916 matches
-
creșterea și îndrumarea cadrelor. Partidul nostru a acordat în permanență o atenție deosebită selecționării și promovării în aparatul de securitate a unor cadre pe deplin corespunzătoare. De asemenea, a pus la baza politicii de cadre în aparatul de securitate principiile leniniste ale selecționării și promovării cadrelor. În selecționarea, creșterea și promovarea cadrelor este necesar ca pe viitor atenția principală să fie acordată cunoașterii profunde a calităților politice, profesionale și morale ale acestora, a rezultatelor obținute în muncă. Cunoașterea aptitudinilor fiecărui om
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
individul în epoca industrialismului modern (Janos, 1991). în România, țară agricolă până în 1945, lucrurile s-au petrecut diferit: industrializarea intensă s-a realizat sacrificând individul și a fost cu putință doar în condițiile instaurării totalitarismului. Industrializarea promovată de ideologia marxist leninistă, reprezenta o țintă a comunismului isteric, având ca scop demonstrarea superiorității acestui tip de societate față de cea capitalistă. Ceaușescu, el însuși un tip cu puternice tendințe demonstrative, și-a fixat ca obiectiv prioritar industrializarea țării, neglijând agricultură 1 și serviciile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este o formă a doctrinelor feministe, socialiste sau marxiste, aplicate prin politici de stat, răspunsul dat de M. Miroiu (2004, p. 189) fiind, În acest sens, tranșant: „Dacă putem vorbi despre un feminism marxist, nu putem vorbi despre un feminism leninist, stalinist sau despre unul sovietic”. Nu putem vorbi despre un feminism În condițiile statului socialist nici În sensul definiției cu care operez În acest studiu, deoarece, dincolo de un set de politici sociale specifice statului asistențial adresate femeilor și bărbaților În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ca urmare a ofertei făcute de sculptorul Brâncuși, prin care acesta donează statului român întreaga-i operă. Tovarășii academicieni: G. Călinescu, I. Iordan, C. Petrescu, Al. Rosetti, A. Toma, G. Oprescu, V. Eftimiu, Al. Graur ș.a., în virtutea proaspetei teze "Teoria leninistă a reflectării și arta", cu toată intervenția argumentată a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a șoferului. A șoferului dar și a întregii garnituri, de sus, de la C.C., pînă la portarul fabricii de cherestea. Pardesiul? Paltonul? Da. Dar sobre, tovarăși, nu cu guler burjuiesc, de vizon, ci cu reverașe cuminți, demne, urmașe ale tunicilor leniniste. Elegante, nu? Regele Mihai, adolescentul în uniforma comandantului armatei române, își inspecta frontul, pilotîndu-și singur avionul. Ce vedetă a Hollywood-ului putea concura atunci această eroic maiestuoasă talie... Ostașul român arată oarecum altfel după '89. Aproape am și uitat ținuta soldatului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe tătucul roșu cu leninista cravată mic-burgheză? Și ce-a mai prins moda asta! Dacă Ghiță Dej a rămas, în sumbra noastră amintire, cu griul lui costum de burjui, Ceaușescu a reintrodus garderoba stalinistă: tunica, încheiată maoist-militărește pînă sub gușă, șapca trasă bine pe urechi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în însîngeratul scenariu decembrist al manipulării pe strapontina improvizată a Pieții, dînd din mîini și perorînd leninist. Resemnarea și răbdarea sfetnici nedemni în timpul dictaturilor roșii de după război se pare că nu mai au șanse acum. Cînd scenariul Europei inclusiv al celei răsăritene e deja scris. Notam cîndva, într-un context sportiv, o scenă: intrat cam fraudulos pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dosar muncitoresc-țărănesc. Hărăzită de noua istorie să pună țara la cale, dar să și dea strălucire zaiafeturilor de partid. Cocul à la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar reîntoarse) au acum același aer, oarecum civilizat, cu lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după război. Să fi visat (ducă-se pe pustii!) as'noapte chiar pelicula Mosfilm Omul cu arma, de m-am trezit cu întrebarea-cartuș a lui Ilici?! Ia-te cu lumea! m-ar cuminți amicul din falanga ce răspunde pozitiv la leninista întrebare pusă acum maeștrilor culturii de Ilici