6,115 matches
-
zăpadă între 1 și 2,5 m), cărând un echipament care în condiții de iarnă ajungea pentru fiecare combatant la aproximativ 30 kg. Contraatacul necesar ruperii pozițiilor deținute de ruși pe valea Bistritei Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
pozițiile de pe ambele maluri ale Bistriței Aurii. Pentru aceasta, au atacat pozițiile deținute de Batalioanele de infanterie I și III poloneze din vecinătatea cătunului Fluturica, cu sprijinul a două baterii de artilerie. Focul de artilerie a durat întreaga zi dar legionarii au fost capabili să respingă atacul și să-și mențină poziția, chiar dacă una dintre mitralierele lor grele a fost distrusă. Până spre seară totuși, canonada a avut ca efect rărirea și reducerea din putere a unitățile poloneze din Regimentul 2
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
și 282 de infanteria rusă au părăsit astfel pozițiile, spre nord în direcția Seletin. Retragerea forțelor ruse a avut loc în grabă și confuzie, astfel încât rușii au lăsat pe loc o cantitate considerabilă de muniție care mai târziu a folosit legionarilor, precum și echipament militar. Unele dintre posturile ruse nu au fost informate despre retragere, astfel că soldații acestora au fost luați prizonieri. Deja în ziua de 22 victoria era evidentă, astfel că o patrulă poloneză a putut să înainteze 10 km
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
lăsat în mâna polonezilor 300 de prizonieri. În dimineața zilei de 23 ianuarie 1915 au intrat în Cârlibaba principalele forțe poloneze. Tot pe 23 ianuarie, în imediata apropiere a Bisericii romano-catolice Sfântul Nicolae au fost îngropați căpitanul Strzelecki și alți legionari morți în luptele duse pentru câștigarea localității. Indirect, efectele securizării în mâna Dublei Monarhii a înălțimilor dominante de la Fluturica s-au resimțit spre sud, unde trupele austro-ungare care luptau între Vatra Dornei și Mestecăniș erau supuse la atacuri grele și
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
monument comemorativ care a fost refăcut în anul 2007. O placă scrisă în limbile poloneză și română reamintește numele unor soldați polonezi decedați în bătălia pentru Cârlibaba, înmormântați aici într-o groapă comună. Aceștia au fost: căpitanul Stanisław Strzelecki și legionarii Józefa Dzierży, Wilhelma Golla, Jana Grochowskiego, Józefa Krzaśnika, Wojciecha Matuli, Jana Milewskiego, Konstantego Parszywki, Józefa Pluty, Jana Skulaka, Józefa Tomasika, Michała Zarazy.
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
a avut loc în noiembrie 1940, în timpul statului național legionar. Economistul și teoreticianul național-țărănist Virgil Madgearu a fost ucis de către o bandă de legionari, în cadrul unui plan mai larg care a vizat distrugerea susținătorilor reali sau închipuiți ai prigoanei anti-legionare a regimului lui Carol al II-lea. Planul a fost pus la cale la sfârșitul lui noiembrie 1940, pentru a coincide cu deshumarea rămășițelor
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
susținătorilor reali sau închipuiți ai prigoanei anti-legionare a regimului lui Carol al II-lea. Planul a fost pus la cale la sfârșitul lui noiembrie 1940, pentru a coincide cu deshumarea rămășițelor pământești ale lui Corneliu Zelea Codreanu și ale altor legionari uciși sub regimul carlist. În dimineața zilei de 27 noiembrie 1940, Madgearu a aflat de la Ion Mihalache și Iuliu Maniu, care îl vizitaseră, despre Masacrul de la Jilava, petrecut în noaptea precedentă. Secretarul său, avocatul Virgil Lărgeanu, l-a vizitat la
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
în aceeași zi, pe la ora 14:00. Aflându-se la masă cu soția sa, Ecaterina Madgearu, șase persoane s-au prezentat, dintre care s-au legitimat Dacu Tudor, informator la poliția legionară din Ploiești, și s-a recomandat (Ion) Tucan. Legionarii au pretextat că îl duc la Prefectura Poliției Capitalei, pentru a-i lua o declarație, și văzând că Madgearu ezită, trei dintre asasini i-au dat cuvântul de onoare de legionari că în decurs de o oră avea să se
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
