4,183 matches
-
Acasa > Stihuri > Nuante > MARMURA LUI RODEN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 596 din 18 august 2012 Toate Articolele Autorului Marmura lui Roden Barca se legăna sub vibrația mării, Cerul amețise învârtindu-se în jurul meu, Briza ieșea nehotărâtă din stânca zării, Marmura lui Roden din care se smulgea un zeu ... Ieșind din amintire te vedeam în fiecare zi evadând din ceața înserării albastre, Îți ghiceam silueta
MARMURA LUI RODEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 by http://confluente.ro/Marmura_lui_roden_al_florin_tene_1345299178.html [Corola-blog/BlogPost/364265_a_365594]
-
o parte și prinsă cu poalele la brâu. Băiatul a rămas cu privirile ațintite pe pulpele puternice și frumoase, bronzate și fără de cusur, dezgolite până sus, uitând să mai clipească. Nu mai văzuse așa picioare de femeie și nici sâni legănându-se sălbatic la fiecare ridicare și coborâre a trupului ori a brațelor. A rămas încremenit în acea poziție când femeia, simțind că este privită, a întors brusc capul și l-a descoperit cu privirea. S-a apropiat încet de el
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
în caz de incendiu) și mergea tacticos, pe lângă perete. Pe acolo merg și eu, de 20 de ani...mai ales când am tocuri. Scările sunt tocite și poți aluneca. “Întotdeauna am soluții, la orice...dar acum... nu știu cum să fac”, zise, legănându-se în scaunul meu “fără picioare”. Ea ce ți-a zis?” Care “ea”? Nu știam de cine vorbește. “Ia-o încet, ca să pricep...” l-am rugat. Paharul meu de apă era prea mic pentru vâlvătăile care-l ardeau. I-am
GLASURI VECHI, ÎN ZILELE DE-ACUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 142 din 22 mai 2011 by http://confluente.ro/Glasuri_vechi_in_zilele_de_acum.html [Corola-blog/BlogPost/344321_a_345650]
-
MAI ȚII MINTE ? Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 317 din 13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului mai ții minte? La marginea albastră a viselor răsturnate din palmele cerului, vântul sorbea molcom cântecele rodirii venite din ploi. Frunzele ne legănau somnul, strecurând în palmele lor lumina plăpândă a stelelor cu care ne acoperisem într-o noapte de mai.. Ploaia....ploaia aceea nu era decât un curcubeu cu capetele-nfipte în inimile noastre prea însetate de frumos. Mai ții minte seara aceea
MAI ŢII MINTE ? de LEONID IACOB în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mai_tii_minte_.html [Corola-blog/BlogPost/357281_a_358610]
-
ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase. Deznădejdea Mariei îl readuse la realitate și se ridică în genunchi, strângându-și la piept copila, smulsă ca prin miracol din ghearele morții, legănând-o duios. - E vie! șopti el cu un fir de voce. Hai să mergem acasă! Cristian îl prinse de un braț și Maria de celălalt, ajutându-l să se ridice cu povara-i prețioasă, pe care nu voia să o
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484075172.html [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
la poartăCopilărie închisă-nPetale de dor...BasmOiștea șareteiDe o parte și altaCai înaripațiAbnegațieșcolar silitorMurdar de cernealăCârpind litereMonumentMausoleul-Zidește pisc la eroiși umple golul...... XV. MIRĂRI, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 424 din 28 februarie 2012. Vin puhoaiele- Pe volburi legănată Barca de hârtie Stare Gânduri de ispită- Tablou cu fecioară La mânăstire Întrerupere La ochiul de geam Pânza de paing taie Lama luminii Mutare Desen pe tavan Cu hățuri ce trag cerul Într-o caleașcă Coabitare Cușcă de câine Înăuntru
GEORGE NICOLAE PODIŞOR by http://confluente.ro/articole/george_nicolae_podi%C5%9For/canal [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Articolele Autorului Din acea zi nimeni nu mai știu nimic despre vrăjitoare. Copiii prințului Ștefan crescură mari, se căsătoriră, dădură naștere la rândul lor altor moștenitori și neamul se răspândi în întreaga țară. Ștefan și Ecaterina ajunseră la adânci bătrâneți legănându-și chiar și strănepoții pe genunchi, apoi mulțumiți de cele petrecute în viața efemeră adormiră în somnul de veci. Peste ani se născu și a treia generație. Într-o familie - un băiat chipeș și isteț, iar într- alta, trei ani