al nostru, emanatul. Și, ca apostrofarea-i (cu degetul la buze) să aibă temei realist, și-o suplimentează: ce legătură vezi, bre, între cei doi... Ilici (ca să merg pe veninoasa ta onomastică)?! Da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cavalerii de modă nouă... Dincolo de parafrazele noastre glumețe la întîrziatul leninism iliescian, ceva se vede totuși cu ochiul liber. Și numește exact actuala stare de spirit impusă de puterea criptocomunistă instalată după '89. Dacă imediat după lovitura de stat (alintată leninist revoluție), staffurile securist-partinice au trăit momente de spaimă și derută, iată că după cincispreze ani de asiduă lucrare subterană lucrurile intră în normal. În normalul avut în vedere de staffuri. De ce, așadar, nu ar veni acum și punerea moțului?! Asta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ultimă oră nu contestă valoarea intrinsecă a vocației lor romanești, valențele strategice narative ale construcției, originalitatea indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a unor criterii morale și estetice de neîmpăcat. Dacă la Marin Preda lucrurile par, doar par, ceva mai simple, în sensul depistării unor oricum dezonorante slăbiciuni de caracter, de altfel profitabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu alți sud-americani rudimentari, cu niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce scaunul habanez va rămîne gol. Dacă bolșevismul moscovit mai dăinuie, mascat sau fățiș, în cîteva enclave asiatice și, primitiv ascuns, în cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult timp decît ne imaginam în urmă cu șaisprezece ani pentru a-și reveni istoric. Alterarea nervurii adînci arată că doar o generație nu este suficientă s-o readucă la sănătatea ei milenară. Ceea ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceste formațiuni, mai ales cele din Polonia, Ungaria, RDG și Cehia, au Încercat să formuleze doctrinar schimbările de necesitatea cărora erau conștiente. Un element important, pe care diplomații români Îl subliniază de fiecare dată, este păstrarea valorilor socialismului - dacă nu leniniste, cel puțin inspirate din Marx. De aceea, se consemnează cu satisfacție că protestele mișcărilor de opoziție nu se Îndreaptă Împotriva socialismului, ci se referă doar la conducerea existentă. Aceasta poate fi schimbată, iar socialismul, cu unele amendamente, poate merge mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Partidul Socialist Ungar. Era și momentul să aibă loc o asemenea schimbare a numelui, mai ales că, așa cum notează scrupulos ambasadorul român la Budapesta, dintre delegații la congres „72% sînt intelectuali și numai 3,3% muncitori”. Analizînd dintr-o perspectivă leninistă, renunțarea la proletariat ca purtător al stindardului comunist Îi intrigă pe diplomații români, iar nemulțumirile membrilor de partid care nu doresc reforma sînt citate pe larg: la același congres PMSU, „mulți vorbitori s-au pronunțat Împotriva instaurării capitalismului liberal În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au fost dedicate clarificării unor etape din viața lui Lenin, folosindu-se o mare varietate de mijloace audiovizuale pentru a genera un sprijin popular. În plus, fiecare colectiv de muncitori se implică În cicluri de activități desfășurate sub egida „Raport leninist”, toate menite să sporească, neîncetat, realizările colective. În sesiuni festive, În ajunul aniversării, Partidul și celelalte organizații sociale și politice Îi dau raportul lui Lenin În ceea ce privește activitățile desfășurate În anul precedent. Instituirea sistemului de Subbotniks socialist În onoarea aniversării nașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
