919 matches
-
a fost numele Libiei în perioada 1977-2011, când Muammar al-Gaddafi a căutat să impună mai mult socialismul. Gaddafi a devenit liderul de facto al țării pe septembrie 1969 după ce a condus un grup de tineri ofițeri militari libieni împotriva regelui Idris I într-o lovitură de stat. După ce regele a fugit din țară, Consiliul Comandamentului Revoluției Libiene (CRC), condus de Gaddafi, a abolit monarhia și proclamat noua Republică Arabă Libiană cu motto-ul "libertate, socialism și unitate". După
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
socialismul. Gaddafi a devenit liderul de facto al țării pe septembrie 1969 după ce a condus un grup de tineri ofițeri militari libieni împotriva regelui Idris I într-o lovitură de stat. După ce regele a fugit din țară, Consiliul Comandamentului Revoluției Libiene (CRC), condus de Gaddafi, a abolit monarhia și proclamat noua Republică Arabă Libiană cu motto-ul "libertate, socialism și unitate". După venirea la putere, guvernul CRC a inițiat un proces de direcționare a fondurilor spre furnizarea de educație, sănătate și
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
a condus un grup de tineri ofițeri militari libieni împotriva regelui Idris I într-o lovitură de stat. După ce regele a fugit din țară, Consiliul Comandamentului Revoluției Libiene (CRC), condus de Gaddafi, a abolit monarhia și proclamat noua Republică Arabă Libiană cu motto-ul "libertate, socialism și unitate". După venirea la putere, guvernul CRC a inițiat un proces de direcționare a fondurilor spre furnizarea de educație, sănătate și locuințe pentru toți. Reformele, deși nu în totalitate eficiente, au avut efectul lor
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
pentru fete. Asistență medicală este, de asemenea, la dispoziția publicului, la nici un cost, ci facilitarea accesului la locuințe pentru toți este o sarcină a guvernului CRC nu a fost în măsură să finalizeze încă. În 1977, Gaddafi a redenumit statul libian în Jamahiriya Arabă Socialistă Populară Libiană, în cazul în care acesta este un termen inventat de Gaddafi, de obicei tradus ca "stat al maselor". La începutul anului 2011, un război civil a izbucnit în contextul mai larg al "Protestelor din
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
asemenea, la dispoziția publicului, la nici un cost, ci facilitarea accesului la locuințe pentru toți este o sarcină a guvernului CRC nu a fost în măsură să finalizeze încă. În 1977, Gaddafi a redenumit statul libian în Jamahiriya Arabă Socialistă Populară Libiană, în cazul în care acesta este un termen inventat de Gaddafi, de obicei tradus ca "stat al maselor". La începutul anului 2011, un război civil a izbucnit în contextul mai larg al "Protestelor din Africa și Orientul Mijlociu din 2010-2011". Forțele
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
Gaddafi a pornit o campanie împotriva Ciadului. Libia a fost implicată într-un litigiu teritorial, uneori violent, cu Ciadul asupra Fâșiei Aouzou, pe care Libia a ocupat-o în 1973. Această dispută a dus în cele din urmă la invazia libiană a țării și la un conflict care a fost încheiat printr-o încetare a focului în 1987. Litigiul a fost în cele din urmă stabilit pașnic în iunie 1994, când Libia a retras trupele din Ciad ca urmare a unui
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
încetare a focului în 1987. Litigiul a fost în cele din urmă stabilit pașnic în iunie 1994, când Libia a retras trupele din Ciad ca urmare a unui ordin al Curții Internaționale de Justiție, emis la 13 februarie 1994. Aventurile libiene în Ciad au eșuat, de exemplu, incursiunea prelungită a trupelor libiene în Fâșia Aozou în nordul Ciadului începută în 1976 a fost în cele din urmă respinsă în 1987, când SUA și trupele franceze au ajutat forțele rebele din Ciad
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
urmă stabilit pașnic în iunie 1994, când Libia a retras trupele din Ciad ca urmare a unui ordin al Curții Internaționale de Justiție, emis la 13 februarie 1994. Aventurile libiene în Ciad au eșuat, de exemplu, incursiunea prelungită a trupelor libiene în Fâșia Aozou în nordul Ciadului începută în 1976 a fost în cele din urmă respinsă în 1987, când SUA și trupele franceze au ajutat forțele rebele din Ciad și guvernul condus de fostul ministru al apărării Hissein Habré la
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
mai mult sau mai puțin de forța de a merge și a lupta într-un deșert necunoscut ". Gaddafi a întreținut relații bune cu președintele ugdanian, Idi Amin, cu care și-a căsătorit fiica, dar ea a divorțat de Amin. Trupele libiene au luptat, în numele lui Amin, împotriva Tanzaniei. Aprox. 600 de soldați libieni și-au dat viața pentru a apăra președinția lui Amin. El, când a fost exilat, s-a mutat din Ugdana în Libia, înainte să-și găsească casă în
