacă nu ești zaraf, cum de știi să socotești așa de iute?“ (Moravuri de altădată). O mătușă a lui C.A. Rosetti ar fi leșinat, zice-se, în trăsură, zărind pe Podul Mogoșoaiei firma unei prăvălii: „Librăria C.A. Rosetti & E. Vinterhalder“. La Iași, prin 1847, rudele lui Matei Millo, neîmpăcându se cu ideea de a avea un actor în familie, puneau o ceată de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
asupra căilor ferate transmanciuriene. Cei doi și-au dat asigurări că vor impune propriilor aliați chinezi naționaliștilor și comuniștilor acceptarea formală până în ultimele consecințe a acestui aranjament. Administrația americană a reușit să impună lui Jiang Jieshi (care, se spune, a leșinat când și-a dat consimțământul) condițiile date, odată cu semnarea în august 1945 a unui tratat de prietenie și colaborare cu U.R.S.S. Lui Mao Zedong, Stalin i-a scris o scrisoare folosind pseudonimul de Filatov, în care, după ce apreciază că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se regăsească o parte a schițelor hărților demografice folosite la Viena, la executantul lor, geograful - cartograf Nicolae Economu. Realitățile etno-demografice au fost schițate de cei care au prezentat noua hartă a Ungariei, la Viena, făcându-l pe Mihail Manoilescu să leșine când a văzut-o și pe Anton Galopentia să-i declare lui Mircea Eliade la întoarcerea la București, "dacă nu aș avea copii, m-aș sinucide". Sentimentele lor au fost împărtășite de toți românii, căci fiecare avea în familie cel
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
În acest sens, relevantă este caracterizarea deciziei de la Viena făcută de ministrul de externe german, von Ribbentrop, omologului sau bulgar: "Ce poate adeveri mai pregnant: justețea arbitrajului de la Viena, decât faptul că, după pronunțarea lui, ministrul de Externe român a leșinat (pe masă-n.n.)", iar ministrul de Externe ungar și- a anunțat demisia. Prin urmare, nu trebuie să surprindă faptul că decizia de la Viena a creat un permanent focar de tensiune, constituind punctul de plecare al unei competiții între România
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
dar a durat până pe la unsprezece ani, când, ieșind într-o duminică, am vă zut la poarta școlii un cupeu: vizitiu și valet și o doamnă înfofolită în blănuri, înfumurată și plină de sine, de averea ei... Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a durat până pe la unsprezece ani, când, ieșind într-o duminică, am vă zut la poarta școlii un cupeu: vizitiu și valet și o doamnă înfofolită în blănuri, înfumurată și plină de sine, de averea ei... Eram gata să leșin - leșinam deseori pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
psiholog, sever și aspru, mi-a spus, evident ca să-mi facă un serviciu: „De ce sunteți tulburată? Dacă v-a părăsit, înseamnă că nu vă iubea așa de mult. Un copil ca toți copiii“. Între timp mi-am revenit - aproape că leșinasem; pete mari de sânge, zice lumea, îmi apăruseră ici-colo, pe gât și pe față. Aproape am țipat: „Da“. Și rostind cuvântul ăsta, am reintrat în contact cu atmosfera din jur, cu situația în care mă aflam. Așa că am continuat: „Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi acești bani în contul pensiunii pe aprilie. M-am dus. Luasem o sulfamidă, tratamentul recomandat contra gripei actuale, și, cum știi ce efect au de obicei sulfamidele asupra mea, când m-am întors de la Ver[eș], eram gata să leșin în fața ușii apartamentului nostru. Fuga, fuga, pe divanul tău drag, care mi-a fost leagăn și pat de odihnă, în amintirea ta. Puteam eu să-mi închipui că dormeam în el pentru ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De dimineață până la amiază soarele e tras la deal de patru tauri. De la amiază până în amurg de un iepure șchiop. Am fost la îngropăciunea mătușei Ruxanda care m-a crescut, Dumnezeu s-o ierte, și iaca n-am putut să leșin, și pace bună! Dacă nu-s cucoană... [MOSCOVA-LENINGRAD] [1945]* 12.VI 7.20. plecare (ora Moscovei 8.20) 9. Trecem Nistrul (ora 10 Mosc.) În Ucraina, pământuri comasate și ferme. Plutim la 2200 m. înălțime. Nipru panoramă largă. Trecem pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
