1,302 matches
-
al lui Ellis, Lunar Park, tradus recent și în România, observi, cu ușurință, că a doua "biografie" (un Ellis tată divorțat) aparține unui Bret Easton Ellis devenit protagonist al propriului său epic. Mulți critici au trecut prin clipe de nedumerire, lecturînd cartea. Ei au fost tentați (ca și mine, de altfel) să ia datele existențiale ale lui Ellis din roman drept bune (capcana vine și din coincidența unui număr semnificativ al acestor "date" cu cele reale, din viața propriu-zisă a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de celebru și natură boemă, nesupusă convențiilor și constrîngerilor sociale), ajungînd la alcoolism și, ulterior, la psihiatru (la îndemnul acestuia, scrie, terapeutic, o "autobiografie", unde mărturisește două episoade de relații intime pasionale, aproape violente, cu Richard, episoade ce vor fi lecturate, accidental, de Walter!). Walter se implică, în mod similar, cu ardoare, în ecologie, pentru a suplini, simbolic, neîmplinirile unei vieți marginale. Personajele lui Franzen își ascund frecvent, cu un stoicism suspect, traumele personale. Punctul culminant al "disoluției" din Libertate îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cronicilor, fie în Introducere în istoria literaturii române, fie în monografii Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești sau volume colective Naratori și modelare umană în medievalitatea românească, în spiritul temei cu variațiuni din muzică, variațiuni care adaugă cu fiecare nouă lectură alte și alte căi interpretative ale unor opere ce se deschid mereu diferit cititorului atent. Literatura stă sub semnul heteronomiei, psihologia, sociologia, imagologia dialogând în aceste cărți despre epoci de altădată, când nu scrisul frumos, ci scrisul util, "furat" uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a corecta imperfecțiunile. La cursuri, citeam printre rânduri că studiul textului ironic e fundamental pentru un viitor cititor profesionist. Acest text e menit să te învețe îndoiala permanentă pe care să ți-o asumi drept metodă de lucru. A lectura ironia în cheie adecvată presupune să înlături evidența, căci nici un cititor serios nu lucrează doar cu suprafețe, cu fețele văzute ale textului. Ironistul, ca orice profesor bun, ține spiritul în mișcare, căci interogația perpetuă, chiar dacă ia pe drum și forma
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
asimilat cu călătorul umblând în lumină ori corabia plutind lin din Cuvînt înainte cătră cetitor. Cetitorilor cărții aceștiia: milă, pace și sănătate de la unul în troiță marele Dumnezeu!80. Ambele imagini rețin ideea călătoriei, a înaintării pe calea căutării sensului lectura marcată de structurile ei spațio-temporale -, însă detaliile plastice ale cititorului înțelegând ceea ce citește, comparat cu o corabie, surprinde nu numai metafora lecturii-călătorie, ci și atributele unei întreprinderi de revelatoare dezvoltare personală. Pentru că, dacă "ceia ce umblă în întunerec și în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
atroce. Ei primesc astfel o parte din suferința victimelor și ar fi fals să spunem că sunt sensibili la asta. Dar suferința pe care o resimt - și asta e deranjant, de fapt - provoacă, în același timp, suferință și plăcere când lecturăm presa de acest fel. Uimitor, neurospecialiștii au arătat, de curând, că centrii generatori ai suferinței și plăcerii sunt apropiați la nivel cerebral. Psihologul David Borsook le-a provocat mici arsuri voluntarilor, prin niște plăci metalice fixate în palma acestora (arsurile
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
la literatură pentru a înțelege lumea! Nu lipsit de interes ni s-a părut testul propus de un editor englez, Ford Madox Ford, cu aproape un veac în urmă, aplicat romanului în discuție. Ford susținea că poate evalua un manuscris lecturînd o singură pagină din acesta, pagina 99, ca o sondă aruncată în miezul unei cărți, dat fiind că autorii de mică anvergură și-au cam epuizat deja elanul și inspirația inițiale pînă ajung acolo. Or, se pare că Jenni trece
