1,966 matches
-
de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și-n jos prin arborele de guava. În copacii vecini. În tufe. În spatele stâncilor. Priviră din nou în sus printre crengi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înfipt în plafonul mașinii în mijlocul unui zgomot infernal ca de armă automată. Era exact ce-mi lipsea, zău așa. Și-așa capul, fața, spatele și inima mă dureau deja mai tot timpul, și în continuare mă simțeam amețit, înnebunit și leșinat după călătoria cu avionul. — Doamne, am exclamat eu. — Mda, mormăi șoferul din spatele geamului făcut zob. Nenorociții ăștia de americani. Șoferul taxiului meu avea în jur de patruzeci de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru că s-a întâmplat ceva despre care trebuie să-ți spun. Mă tem că e o veste proastă. Hai, Ella, nu e nevoie să abordezi tonul ăsta cu mine. Doar te-am futut o dată - pe scări, îți amintești? - când a leșinat Alec în bucătărie. — Bună, Ella. Okay, dă-i drumu’, și m-am pregătit pentru ce era mai rău. — Alec e în pușcărie. La Brixton, în arest preventiv. A dat de dracu’. El a vrut să-ți spun. Veste proastă? Proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mă culc, după care totul o ia de la cap. Ce ar putea să mă ajute să înțeleg sensul lucrurilor? Am ajuns să atârn prins în copcile timpului. Cândva eram foarte energic. Astăzi simpla rostire a cuvântului mă face să leșin de extenuare. Nu pot să fac nici o clachetă până când nu apare Doris Arthur cu scenariul. În ceea ce privește bugetul, primul meu secund, Micky Obbs, e plătit cu jumătate din onorariu, până la data primei vizionări, împreună cu Des Blackadder și Kevin Skuse. Poate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care a chemat veterinarul să-i facă verificarea. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Al dracului de stupid, Fielding avea dreptate. A mai apărut o mașină a poliției urmată de o ambulanță, un om cu tricoul împroșcat de sânge pășind tăcut, o targă pe care era dus cineva cu o mână chircită făcând semne leșinate de adio străzii întunecate și zgrunțuroase. Martina și-a făcut o scurtă apariție, însoțită de Shadow, având în mână un pahar plin cu scotch și gheață și o cheie. Bătrâna doamnă și pudelul ei se întorceau și ei acasă — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce mișcări adorabile i se umflă, se adună și ard mușchii gâtului. Acum, când secretarul sau telefonistul îmi spune: „Spunk Davis la telefon“, mă pierd și mă toropesc, de parcă pe fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părea de-a dreptul prostit de dezmăț. Doamne, cu drogurile și șampania și sculele de înaltă tehnologie pe care le are Butch prin cămara ei, îmi imaginez eu cam ce făceau acești doi tinerei în pătuț. Simplul gând și mă leșina de osteneală. Și totuși, povestea asta îmi convenea dintr-un punct de vedere. Nu voiam ca Spunk să pară prea drăgălaș sau sănătos pe ecran. Mai dă-i băiatului încă o lună ca asta, plus un pic de fard negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu nume, durerea sonoră a refugiaților. Au asigurat liniile aeriene posibilitatea de călătorii alternative pentru pasageri? Nu. Tot ceea ce ne-au dat a fost un bon pentru o băutură răcoritoare și unul pentru o prăjitură. Eu eram gata oricum să leșin, când pe cine văd trecând prin ușa rotativă, dacă nu chiar pe Big Bruno și Horris Tolchock. Buuun! Hai, luați-mă, mi-am spus eu. Dar am rupt-o iar la fugă, fentându-l pe Bruno, pe Horris, poliția financiară, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-o sărut pe Ella de bun găsit și să schimb cu ea câteva vorbe. Trebuie să se facă schimb de consolări. La urma urmei și eu i-o trăsesem o dată pe scări, cu niște ani în urmă, când Alec leșinase; Alec știre? Puțin probabil, pentru că nici chiar Ella nu mai știe. Istoria s-a rescris și evenimentul nu a mai fost inclus. Vremurile sunt grele. Nu mai e loc pentru săruturi. Nici pentru zâmbete, panglici în păr, volănașe la rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scape cu viață și, în timp ce făcea asta, Livia se transforma încontinuu în tot soiul de chestii umede, puturoase, diforme și lunecoase. El n-o putea prinde și în tot acest timp strânsoarea ei devenea tot mai aprigă. Chiar înainte să leșine, a reușit să rostească următoarele cuvinte: — Ești bătrână, Livia. O hoașcă bătrână. N-o să mai găsești niciodată pe altcineva. Dintr-odată îacum nu mai vedea nimic, doar negru înaintea ochilor) strânsoarea a slăbit. Vultur-în-Zbor a auzit vocea Liviei spunând: — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asta: De ce poartă un irlandez trei prezervative? Slăbiciune, boală. Ambele străine lui Vultur-în-Zbor, ambele năpustindu-se acum către și peste el, precum valul care îl adusese pe insula Calf. Aceeași sezație de detașare confuză pe care o simțise înainte de a leșina în barca lui îl cuprindea încă o dată. Picioarele îi tremurau. Să se țină pe picioare îi devenea tot mai greu, să urce - imposibil. Se opri. Fruntea îi ardea. Vuietul crescu și mai tare, tot mai tare. — Nu știu, domnule Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Lui Vultur-în-Zbor i se părea acum că arată așa cum îl percepuse la început: greoi, împiedicat, inutil. Figura hotărâtă din Dimensiunile