1,869 matches
-
nu toți. Erau totuși oameni harnici, foarte cinstiți, foarte ajutători între ei, dar pe cei de pe dealuri îi ajutau greu, distanța era destul de mare și aceia mai aveau și câte un câine foarte atașat că nu îndrăzneai să te apropii lejer, așa că nici azi nu-mi pot explica cum trăiau ei la distanță așa de mare de sat, iar unii își aveau căsuța chiar în pădure, unde defrișaseră locul. Nu știu nici cum nu le era frică de jivine și oamenii
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Aici însă erau 30 grade, încât am început să transpirăm. Uf, ce cald este! Trebuie să dăm jos de pe noi din haine precum baba Dochia primăvara, când își lasă unul câte unul cojoacele, o îndemnam pe Janeta să se facă lejeră. Ce bine că aici avem parte de căldură. Nici nu-mi vine să cred, mamă, că ieri tremuram de frig și azi îmbrac tricou. Dacă acum este așa cald, cum va fi fost prin iulie sau august? O adevărată caniculă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la nuntă fără știrea sa), deși Streep ar fi trebuit să ia exemplu de la Marlon Brando, un realist la fel de fanatic ca ea, dar care a știut să ia o pauză de la Căutarea Adevărului ca să fie așa cum trebuie adică elegant și lejer în musicalul Guys and Dolls. Streep e prea mult : pur și simplu îl bagă în buzunar pe Pierce Brosnan, care ar trebui să-i fie partener romantic. Cînd o să învețe Brosnan să le spună nu marilor doamne care l invită
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
3. Reguli privind realizarea și portul uniformei În scopul evitării confuziilor, articolele de echipament trebuie să fie descrise clar, sub aspectul materialului din care sunt confecționate, al culorii și modelului. Uniforma trebuie să fie bine confecționată, rezistentă, plăcută la vedere, lejeră și, în același timp, ajustată pe corpul purtătorului, curată și călcată, astfel încât să confere personalului de pază distincție și autoritate. Uniforma se poartă numai pe timpul executării serviciului de pază. Agentului de pază nu trebuie să-i fie indiferentă și ținuta
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
a mai explicat tov. colonel, că am fost selecționat ca fiind unul dintre cei mai buni ofițeri,să mai fac un an de curs de perfecționare specială echivalent cu un an de Academie(nu Cațavencu) și că va fi program lejer, cu ofițeri elevi, nu cu soldați și că este la Predeal, oraș stațiune, o perlă a româniei, de care auzisem eu, dar nu-l văzusem, decât din goana trenului. Dar pe vremea aceea, nici nu era loc de comentat, că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
am luat cunoștință de toate ce ne interesa pe noi, pe mine mă interesa cel mai mult programul și dormitorul pentru că sufeream de insomnie, eram foarte sensibil la somn, recepționam orice sforăitură cât de fină era ea. Aveam un program lejer, de școală cu ofițeri de diferite grade, de la toate armele, inclusiv dirijori de fanfare militare,cu tot felul de obiceiuri și mofturi. Pentru mine,programul era cel mai important, după cinci ani de incazarmare cu mâncare la cazan și învoiri
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
scriitorilor, lângă Centrul comercial Mercierie. Aici ne întâmpină Michel Pierre, șeful Departamentului cultură de la Primăria Bordeaux - un șaten înalt, ochelarist, costum negru, foarte stilat, degajând, din întreaga sa făptură, dezinvoltură și eleganță. Plecăm călăuziți de dl Pierre, traversând cu pas lejer intersecțiile, Georgi Pashov (Bulgaria), Neshe Yashin (Cipru), Adrian Popescu, Inga-Lina Lindqvist (suedeza de origine rusă) și alți colegi liberi de program, care s-au hotărât să ne însoțească. Librăria Mollat, unde se va desfășura întâlnirea noastră, este cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
creveți. E minunat, mai ales berea rece și foarte bună îți dă putere. Un tip de-al casei se dumerește în cele din urmă că suntem niște „nevinovați intruși”, când descoperă că nu vorbim deloc spaniola. Probabil și ținuta noastră lejeră, de vacanță, i-a semnalat o problemă. E amabil-încurcat: ce să facă? Dar dacă?... Până la urmă se apropie un alt ospătar, un fel de „șef de sală”, și ne șoptește cu politețe că recepția e pe bază de invitații. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trei serile la restaurant cu cei de acolo și-am continuat discuțiile purtate peste zi la teatru. Piesa este tocmai ce ne trebuie! spunea directorul teatrului. Am și fixat distribuția și vom începe imediat după Anul Nou repetițiile. Vom merge lejer, iar în toamnă deschidem stagiunea cu ea. Dar cu o condiție: să scoatem noi premiera pe țară. Vrem să te lansăm noi. Ajuns acasă, după cîteva zile, a urmat "noaptea mea albă de Ajun". I-am povestit doamnei Tamara tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de mașină, tată! îi spuse, cu o blândețe care o surprinse și pe ea, mângâindu-l pe păr. — Dar tot am găsit ceva, zise domnul Martin, smârcâindu-se din nou și sculându-se din fotoliu. începuse să se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi precise la bibliotecă. Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apucă odgonul pentru a fi pregătit când Monetti avea să tragă lângă pilon. Îl petrecu peste capătul stâlpului și-l legă cu un nod expert. Monetti opri motorul și Brunetti sări pe doc. Ea Îi luă mâna cu o familiaritate lejeră și-l urmă de pe barcă. Împreună, se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