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423554165.html [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
Gheorghiță! Fânul l-aș fi răspândit La mine în pat; ascultă la mine! Îl țineam îmbrățișat... Dorul m-ar fi sărutat; Lângă el aș fi dormit Și mi-l făceam fericit, Ochișori-mi săruta, gurița ca zmeura... Pe brațe mă legăna, la pieptul lui mă culca. Așa-mi spune inima: „Iubește, fetița mea! Iubește, simte-te bine, post de dragoste nu ține. Bobocel de mărgărit, neicuță iubit! Dorul nu-i fân de cosit, Că l-ai luat cu tine; ascultă la
GHEORGHE ROŞOGA ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI DE ACTIVITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1430783807.html [Corola-blog/BlogPost/379764_a_381093]
-
luat cu tine; ascultă la mine! Te rog, fă bine...bădiță, Adu-mi-l să-i dau guriță. Te rog, fă bine...Gheorghiță, Adu-mi-l să-i dau guriță. Ochișori vei săruta, gurița ca zmeura... Pe brațe te-oi legăna, că-i plăcută dragostea;. Așa-mi spune inima: „Iubește, fetița mea! Iubește, simte-te bine, post de dragoste nu ține. * Din cartea „MI-AM PUS SUFLETUL ÎN GLAS”, mărturie vie a unei vieți de om care s-a străduit a
GHEORGHE ROŞOGA ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI DE ACTIVITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1430783807.html [Corola-blog/BlogPost/379764_a_381093]
-
Ai încredere în ceasul tău? Când te-ai întâlnit cu cine-ți va fi cale, răgaz, iubire, lacrimă, surâs temei și împlinire, cântecul, dragul tău pe viață, urmașul tău pe vecie? Când plângeam, mama-mi cânta Și-n cântec mă legăna, Iar lângă leagăn tăicuța Cânta din fluier doinița, Doina ciobănașului Ce-și pierduse turma lui, Hore, sârbe și bătute Știa el, cântece multe... Așadar, în cântec te-a-nfășat mama, în leagăn ți-a doinit din fluier „tăicuța”... Ești fiica pitrarului Ilie
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1468610256.html [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
Când ai vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
vreme proastă, Vin moși cu-un dar - să nu mai doară Aceste trupuri de povară, Ce au purtat comoara voastră - Încet, ne cocoșăm, de-a rândul, Ne șubrezim de igrasie, Din tot ce-am fost, rămânem Ție, Să ne mai legeni, Doamne, gândul - Ba am uitat unde-i bastonul, Ba nu mai știm unde e casa, Ba am plecat cu tot plutonul Să ne mai umple-o pâine, plasa - Vin moși, mereu, și pleacă moșii - Ce dar pe lume să mai
COLINDĂ DE MOŞI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Colinda_de_mosi.html [Corola-blog/BlogPost/358003_a_359332]
-
pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leagănă destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnică se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii.Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
lasă peste liniștea paradisului din casă. Miracolul plutește între înțeles și neînțeles, lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des. Rar ni se întâmplă să devenim copii, să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase amintiri, și legănăm tot cerul în blândele priviri. Colindele și fulgii plutesc între strigări, de sus și jos se cern sublimele urări. Pleoapele se lasă peste ochi, cântând, inimi dragi se suie peste ceruri stând. Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină, Dacii
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
se lasăpeste liniștea paradisului din casă.Miracolul plutește între înțeles și neînțeles,lăsându-ne de vorbă cu sinele mai des.Rar ni se întâmplă să devenim copii,să țesem năzuințe cu dalbe bucurii. Mai ningă peste noi frumoase amintiri,și legănăm tot cerul în blândele priviri.Colindele și fulgii plutesc între strigări,de sus și jos se cern sublimele urări.Pleoapele se lasă peste ochi, cântând,inimi dragi se suie peste ceruri stând.Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină,Dacii
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
