1,038 matches
-
a lui 1923, că povestirea Alesul de Camilo N. Huergo, pe care autorul mi-a dăruit-o cu o dedicație semnată și pe care din finețe am optat să o arunc Înainte de a o propune spre vânzare unei succesiuni de librari, ascundea sub smalțul său narativ un avans genial? Fotografia lui Huergo, montată Într-o ramă ovală, Împodobește coperta. Ori de câte ori o privesc, Îmi fac iluzia că va Începe să tușească, victimă a ftiziei care i-a secerat cariera promițătoare. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Or, eu, ce să fac? Adică el se simțea lovit pentru toată viața și niciodată n-avea sa-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să-i povestească acestui librar, care nu părea să fie ceea ce este, tot ce ni se întîmplase la Cîmpu-Lung. - Moșule, zise el când tata termină, îți bag eu băiatul într-o școală normală de învățători, dar trebuie să-mi dai bani. - Îți dau, domnule, zise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
brâu, unde avea banii, prima rată pe care ar trebui s-o plătesc la Cîmpu-Lung. - Îmi dai o mie de lei acum și o mie de lei după ce primești scrisoarea de la școală că fiul dumitale a fost admis, zise falsul librar. Moșule, eu sunt profesor la București și știu unde să mă duc la minister ca să aflu la ce școală din țară sunt locuri libere. O să intre chiar fără examen de admitere, numai pentru bursă va trebui să candideze. E bun
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bătălii a dat? - E bun, moșule, o să ia și bursă, eu chiar mâine plec la București și mă întorc cu aprobarea în buzunar, dacă nu, îți dau banii înapoi! Tata scoase o mie de lei și i-o dădu. Falsul librar (mai târziu aveam să aflu că era și fals profesor) îmi dădu o cutie pe care o deschise tot el și lua din ea un fel de alviță moale și albă îndemnîndu-ne și pe noi să mâncăm. - Mâine băiatul să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a doua zi am intrat la examene. N-aveau deloc capete de dovleci concurenții. După probele scrise, a doua zi am intrat la cele orale. Ne-am întors acasă spunîndu-ni-se că vom primi rezultatul prin poștă. În acest timp falsul librar se întoarse și el de la București și veni după noi. - Moșule, strigă el din poartă, am reușit. Băiatul dumitale va pleca cu mine chiar acum la Abrud la școala normală, am repartizarea în buzunar. Trebuie să-l duc eu, fiindcă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gândirea uimitoare a unuia (cum era aceea a tatălui meu), puterea credinței, smulgerea din temporal... Nu, reveneau repede pe pământ... vacile, oile, caii, supunerea față de natura, iernile grele, ploile... N-am plecat direct spre Abrud, ci întîi spre București, falsul librar cu trenul, iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea stație la Râca. I se spunea așa fiindcă de când o știam mașina asta n-avea decât un far. În București am tras
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea stație la Râca. I se spunea așa fiindcă de când o știam mașina asta n-avea decât un far. În București am tras la falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineață până seara prin marele oraș fără să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor lui înalte, a marilor bulevarde, a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fascinația vitrinelor lui, a clădirilor lui înalte, a marilor bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar strălucirea și mișcarea vie a reclamelor orbitoare și frumusețea fetelor și femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar mi-a spus că mi-a făcut rost de un carnet de elev care îmi dă dreptul să plătesc numai cincizeci la sută din bilet. Mi se pare că l-a prins un conductor, căruia a trebuit să-i dea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
măruntă. Am găsit ușor clădirea școlii, care era pe un deal la marginea orașului și portarul ne-a arătat care era locuința subdirectorului școlii, profesorul Mayer. - Cine e acolo? ne-a întrebat el. - Cineva din București, i-a răspuns falsul librar și a adăugat: sunt profesorul... Ne-a primit înăuntru și în câteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat că era adevărat ce spusese el, la această școală nici măcar nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
școlii, profesorul Mayer. - Cine e acolo? ne-a întrebat el. - Cineva din București, i-a răspuns falsul librar și a adăugat: sunt profesorul... Ne-a primit înăuntru și în câteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat că era adevărat ce spusese el, la această școală nici măcar nu se dădeau examene de admitere, fiindcă locurile nu erau complete. În clasa întîi aveam patruzeci de locuri și elevi abia douăzeci și șapte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
străine. Gândul plecării din școală îmi stăruia mereu în minte în timpul orelor, mai ales că diferența de vârstă dintre mine și colegii mei începuse să mă jeneze. De pildă avusesem într-o zi în hol o vizită a soției falsului librar, o femeie cam de vârsta mea, trimisă de el să vadă ce mai fac. Trimisă de el sau nu, stai și explică... Subdirectorul m-a apostrofat și m-a amenințat că mă dă afară din școală. M-am întors în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de turnători pe care acest subdirector o cultiva ca un polițist. Eram uluit cum tot ceea ce discutam eu cu alții el afla imediat și tot timpul trăiam sub amenințări. Am început să scriu un roman... Eroina principală era soția falsului librar, după destăinuirile ei, ca în Une vie de Maupassant (citită atunci). Într-o seară de noiembrie eram de planton și scriam scena finală; femeia își ucide soțul lăsând noaptea geamul deschis când bețivul dormea. Firește, era ger. Mai târziu scena
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