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
lupta într-un deșert necunoscut ". Gaddafi a întreținut relații bune cu președintele ugdanian, Idi Amin, cu care și-a căsătorit fiica, dar ea a divorțat de Amin. Trupele libiene au luptat, în numele lui Amin, împotriva Tanzaniei. Aprox. 600 de soldați libieni și-au dat viața pentru a apăra președinția lui Amin. El, când a fost exilat, s-a mutat din Ugdana în Libia, înainte să-și găsească casă în Arabia Saudită. De asemenea, Gaddafi s-a aliat cu Jean-Bédel Bokassa, "împăratul" Africii
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
din Libia este "de facto" consiliul care guvernează Libia, câștigând puterea după ce, alături de o masă de rebeli, a luptat împotriva liderului libian Muammar al-Gaddafi și a guvernului său în Războiul Civil Libian din 2011. După moartea lui Gaddafi, consiliul a preluat puterea, stabilind o constituție.CNT a emis o declarație constituțională în august 2011, în care se stabilește o foaie de parcurs
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
din Libia este "de facto" consiliul care guvernează Libia, câștigând puterea după ce, alături de o masă de rebeli, a luptat împotriva liderului libian Muammar al-Gaddafi și a guvernului său în Războiul Civil Libian din 2011. După moartea lui Gaddafi, consiliul a preluat puterea, stabilind o constituție.CNT a emis o declarație constituțională în august 2011, în care se stabilește o foaie de parcurs pentru tranziția țării la o democrație, cu un guvern ales
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
în orașul Benghazi la data de 27 februarie 2011. Scopul lor a fost de a acționa ca "fața politică a revoluției". La 5 martie 2011, Consiliul s-a declarat a fi "singurul organism legitim reprezentând oamenii din Libia și statul libian". Un comitet executiv, prezidat de Mahmoud Jibril, a fost format sub formă de consiliu la 23 martie 2011 după ce a fost, de facto, asamblată ca o "echipa executivă" la 5 martie 2011. Consiliul a fost recunoscut internațional ca autoritatea legitimă
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
o "echipa executivă" la 5 martie 2011. Consiliul a fost recunoscut internațional ca autoritatea legitimă care guvernează Libia până când o autoritate intermediară intră în vigoare și ocupă locul țării în cadrul ONU. Consiliul utilizează numele de Libia ca prescurtare pentru statul libian și forma lungă de Republica Libiei, în timp ce numele guvernului Gaddafi pentru statul libian a fost Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. După ce mișcările populare au răsturnat conducători Tunisiei și Egiptului, Libia a experimentat un început de răscoală la scară largă
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
autoritatea legitimă care guvernează Libia până când o autoritate intermediară intră în vigoare și ocupă locul țării în cadrul ONU. Consiliul utilizează numele de Libia ca prescurtare pentru statul libian și forma lungă de Republica Libiei, în timp ce numele guvernului Gaddafi pentru statul libian a fost Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. După ce mișcările populare au răsturnat conducători Tunisiei și Egiptului, Libia a experimentat un început de răscoală la scară largă în februarie 2011. Până la 20 februarie, neliniștea s-a răspândit până la Tripoli. La
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
intermediară intră în vigoare și ocupă locul țării în cadrul ONU. Consiliul utilizează numele de Libia ca prescurtare pentru statul libian și forma lungă de Republica Libiei, în timp ce numele guvernului Gaddafi pentru statul libian a fost Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană. După ce mișcările populare au răsturnat conducători Tunisiei și Egiptului, Libia a experimentat un început de răscoală la scară largă în februarie 2011. Până la 20 februarie, neliniștea s-a răspândit până la Tripoli. La sfârșitul lunii februarie 2011, o mare parte din
Consiliul Național de Tranziție () [Corola-website/Science/324336_a_325665]
-
din Vietnam, Războiul Civil Angolez, Războiul Iran-Irak, Revoluția Română din 1989, Războiul din Golf, Războiul Croat de Independență, Războiul Bosniac, conflictele contra insurgenților din Jammu și Cașmir, Războiul Civil din Sierra Leone, Războiul din Afganistan (2001-prezent), Războiul din Irak, Războiul Civil Libian din 2011. Automate PM Md. 1963 au fost observate în dotarea unor miliții din Liban, ZAMLA din Zimbabwe, IRA din Irlanda de Nord (livrate de Libia), bosniecilor musulmani, rebelilor RUF și AFRC din Sierra Leone și Organizației pentru Eliberarea Palestinei.