SFINTE, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015. „Ce grai adânc au pentru noi/ însemnele lăsate/ de-ai noștri sfinți, martiri, eroi/ în urma lor,/ prin toate!” (Traian Dorz) „Întrebat-am luminata ciocârlie,/ candela ce leagănă-n tărie/ undelemnul cântecului sfânt:/ -Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic) Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, ... Citește mai mult „Ce grai adânc au pentru noi/ însemnele lăsate/ de-ainoștri sfinți, martiri, eroi/ în urma lor,/ prin toate!” (Traian Dorz)„Întrebat-am luminata ciocârlie,/ candela ce leagănă-n tărie/undelemnul cântecului sfânt:/ -Unde sunt cei care nu mai sunt?/Zis-a ciocârlia: -S-au ascuns/ în lumina Celui Nepătruns!” (Nichifor Crainic)Lacrimile Suferințelor unui Neam creștin sunt ca Magii ce urcă în lumină de gând, în mireasmă de
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
spuse Hasim arătând din nou către cele două pocale. Trecu un timp în care perșii nu priviră altceva decât către cele două pocale aflate pe masă. Hangiul zâmbea în spatele tejghelei privind scena, nemișcat. Tensiunea plutea în aer și Hasim se legăna ușor în scaunul său. Privea către fețele perșilor pe a căror frunte apăruseră broboane de sudoare. -Nu face asta Hasim, spuse Matan aparent calm. Hasim însă nu spuse nimc ci doar îi privi pe amândoi și astfel perșii înțeleseră că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_11_mihai_condur_1347225765.html [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
Scriu sîinii ei cu-n lung sărut - de gheață! Fost-am tînăr, lujer foarte Și nu mă gîndeam la moarte, Da’moartea era aproape, Mai aproape de pleoape. Fost-am tînăr ca un crin, Da’moartea-mi era vecin Și mă legăna sub bolți Să fiu stareț peste morți, Peste morții morților La hotarul bolților, Pînă cînd m-am răsculat Și de-atunci, reînviat, Văduvit în veci de moarte, Tînăr mi-s. Da’nu mi-s foarte. Precuvîntare Doamne,-așa de răi
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 by http://confluente.ro/Altfelizvodirea_lui_traianus_traian_vasilcau_1332014569.html [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
puteam să îi fiu de nici un ajutor. O vedeam cum pune lemn lângă lemn, unele petrecute și lega crosnia în mai multe locuri, pe urmă o ridica în picioare după care și-o așeza pe creștetul capului și porneau toate legănându-se spre sat și oprindu-se din loc în loc pentru odihnă. Eu îmi vedeam de joaca, de țopăiala mea dar cât de greu trebuie să le fi fost lor tuturor. În zilele în care părinții mă lăsau totuși acasă, mă
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_caseta_cu_amintiri_i.html [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
și odată ce începuse să se miște, nu mă lăsam până nu-i veneam de hac. Sau legam celălalt capăt al aței de clanța ușii, închideam ochii și deschideam brusc ușa. Vedeam stele verzi dar în clipa următoare și dintele se legăna insignifiant și neputincios în fața mea. Apoi fugeam în curte și-l aruncam peste casă zicând cu năduf: „Na cioară un dinte de os și dă-mi tu, unul de oțel!” după care așteptam să crească, celălalt în locul lui. Când n-
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_caseta_cu_amintiri_i.html [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , scârțâi într-un cântec din tine căzut. O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, voi trece ca un gând
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Prima_fila_din_jurnal_george_baciu_1341772723.html [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
timp ploios, fie prin praful lăsat de o căruță în mijlocul verii. Când mergi spre sat, de la Balotești ai în stânga la o aruncătură de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Până soarele apune Cât de mare ești Tu, toate Le-ai făcut cu-nțelepciune. Cât de sfânt îți este planul Și ce-ntins’ a Ta lucrare Căci pământu-ntreg se umple De lumina feței Tale. Iată marea necuprinsă Mișunând de vietăți Leagănă pe val corăbii Către reci singurătați. Toate-așteaptă de la Tine Hrană să le dai la vreme Fiindcă mâna Ta deschisă Nu se-oprește să le cheme. Dacă Tu îți ascunzi fața Ele tremură și mor Dacă tu le iei suflarea Se
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1495507502.html [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]