legionară din Ploiești, și s-a recomandat (Ion) Tucan. Legionarii au pretextat că îl duc la Prefectura Poliției Capitalei, pentru a-i lua o declarație, și văzând că Madgearu ezită, trei dintre asasini i-au dat cuvântul de onoare de legionari că în decurs de o oră avea să se întoarcă acasă. A fost dus cu o mașină a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), cu numărul 6.211 B în pădurea Snagov. În jurul orei 15:30
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori. Pădurarul a apucat să își noteze numărul mașinii; când au observat acest lucru, legionarii au oprit mașina și doi au coborât, însă Chirilă a fost salvat de un administrator al U.C.B., care în acel moment l-a strigat, ceea ce i-a speriat probabil pe ucigași, care au plecat. Ilie D. Chirilă s-a
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
au coborât, însă Chirilă a fost salvat de un administrator al U.C.B., care în acel moment l-a strigat, ceea ce i-a speriat probabil pe ucigași, care au plecat. Ilie D. Chirilă s-a dus la locul unde fuseseră legionarii și l-a găsit pe Madgearu cu fața în jos. Victima încă „mai horcăia și îi curgea sânge din gură.” În paralel, Virgil Lărgeanu a fost anunțat de Ion Mihalache la ora 14:30 că Madgearu fusese ridicat de legionari
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
legionarii și l-a găsit pe Madgearu cu fața în jos. Victima încă „mai horcăia și îi curgea sânge din gură.” În paralel, Virgil Lărgeanu a fost anunțat de Ion Mihalache la ora 14:30 că Madgearu fusese ridicat de legionari; Mihalache a încercat să-l contacteze pe Ion Antonescu, șeful guvernului, însă nu a putut da decât pe subsecretarul de stat de la Interne Alexandru Rioșanu, care s-a interesat și l-a anunțat pe Mihalache că Madgearu nu era la
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
Porf. Dr. Mina Minovici” din 28 noiembrie 1940 constata că moartea a fost violentă, datorată „”. Despre direcția proiectilelor, raportul preciza că a fost de la „”. În notele inedite ale lui Corneliu Coposu, acesta rememora că la zece minute după ridicarea de către legionari a lui Madgearu, care la vremea respectivă era secretarul general al Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu a fost informat prin telefon de doamna Madgearu asupra ridicării soțului ei. După ce Maniu și Coposu s-au dus la locuința lui Madgearu, președintele
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
colonelul Rioșianu, care i-a explicat că autoritățile (nelegionare) nu știau nimic despre acest caz. Maniu l-a trimis pe Coposu la Ministerul de Interne, de unde a primit din partea lui Rioșianu două pistoale și cartușe, precum și instrucțiuni să tragă în legionari „ca în cîini”, dacă vin și la Maniu. Ulterior, Coposu a mers în audiență la Horia Sima, care a pretins că nu știe nimic despre acel caz. Seara pe la ora 18 s-a primit înștiințarea oficială a asasinării lui Virgil
Asasinarea lui Virgil Madgearu () [Corola-website/Science/331878_a_333207]
-
Lucreția Berzintu: Stimate domnule Solo Juster, a trebuit să întrerupeți cursurile liceale pentru a pleca cu familia la Silistra. De ce la Silistra? Solo Juster: Silistra era un oraș cosmopolit în care legionarii n-au avut acces, niciodată. Au încercat o dată, au venit călări de la sate dar populația i-a izgonit din oraș. “SUB BULGARI, CA EVREI, AM DUS-O FOARTE BINE” Cum a fost la Silistra? Aveam 12-13 ani, m-am văzut
Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
000 și 100.000 de persoane. După asasinarea lui Codreanu în 1938, Elena Ilinoiu s-a ascuns în Ardeal împreună cu Cătălina, fetița pe care cuplul Codreanu o adoptase; apoi a trecut în Cehoslovacia, ajungând la Praga și apoi, cu sprijinul legionarilor aflați în Germania, s-a refugiat la Berlin. În 1940, după accesiunea la putere a Mișcării legionare, ea se reîntoarce în România și se stabilește la Huși, în casa socrilor. În primii ani după venirea la putere a regimului comunist
Elena Ilinoiu Codreanu () [Corola-website/Science/323304_a_324633]
-
o poliție legionară, care să constituie un instrument de siguranță al noului regim. Ca urmare, Poliția Legionară s-a constituit mai întâi în Capitală și apoi în orașele din țară, după următoarea procedură: șeful de județ îl însărcina pe un legionar cu conducerea Poliției Legionare locale, după care acesta își recruta elementele de care avea nevoie din sânul organizației, deși nu toate elementele chemate să facă parte din Poliția Legionară erau pricepute. În septembrie 1940, publicația oficială a regimului lui Antonescu