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
succesive, în același timp: Angola a fost ales pentru a fi găzdă în 2010, Gabon și Guineea Ecuatorială au fost alese ca gazde pentru 2012, iar Libia a fost inițial alesă să fie gazdă a ediției din 2013. Datorită Războiului Civil Libian, Libia și Africa de Sud au făcut schmib de ediții, Libia devenind gazdă în 2017 și Africa de Sud în 2013. Procesul de calificare implică zece grupe de patru echipe, dar una a fost redusă la trei echipe, după retragerea Mauritaniei, și una de
Cupa Africii pe Națiuni 2012 () [Corola-website/Science/325329_a_326658]
-
sunt trimiși pentru a se informa despre suferințele dreptcredincioșilor greci, aflați sub jugul păgân și despre dorința lor de libertate». Cei trei și-au continuat drumul împreună pe mare. În timpul călătoriei, cei trei au scăpat cu greu din mâinile piraților libieni, fiind salvați de prezența de spirit a lui Palatino. Odată ajunși în Grecia, cei doi agenți și-au început activitatea: au vizitat regiunea litoralului apusean al Greciei, munții din sudul Albaniei, Peninsula Mani. În timpul misiunii lor, cei doi au întâlnit
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
că Marii Galactici au renunțat la sterilizarea planetei, dar cer permisiunea ca două rase - Unu-Virgulă-Cinci și Stocații-Mașină - să aterizeze în zone neocupate, fiindu-le imposibil să mai revină pe planetele lor. Unu-Virgulă-Cinci aterizează în dezolanta depresiune Qattara Depression din Deșertul Libian, pe care o găsesc mulțumitoare comparativ cu lumea lor de baștină. Nemulțumiți că extratereștrii au aterizat pe Pământ, americanii îi atacă cu bombardiere B52, pe care Unu-Virgulă-Cinci le distrug fără probleme. Încercând să aplaneze escaladarea conflictului, Unu-Virgulă-Cinci și Stocații-Mașină oferăă
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
469 a.chr. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe care liga de la Delos îl punea la dispoziția Atenei. Aceste triumfuri inaugurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoală contra perșilor în 463 a.chr. cere ajutorul atenienilor, și flota Ligii ajunge până la Memphis. In 456 a.chr. însă, perșii trimit o puternică flotă care îi asediază pe atenieni într-o insulă din delta
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Cartagina au început să sufere după Primul Război Punic, o dată cu revolta mercenarilor care au fost nemulțumiți deoarece nu și-au primit compensațiile băneșți pentru serviciul lor în Cartagina. Utica nu a dorit să se implice în această rebeliune, dar forțele libiene conduse de Spendius și Matho au asediat și cucerit orașul. Generalii cartaginezi Hanno și Hamilcar au venit să elibereze Utica și au fost victorioși după un asediu de scurtă durată a orașului. Utica a fost, din nou, inamicul Cartaginei în
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
coup plot”cu privire la plățile și veniturile firmelor lui Simon Mann, iar pe 10 septembrie 2004 a pulbicat un nou articol, în care descria procesul și condamnarea lui Mann și a unor colaboratori ai săi Au existat afirmații conform cărora dictatorul libian Muammar Gaddafi ar fi folosit mercenari în timpul războiului civil din Libia. Grosul mercenarilor ar fi fost tuaregi, dar Gaddafi ar fi angajat soldați din multe alte state africane. Mulți dintre acești luptători ar fi fost parte a Legiunii Islamice, creată
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
de la Benghazi . Un grup de mercenari albi sud-africani au fost angajați să îl scoată pe Gaddafi și pe fii săi din țară și să îi conducă în Niger. Activitatea acestui grup a fost stânjenită de activitatea aeriană NATO, iar liderul libian a avut parte la scurtă vreme de o moarte cumplită. Numeroase rapoarte au indicat faptul că echipa sud-africană a continuat să asigure protecția celui de-al doilea fiu al dictatorului libian, Saif al-Islam Gaddafi </ref></ref>. Amnesty International a iniția
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
a fost stânjenită de activitatea aeriană NATO, iar liderul libian a avut parte la scurtă vreme de o moarte cumplită. Numeroase rapoarte au indicat faptul că echipa sud-africană a continuat să asigure protecția celui de-al doilea fiu al dictatorului libian, Saif al-Islam Gaddafi </ref></ref>. Amnesty International a iniția o serie de investigații și a descoperit că aceste afirmații care l-ar fi vizat pe Gaddafi sau statul libian sunt ori false sau lipsite de dovezi. Opoziția libiană a declarat
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]