absorbit de contemplarea lacului și stăpânit, fără gânduri, de bucuria de a trăi. Eram fericit că scrisesem un roman de la început până la sfârșit (fiindcă mai începusem și altele, dar nu le terminasem) și această certitudine îmi ajungea. Eroina, soția falsului librar, bineînțeles că nu-și omorâse soțul și nici nu se gândea s-o facă, dar mă gândisem eu în locul ei, fiindcă îmi povestise viața lui plină de trădări... copii împrăștiați pe ici pe colo... trăia simultan cu mai multe femei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
avea una cu care făcuse doi copii și pe cea mai tânără, eroina în cauză, o ținea la Miroși, la librărie). Mă întrebam unde stătuse ea la București când mă vizitase la școală... îi făcuse și ei un copil... Falsul librar era cuzist; casa lui era înconjurată de zvastici în relief, colorate, iar pe unul din fii îl botezase Hitler. În septembrie îl vizitasem la Miroși. Avea aerul că a venit la putere, era euforic, vorbea de înnoirea neamului; nu purta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspundă. Este, este, mi-a șoptit soția lui cu un aer misterios, când el a dispărut câteva minute prin curte. Este, a repetat, azi a vorbit..." Unde vorbise? N-a apucat să-mi precizeze, fiindcă i-am auzit pașii falsului librar întorcîndu-se, dar a dat din cap că da, și a repetat că în sfârșit și-a dat pe față ideile care demult coceau în el... îi plăceau și ei acele idei? Nu era clar, dar era mândră... Acum acest bărbat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în ziua aceea de început de septembrie atât de euforic și mai ales unde "vorbise"? Cum însă "politica" pentru mine nu făcea parte din valorile absolute (în poiana fierăriei lui Iocan îmi apăruse ca o comedie), gândul la soarta falsului librar n-a stăruit prea mult în conștiința mea. Dimpotrivă, mi-am amintit de soarta fratelui soției lui, de care ea îmi vorbise des, Pavel, orb care locuia la Vatra luminoasă, om deosebit care își pierduse vederea de mic într-un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ceva misterios însă mi se sugera și asta era nou pentru mine. Mizerabilii pe care îi citisem în ultima mea vacanță la țară (mă trimisese după această carte, undeva într-o comună la treizeci de kilometri de Miroși, soția falsului librar, călătorie miraculoasă pe care am făcut-o pe jos, străbătând satele ca un pelerin) era o traducere completă și îmi domina toate lecturile mele de atunci. Carte puternică, cu un suflu grandios pe care recitind-o mai târziu mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i revenea lui. Și am făcut, într-adevăr. Am mers de la o piatră funerară la alta, încercînd să silabisesc numele săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Monaco, care se afla în București în călătorie de studii, a vizitat balul. Cu acest prilej ziariștii din comitet au redactat un ziar, Caritatea, cu coperta ilustrată de Theodor Aman. Hârtia a fost dată gratuit de I. V. Socec, marele librar, iar Carol Göbl a oferit tiparul. Regina Carmen Sylva a publicat câteva cugetări. Iată unele din ele: „Meritul e rar recunoscut, încă și mai rar răsplătit. Succesul totd’auna.“ „Cea mai mare greșeală ce o poate face cineva este să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
din România pentru debutul editorial cu volumul "Seară adolescentină" mi-a adus-aminte că sunt poet și n-am voie să sfârșesc într-o asemenea fundătură. Ca să ajung în Sibiu, am fost nevoit să renunț în 1985 la învățământ, angajându-mă librar la fosta librărie "Luceafărul". Nu mi-a plăcut însă să vând cărți și, în toamna aceluiași an, m-am reîncadrat în învățământ suplinitor, făcând zilnic naveta, o parte cu trenul, alta pe jos, la școala generală dintr-un sat aproape de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de confrați? Premiul Nobel a devenit pentru români o adevărată obsesie. Să nu fim noi în stare să-l luăm măcar o dată!, asta a creat un complex de inferioritate și pune valoarea literaturii române la mare îndoială. Am auzit un librar spunând că nu primește literatură română contemporană, pentru că el nu vinde decât cărți ale laureaților Nobel. Dar să nu uităm că literatura română a avut prilejul de a-l primi de cel puțin trei ori, când au fost nominalizați Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu dreptul spune, că acolo nu se lucrează nimică: numai degeaba consumă bugetul”. Bibliotecarul, chiar dacă nu are sub ochi de lucru, el își caută de lucru și își găsește pe loc, gândindu-se la dezvoltarea și viitorul bibliotecii: consultă cataloagele librarilor, bibliografiile publicate de ziare și reviste, anunțurile tipografiilor. Același lucru trebuia, ca funcționar și director al bibliotecii, să-l îndeplinească și Nectarie Cotlarciuc. Urmărind activitatea de aici a viitorului mitropolit, se poate observa că el și-a îndeplinit această funcție
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
să faci! ― M-au pus să citesc, zic. ― Ei, și tu n-ai văzut? ― Ba da, dar nu așa bine! ― În fine, ce facem? zise el imperios. Ce facem?! Că acasă, așa, nu ne putem întoarce. Ce-i facem?!! FALSUL LIBRAR Ce puteam face? Nu vedeam nimic înaintea ochilor dar nici nu-mi dădeam seama că drumul spre care crezusem atâția ani că aveam dreptul să pornesc este închis acum pentru mine. ― Și dacă ne ducem noi la Miroși? zise tata
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Necăjit ești azi și mâine nu mai ești! Ori eu, ce să fac? Adică el se simțea, lovit pentru toată viața și niciodată n-avea să-i mai treacă rana pe care o primise. Și începu să-i povestească acestui librar care nu părea să fie ceea ce este tot ceea ce ni se întîmplase la Cîmpu-Lung. ― Moșule, zise el când tata termină, îți bag eu băiatul într-o școală normală de învățători, dar trebuie să-mi dai bani! ― Îți dau, domnule, zise
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]