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
al Mișcării Legionare. Poliția Legionară a fost un corp distinct, separat de Poliția oficială a statului, care avea misiunea să stea într-ajutorul organelor polițienești ale Statului, în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar, când legionarii încă nu dețineau Ministerul de Interne. Horia Sima a menținut și organizat Poliția Legionară în paralel cu Poliția oficială a statului, chiar și după ce legionarii au ajuns să dețină, oficial, Ministerul de Interne, Prefectura Poliției Capitalei și Direcția Siguranței și
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
ale Statului, în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar, când legionarii încă nu dețineau Ministerul de Interne. Horia Sima a menținut și organizat Poliția Legionară în paralel cu Poliția oficială a statului, chiar și după ce legionarii au ajuns să dețină, oficial, Ministerul de Interne, Prefectura Poliției Capitalei și Direcția Siguranței și Polițiilor din țară. După ce Poliția Legionară s-a organizat în toată țara, Horia Sima a dat o circulară prin care a stabilit atribuțiile ei de
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
fie denunțați. Prin ordinul nr. 67343/ 23 noiembrie 1940, directorul general al Polițiilor, Al. Ghica, le-a ordonat celor din subordine obligativitatea colaborării cu conducătorii Mișcării Legionare. Două zile mai târziu, același director emitea un ordin, în care amintea că „legionarii servesc ca auxiliari ai Poliției de stat, dacă sunt împuterniciți cu acte în regulă, emanate de la organele Ministerului de Interne sau de la prefecții de județ”, iar „Poliția de stat poate face apel la cadrele legionare oricând va fi necesar”. Polițiștii
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
servesc ca auxiliari ai Poliției de stat, dacă sunt împuterniciți cu acte în regulă, emanate de la organele Ministerului de Interne sau de la prefecții de județ”, iar „Poliția de stat poate face apel la cadrele legionare oricând va fi necesar”. Polițiștii legionari aveau birouri în clădirea Prefecturii Poliției Capitalei, li s-au amenajat dormitoare pentru 140 de persoane, aveau acces la documente secrete, participau la acțiuni polițienești, puneau în executare măsuri specifice, beneficiau de baza logistică și, în general, de tot ceea ce
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
interbelică, anumiți aromâni din rândurile studențimii din România, au fost membri activi ai partidului de extremă dreaptă și creștin "Mișcarea Legionară", poreclit "Garda de Fier" din cauza stemei sale (6 sulițe perpendiculare câte 3, semănând cu o "zgardă de fier"). Aromânii legionari Doru Belimace și Caranica au fost doi dintre asasinii primului-ministru de atunci Ion G. Duca. Unul din motivele asasinatului l-a constituit faptul că I.G. Duca dispusese oprirea colonizării aromânilor din Grecia, Albania și Bulgaria în Dobrogea . Acestă dispoziție a
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din dispozitiv, devenind o gloată enormă. Această gloată a fost atacată de libieni, iar galii și spaniolii s-au regrupat. Hasdrubal(fratele lui Hannibal), a atacat din spate cavaleria romană, același lucru făcând și cu infanteria. Armata romană
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
fost Gaius Marius. În anul 107 î.H., Marius a devenit consul, fiind trimis să-l înlocuiască pe comandantul care lupta în războiul numidian. Înainte reformei lui Marius, Gaius Gracchus a făcut statul responsabil pentru frunizarea de echipament și îmbrăcăminte legionarilor și interzicerea înrolării soldaților romani sub 17 ani. După ce lui Marius i s-a interzis dreptul de a mobiliza noi legiuni pentru a întâri armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au dispărut diferențele între clasele sociale. Toți legionarii aveau pilum și gladius. Soldații erau în continuare împărțiți în centurii, care însă, erau formate din 80 de oameni. Două centurii formau un manipul. Fiecare legiune avea un efectiv de 6.000 de oameni, era formată din zece cohorte, care
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]