eroul negativ); vestul, însă, e liber să creeze eroi veridici și imprevizibili. Estului i-a fost furată surpriza lecturii de către cenzură. Eroii comuniști trebuiau să fie oameni de rând care știau drumul drept (comunismul), sau intelectuali care deprindeau filozofia marxist- leninistă de la muncitori/ țărani. Descrierea e oarecum simplistă, totuși, fiindcă, deși rar, câte un romancier foarte bun (cum ar fi Marin Preda) ori poet de excepție (ca Marin Sorescu) reușeau să rupă convenția, să facă cu ochiul lectorului printre rânduri. Orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cifra era redusă la 14%) și amenințărilor credibile cu o intervenție sovietică. Dacă privim În urmă, iugoslavii au plătit cu vârf și Îndesat pentru Înfumurarea lor. În următorii doi ani, atacurile Kominformului s-au amplificat constant. În lexiconul de injurii leniniste, Tito a devenit „Iuda Înconjurat de complici”, „noul țar al pan-sârbilor și al Întregii burghezii iugoslave”. Partizanii săi erau „jalnici trădătoriși slujbași ai imperialismului”, „vestitori funebri ai taberei războiului și a morții, iscoade perfide și adevărați moștenitori ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar perfect capabilă de un război total. Cohorta birocraților de partid formați În timpul războiului - generația Brejnev - echivala puterea și succesul cu o producție uriașă În industria apărării, model după care avea să conducă țara Încă patruzeci de ani. Vechea metaforă leninistă a luptei de clasă se Împletea acum cu amintiri orgolioase dintr-un război adevărat. Statul-partid sovietic dobândise un nou mit fondator: marele război pentru apărarea țării. Grație tratamentului aplicat de naziști zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945 În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anumite sectoare industriale - În special În Ungaria și Slovacia - au Înflorit În anii ’40 de pe urma investițiilor germane În producția de război. Ignorând această diversitate, comuniștii au trecut rapid la uniformizarea economică a Întregii regiuni de Îndată ce au preluat puterea. Fidel definiției leniniste a socialismului În termeni de proprietate, și nu de relații sociale, statul a expropriat mai Întâi acele mari companii din industrie, comerț și servicii care nu erau deja În mâini publice. Apoi a acaparat, a impozitat la sânge sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au făcut proiecte pentru o escadră de bombardiere. Astfel, arestările, epurările și procesele constituiau un avertisment public despre viitoarea confruntare, o justificare pentru temerile Uniunii Sovietice și, În același timp, o strategie (cunoscută din deceniile anterioare) prin care partidul leninist Își reducea efectivele și se pregătea de luptă. Învinuirea adusă lui Rajk În 1949, de conspirație cu Statele Unite și Marea Britanie pentru răsturnarea regimului, era plauzibilă pentru mulți comuniști și pentru simpatizanții din Vest. Chiar și acuzațiile absurde formulate Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teritoriilor de la est de Viena a fost mai mare chiar decât asupra Rusiei. Imperiul Rus, la urma urmei, fusese dintotdeauna doar parțial european, iar identitatea europeană a Rusiei de după Petru I era foarte controversată În secolul dinaintea loviturii de stat leniniste. Tăind brutal legăturile Uniunii Sovietice cu istoria și cultura europeană, bolșevicii au rănit Rusia adânc și pentru multă vreme. Dar mefiența lor față de Vest și frica de influența occidentală nu erau inedite, ci Înrădăcinate În scrieri și practici deliberat slavofile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convențional ca lungime și vocabular. Era adresat elitei partidului și se limita la a descrie „pervertirile” doctrinei comuniste de care se făcuse vinovat Stalin. Dictatorul era acuzat că a „ignorat normele vieții de partid și a călcat În picioare principiile leniniste de conducere colectivă a partidului” - cu alte cuvinte, că lua deciziile de unul singur. Colegii săi de rang inferior (printre care Hrușciov se numărase Încă de la Începutul anilor ’30) erau astfel absolviți de responsibilitate atât pentru excesele lui criminale, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-a asumat un risc calculat dezvăluind amploarea defectelor personale ale lui Stalin (șocând astfel și rănind sensibilitatea cadrelor obediente din audiență), cu scopul de a Întări și chiar de a păstra reputația neîntinată a lui Lenin, sistemul de guvernare leninist și, bineînțeles, pe urmașii lui Stalin. „Cuvântarea secretă” și-a atins scopul - cel puțin În interiorul PCUS. A tras o linie fermă sub era stalinistă, recunoscând monstruozitățile și dezastrele acesteia, menținând totodată ficțiunea conform căreia actuala conducere a partidului nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]