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în același timp, expune, dar și ilustrează concepte postmoderne în propriul text. Astfel, prin subiectele tratate și prin modalitatea în care le-a descris în actul scriiturii, Baudrillard a contopit în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea, lucrările sale putând fi lecturate atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Cazul Baudrillard va fi tratat fără admirație sau părtinire, interesându-ne în special de ramificațiile și semnificațiile scriiturii sale. În acest caz, scopul urmărit nu este acela de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în special pe aceea a raționalității. Încă din anii 1980, Habermas a intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca reflecții constante asupra modernității și răspunsuri mai mult sau mai puțin directe aduse criticilor postmoderniste. În viziunea lui Habermas, teoriile postmoderne reprezintă un atac la adresa modernității și a caracteristicilor ei progresive, cum ar fi democrația, diferențierea culturală sau rațiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai larg numit postmodernitate?"111 De asemenea, distingând între modernitatea estetică și modernizarea socială, Habermas identifică în ambele manifestări ale modernității socială și culturală motive de îndoială în susținerea proiectului modern. Chiar dacă acestea există, iar unele intenții ale Iluminismului sunt lecturate ca fiind "fragile", Habermas consideră că proiectul modernității nu poate fi declarat drept "o cauză pierdută", eforturile gânditorilor iluminiști în direcția dezvoltării unei științe obiective, a unei moralități universale și a unei arte autome, care să conducă la "îmbogățirea vieții
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lingvistici formale sau structurale etc.). Abordând și binecunoscuta apărare habermasiană a distincției de gen dintre filosofie și literatură 124, cei doi critici consideră că în practică Habermas s-a îndepărtat de acest postulat, Discursul filosofic al modernității fiind posibil de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție literară, o retorică bogată și o frecventă pasiune morală și politică. În timp ce luptă pentru consens, textul său adoptă disensiunea, atacând atât anumite forme ale teoriei moderne, cât și oponenții săi postmoderni. Tonul său
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între două tipuri de teorii postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundaționalistă. În această categorie sunt incluși teoreticienii din mai tânăra generație a postmodernilor, care se angajează în diverse polemici și dispute, în care apără un discurs bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este o strategie pe care și moderniștii o utilizează, situație care se transformă într-o altă critică la adresa proiectului lui Hassan, ce pare, în aparență, să intre în contradicție cu binecunoscutul proiect derridarian (din altă perspectivă însă, situația poate fi lecturată sub semnul pluralității și al caracterului intrinsec contradictoriu al postmodernismului). Derrida observa că gândirea de tip occidental se desfășoară în jurul opozițiilor binare (realitate/aparență, sensibil/inteligibil, subiect/obiect etc.), pe care le interpretează ca ierarhii violente din pricina privilegierii unuia dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale unei modernități ce trebuie alungate din scenă, ci trebuie privite prin prisma comparației cu anamneza din terapeutica psihanalitică, care permite descoperirea unor sensuri secrete sau ascunse ce pot clarifica mai bine situația prezentă. În această orientare, avangarda poate fi lecturată ca o muncă de edificare a sensului modernității înseși, la fel cum și ""post-" din "postmodernism" nu semnifică o mișcare de come back, de flash back, de feed back, adică de repetare, ci un proces în "ana-", un proces de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
va critica nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură într-un textualism care ajunge să expedieze logica în domeniul retoricii. Aceasta din urmă estompează rațiunea argumentativă și criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept relații conceptuale de dominare este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificative. Astfel, "Derrida vrea să extindă suveranitatea retoricii asupra domeniului logicului pentru a rezolva acea problemă în fața căreia se află critica totalizatoare a rațiunii"229 și, în plus, să evite considerentele științifice de analiză a textelor filosofice, care vor fi lecturate după criteriile performanței retorice și nu după cele ale consistenței logice. Habermas interpretează inversarea raportului logică retorică și ca pe o autoasigurare