franchețe această impresie. Așa se face că aproape că mi-a părut rău că epoca pașoptistă lipsește. Episoadele plasate în contemporaneitate sunt și ele expresive, subiectul pulsând în diverse medii sociale: universități, cluburi, spații interlope, funcționărime și boema artistică. Alunecarea lejeră de-a lungul istoriei este punctată prin câteva episoade bazate pe deconstrucția unor miteme precum vampirul, Omul negru, diavolul, virusul indestructibil, amalgamate într-o poveste despre supraviețuire și incertitudine. Atât omul trecător, cât și nemuritorul Zogru se luptă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spre povestea lui Achile, un bărbat cu coarne și creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă lejer, prin „despachetarea“ narativă a romanului, cum este cazul demascărilor și autodemascărilor din anii 50, care aici decurg dintr-un simplu accident al Vencicăi. Tot așa controversa declanșată printre istorici în legătură cu locul în care se află mormântul lui Țepeș, mutarea curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de așezare a insurgențelor. Lumea Doinei Ruști este lipsită de agresivitatea ostentativă din proza ultimei generații, se desfășoară după tonul unui creator binedispus. Așa se face că în fireasca și crâncena luptă pentru supraviețuire, apar ființe ciudate, care se mișcă lejer printre filele timpului. Glolele răsar din pivnițe întunecoase, morgonii parazitează sufletele melancolice, iar fantomele (preferatele mele) plutesc risipite peste furnicarul vieții. Toate aceste personaje au rolul unor martori narativi care înregistrează în tăcere conflictul epic, sunt un fel de memorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că sunteți la curent... și un om destul de cumsecade, spunea unul dintre frați, haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era stăpânul unei săli de manuscrise ce se numea pompos Departamentul Anexelor ori, pe scurt, Anexele. Nu era istoric, așa cum nu erau aproape jumătate dintre angajații secției de istorie a Academiei, ci terminase Dreptul, la o particulară, în condiții destul de lejere, prin 1997, și imediat se ivise locul ăsta bun, unde îl luase un prieten de familie. Bunicul lui Andrei Ionescu fusese activist cu funcție mare, pe vremea lui Ceaușescu, iar Zogru îl cunoscuse. Mai mult, bătrânul Ionescu fusese unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-l termine, dar acestea erau doar niște gânduri care nu se potriveau cu faptele. Stătea deasupra copacului, mort de frică, și abia putea să privească spre mătăhălos, care își ținea halatul albastru cu o mână, iar cu cealaltă se scărpina lejer la ceafă. Câtva timp încercase să-l urmărească de la distanță, ascuns în diverse persoane, dar chiar și așa tremura de frica lui, se simțea amenințat și încolțit, iar oamenii în care intra deveneau brusc intimidați de el, chiar și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spre Universitate. Josh Mollner era cazat la Boulevard, într-un apartament ale cărui ferestre dădeau spre Calea Victoriei. Zogru mai fusese în această clădire, iar acum se simțea răscolit de amintiri. A intrat ascuns într-o cameristă, apoi s-a instalat lejer în sângele lui Josh. Camera era mobilată cu obiecte subțiri și dantelate, din lemn alb și catifea verde. Pe ferestrele mari se vedeau strada și scările de la Cercul Militar. În colțul camerei stătea neclintit și speriat un general rus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și era nefericit ca orice ființă exclusă. În cele din urmă, grupul se risipise, după ce Andrei Ionescu promisese să vină la Cantacuzino și să-și examineze gâtul, care acum i se părea și lui inflamat. Zogru prinsese privirea Giuliei aruncată lejer peste umăr, în direcția în care se îndepărta Andrei, ținând-o pe Flori de după talie, și se simțise trădat. În seara aceea îl cam expediase pe Bobo: Îmi pare rău că te-am chemat, de fapt sunt obosită și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că poantele alea au fost cam nesărate. Tot e bine că, uite, am puterea să o mai și recunosc. Așa cum la fel de trist e și faptul că această glorioasă conștientizare se produce întotdeauna cam târzior, când zăresc privirile iritate și gurile lejer pungite ale interlocutorilor. Atunci îmi găsesc scuza că ăștia nu prea au simțul umorului. Da' ce m-a apucat pe mine să încep așa? Ei, poftim! Așa mi-a venit și gata, ce n-ndietilamina mea! Trebuie să spun totuși că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n pace. Dar ți-ai găsit! Era pornit rău. M-a rășpăluit pe sinapse o jumătate de ceas. Ce-am vrut să spun cu aia, ce-am vrut să exprim cu ailaltă, de ce am detaliat colo și am trecut prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam la el cum se umflă ca un broscoi de importanța funcției lui și mă mângâiam la gândul că, peste un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de felul reconstituirilor istorice marca Discovery?" "Nu!", face ea lejer sâcâită de eforturile mele de tatonare. "Nu e nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine. Înțeleg că după aia o să-l seminarizăm într-un grup de elită
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cantitate care mi se părea impresionantă, încercând senzații nemaipomenite cu cele două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am ieșit din cutie pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că o fi și-o păți, că el e totuși tare îngrijorat sanchi! de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lucid, nu chiar aidoma, că doar nu călăream pe un armăsar alb, cu bicornul sau pletele și mantia-mi purpurie fluturând în vânt. Sunt un om realist și nu cad într-un puseu paranoic, însă pornirea asta eroică și îndârjită, lejer romanțioasă fie, treacă de la mine! -, se datora faptului că aveam o responsabilitate față de națiunea mea de gândaci din universitate, vorba aia, mai bine de douăzeci de milioane de suflete. Națiune care urma să suporte o teribilă agresiune din partea Administrației condusă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]