Interioare dispăruse, ascunsă din nou în spatele unei măști a eșecului. — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil. îți mulțumesc. Virgil Jones pufni. Și leșină. Rolurile de infirmieră și pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pună stăpânire chiar așa de tare pe mintea ta. Uită-l și pe el, și nebuniile lui... De-acum nu mai ai nevoie de el. Din nou nota aceea de disperare din vocea ei. — Să-l uit, spuse Vultur-în-Zbor și leșină cu capul în supă. PATRUZECI ȘI PATRU — Elfrida, spuse Vultur-în-Zbor, tu ai cunoscut-o pe sora mea, Prepelicarul? Ochii Elfridei s-au mărit. în cele din urmă a bâiguit: - Eu... eu cunosc numele ăsta... Sora ta? Vultur-în-Zbor a încuviințat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să mi se-nvârtă și mi-au apărut imagini stranii înaintea ochilor. Probabil că am leșinat. M-am trezit pe pământ, lângă Trandafir, plin de praf și cu alte câteva zgârieturi în plus. Mi-e rușine s-o spun, dar primul meu implus a fost s-o iau la fugă. M-am întors la treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
imediat ce s-a întâmplat. După o scurtă discuție, timp în care părea din ce în ce mai interesat, l-am dus în pădure și și-a încercat și el norocul cu Trandafirul. S-a îndepărtat de el ținându-se de cap. Dar nu a leșinat. Fapt care i-a conferit automat un fel de ascendent în fața noastră. Probabil din această cauză am fost de acord să păstrăm o vreme secretul în privința Trandafirului, asta până o să înțelegem mai bine ce e cu el. Ne-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se stingea văzând fața lipsită de expresie a lui Suki. Probabil că nu a fost mai departe de Hyde Park în nordul Londrei. A fost norocoasă că nu m-a întrebat ce marcă e rujul meu. Probabil că aș fi leșinat pe loc. —Ei bine, cel puțin arată foarte bine, zise ea, făcând eforturi evidente să fie generoasă. N-ai fi zis, sincer. Exact în acel moment, un zgomot puternic ne făcu pe amândouă să tresărim și să ne întoarcem. Venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
al unui pui de drac se uită la noi, privirea răutăcioasă a ochilor ei albaștri arătând că știa că ne trăsese o sperietură zdravănă. Suki, care înghețase, își reveni brusc, de parcă cineva apăsase întrerupătorul ca să o pornească. —Bells! Iar ai leșinat? Vocea îi era plină de îngrijorare, fără tonul de fluturaș de societate. Se aplecă spre ea repede, împiedicându-mă să o mai văd pe fată. —Biata de tine! Poți să te ridici? O ajută să stea în picioare, sprijinind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cealaltă parte, Belinda arăta de parcă încăpuse pe mâna unui liposucționist plin de zel. —Bells suferă de anemie. Asta e lipsă de fier, explică Suki plină de importanță, ca și când era vorba despre o informație medicală sofisticată. Adesea se simte slăbită și leșină. Bells, ea e Sam Jones, cea care a făcut sculptura. Veți face cunoștință cum se cuvine după ce se va simți mai bine. Îmi cer scuze, spuse către mine pe un ton șoptit. Am clipit nedumerită; nu înțelegeam de ce Suki își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
energică, traseul stărilor sufletești ale Zoei relevă capacitatea ei de simulare în diferite momente și față de diferite personaje. Perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și a compromiterii iremediabile determină evoluția stării ei sufletești. Se ascunde de onorabilu-i soț, leșină, arătând astfel cât e de simțitoare. La măsurile luate de Tipătescu, Zoe reacționează contramandând ordinele date, decide eliberarea lui Cațavencu. În fața lui Tipătescu Zoe îți dramatizează suferința. Plânge, caută să-l impresioneze și nu să-l întărâte. Spaima Zoei este
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și le aruncau pe geam... Inginerul Satanovski apărea și el, de la o vreme, seara În salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ci și ospătarii care, orânduiți frumos În fața intrării, priveau Înmărmuriți spectacolul. Între timp, mirosul de grătar invadă toată strada Lăpușneanu. Mulțimea saliva. O doamnă ce se oprise lângă galerii fu nevoită să se sprijine cu mâna de vitrină ca să nu leșine. „Iată ce ușor se poate propaga reflexul lui Pavlov În masă”, gândi Noimann, simțind cum buzele i se umflă de salivă. De altfel, atmosfera era atât de Încordată de așteptare, Încât aveai impresia că În curând clienții, laolaltă cu ospătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât timp durase toată această scenă. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a Întors acasă mai devreme ca de obicei. Năvălind În camera nupțială, Emma l-a surprins pe Otto chiar În momentul extazului. Soția nu s-a putut abține și l-a lovit În cap cu poșeta. De spaimă, Otto a leșinat, iar când și-a revenit În simțiri, era cu totul alt om decât fusese până atunci. I se schimbase nu numai vocea, ci și părul. Nici medicii psihiatri, nici psihologii de la Freiburg nu și-au putut explica această metamorfoză. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sertar, repezindu-se s-o taie În bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În cămașă de forță și dusă la spital, unde i s-a stabilit și diagnosticul: delirium tremens, intervenit din pricina intoxicației acute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]