După cuvîntările de adio, m-am retras, însoțit, o parte din drum, de C. Cojocaru. Ce s-a întîmplat mai departe? La Cimitirul Sărata (mi-a povestit ulterior Ilie Boca) totul a decurs în mod haotic. Soția lui Coban a leșinat, fiii s-au repezit s-o ducă acasă, iar lumea a plecat înainte de a fi fost coborît sicriul în groapă. Afară bătea un vînt rece, înțepător. O femeie îi îmbia pe cei rămași cu colivă înghețată. Ce ironie! Criticul fusese
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care oricum ar fi privit-o critic. Descălțîndu-se, a observat o rosătură la unul din ciorapi chiar în față, la degete. A încercat s-o ascundă încrucișînd tălpile, dar pînă la urmă tot s-a văzut. Nevastă-sa, să leșine, nu alta. „Pentru mine - a continuat el - nu era chiar o surpriză, pentru că pantofii și ciorapii îi poartă mai întîi fecioru-meu, iar când îi lasă el, îi iau eu”. După ce i-a ospătat, gazda le-a pus în față, fiecăruia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
victima perversiunilor sexuale ale unora dintre colegii săi mai mari și mai puternici. Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
până azi. Vlahul se cuvine fitecine să poarte cernit strai c-a murit Mihai, că și-au pierdut domnul viteazul și omul, cu nume de faimă de-l rosteau cu teamă cari mai de cari turcii și tătarii, ungurii și leșii tremurând ca peștii.“ scrie vistierul grec Stavrinos într-o poemă redactată în 1601. Aceste versuri sunt ale unui fidel și ale unui admirator, dar contemporanii și succesorii lui imediați nu au avut prețuire pentru performanța domnului muntean - întâia unire a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mult), până să i se limpezească gândurile și realizează cine este mandatarul său, este adus la realitate de sentința dreaptă și neîndurătoare a Justiției suverane. Iar, dacă se dumirește mai devreme, tot nu mai poate face nimic, întrucât fie va leșina, fie va rămâne ca trăsnit, deci în imposibilitate de a deschide gura. Acum, că ați aflat toate acestea, veți putea corecta pe oricine nu știe că Ludovic L. n-a fost și nu este procuror, ci, chiar din contră, avocat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
la fel de îndreptățit o decizie favorabilă la o instanță și una contrarie la instanța superioară.) Da, numai că sentința dată de onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak a fost definitivă și irevocabilă! Surpriza a fost uriașă și mai multe doamne din asistență au leșinat. (Și un domn.) Chiar și eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a dat semne de vertij. Ca să nu mai amintim scandalul din presă. Groaznic! Oricât și-au bătut capul cei mai iluștrii experți, cale de atac la sentința definitivă și irevocabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
colicii intestinali. 4. Sentința: Președintele a anunțat cu o voce sfârșită că, într-adevăr, lipsind corpul delict, adică zăcămintele furate în mod absolut revoltător de către..., adică zăcămintele, procesul nu are temei. Moment în care eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a leșinat, iar sala se pregătea să-l linșeze pe numitul Robin Dan Bleier. Dar în acea clipă cumplită, avocatul apărării a spus: Dar este altceva!" și a salvat situația! Dar este altceva! Ludovic L. a făcut o lungă pauză de efect
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
nilor mari) și a răspuns serios: „Când am intrat odată la mama și la tata în cameră și am văzut că mama îi mânca puța lui tata.“ Avea și motive să fie serios... Mama, care aplaudase bucuroasă până atunci, a leșinat, iar tatăl a zbughito din platou. Poți zice căși meritau soarta. Ia văzut, într adevăr, o țară întreagă, așa cum șiau dorit. Iar cei de la Prima au avut grijă de asta: nu numai că nu au tăiat episodul la montaj (emisiunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
personaj important al audiovizualului românesc. Acum e pe cai mari, căci, în afară de moderarea emisiunii Sinteza zilei, i sa dat pe mână, precum știm, și conducerea Antenei 3 (după ce, în prealabil, fusese directorul Antenei 2). Mil amintesc pe când făcea interviurile acelea leșinate la Realitatea TV - pe atunci naș fi crezut în ruptul capului că băiețașul acela plat și careși peria cu sârg invitații avea să facă mare carieră în televiziune. Mihai Gâdea a rămas, profesional, la același nivel ca în urmă cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]