a filosofului francez împotriva criticilor care i s-ar putea aduce din perspectivă logică, trimițând interpretarea în domeniul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării și lecturii. Din perspectivă derridariană, metafizica occidentală a privilegiat constant vocea în raport cu scrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De asemenea, autorului i se neagă anterioritatea în raport cu textul, singurul timp care este acceptat fiind acela al enunțării, precum și instituirea de sensuri ascunse pe care doar el le poate descoperi și interpreta în mod corespunzător. Dimpotrivă, textul nu mai este lecturat linear, din perspectiva căutării unui înțeles unic, originar, postat acolo de către autorul său, ci în termenii unui spațiu cu dimensiuni multiple, alcătuit din scriituri variate, în care pot interveni elemente precum citările, parodia, contestările. Dacă autorul pare a fi inutil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și de reconstruire a unei forme de raționalism 315. Rorty sesizează că una dintre diferențele de interpretare dintre el și Habermas este aceea că în timp ce el vede în unii gânditori precum Heidegger, Nietzsche sau Derrida "filosofi privați buni", Habermas îi lecturează drept "filosofi publici răi". În problematica distincției de gen dintre filosofie și literatură, cred că o opinie mai coerentă este aceea dezvoltată de către filosoful american, care interpretează demersul derridarian 316 nu ca pe o nerecunoaștere fundamentală a realității genurilor, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valorii operelor se pune în mod total diferit. În loc să așezăm în opoziție criteriile de ierarhizare (estetice în literatură, etico-epistemologice în filosofie), trebuie să le facem să se întâlnească"320. Prin urmare, trăsătura constituenței face ca un discurs să poată fi lecturat și ca interior, și ca exterior altor discursuri; astfel, discursul filosofic va crea efecte estetice ce vor putea fi lecturate literar, iar discursul literar va produce o creștere a inteligibilității lumii, condiției omului etc., ce poate fi interpretată din perspectivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofie), trebuie să le facem să se întâlnească"320. Prin urmare, trăsătura constituenței face ca un discurs să poată fi lecturat și ca interior, și ca exterior altor discursuri; astfel, discursul filosofic va crea efecte estetice ce vor putea fi lecturate literar, iar discursul literar va produce o creștere a inteligibilității lumii, condiției omului etc., ce poate fi interpretată din perspectivă filosofică. Postmodernii au exacerbat aceste indiferențieri, romanele postmoderne abundând de problematici de natură filosofic-existențialistă, în timp ce scriitura filosofică a îmbrățișat o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
criteriu după care este interpretată opera unui gânditor. Radicalitatea tezelor sale, sugestiile de lectură pe care le inserează, stilul virulent au contribuit la accentuarea asemănărilor dintre Baudrillard și Nietzsche, prezente în literatura de specialitate. La fel cum Nietzsche nu este lecturat pentru validitatea raționamentelor sale, la fel și relevanța lui Baudrillard nu rezidă în căutarea acestei părți de consistență logică, ci în impactul pe care asumpțiile sale îl au în rândul publicului. După cum afirma și Mike Gane, scrierile filosofului francez nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din perspectivă postmodernă sunt teoretizate chiar acum, dar ele se subsumează unei analize a lumii moderne, dominată de producție, progres și consum. De altfel, suntem avertizați de către majoritatea criticilor importanți ai lui Baudrillard că ar fi o mare eroare să lecturăm, de pildă, Le système des Objets în termenii postmodernismului lucrarea rămâne o sursă importantă pentru teoretizarea mai târzie a unei interesante relații inversate dintre subiect și obiect 342, dar, în sine, descrie lumea modernă subsumată sistemului de consum în masă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori ai Sistemului obiectelor lecturează aici intervenția unei analize de tip freudian, ce caută să identifice "sensurile ascunse" ale lumii obiectuale, dar și ale impulsurilor și dorințelor subiectului). "Noua ordine socială" se caracterizează astfel printr-un nou domeniu al vieții cotidiene, dar și printr-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]