1,342 matches
-
lume. Chiar și la televizor a văzut Iris o emisiune în care un turist străin vorbea de spre frumusețile orașului. Fetele pornesc spre Câmpia de Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spunea Bilha, care până la urmă o convinsese pe Rahela să mănânce câteva măsline și să se ridice dintre păturile pătate și întărite. Bilha fusese cea care se dusese în sat după Inna să vadă dacă ea nu avea cumva vreo licoare care ar fi făcut-o pe sora ei să se ridice din starea aceea aproape de moarte. Inna a venit ea însăși la ele și a stat câteva ore cu Rahela, a spălat-o, i-a dat să mănânce bucățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se cu Inna, care avea mereu o listă nesfârșită de fierturi ce-ar fi putut să-i deschidă pântecul. Rahela le-a încercat pe toate, fiecare licoare, fiecare leac faimos. Purta doar roșu și galben, culorile sângelui vieții, și un talisman pentru menstruație sănătoasă. A dormit cu burta lipită de copacii zeițelor locului despre care se spunea că sunt sacri. De câte ori vedea o apă curgătoare, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cuțit în gură ca să nu urle. Shalem al meu suferea și el, deși nu la fel de rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi pulsa capul. Re-nefer era neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să mă odihnesc după-amiaza. Mi-au legat un fir roșu în jurul taliei. Mi-au dat să beau lapte de capră amestecat cu o licoare galbenă care mi-a pătat limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a semințelor pe care nu le mai văzusem din copilărie. Meryt mi-a adus mostre din fiecare floare și tulpină care se găsea de vânzare pe chei. Unele îmi erau cunoscute, dar altele pur și simplu puțeau, mai ales licorile locale făcute cu mortăciuni: bucăți de animale uscate, pietre și cochilii de scoici, excremente. Vindecătorii egipteni puneau balegă de hipopotami sau de crocodili și urină de cai sau de copii pe diverse părți ale corpului în diverse anotimpuri. Câteodată, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi mai aducă aminte de Benia, pe care îl exilasem într-un colț al inimii, laolaltă cu alte visuri pierdute. Săptămâinile se prefăceau liniștite în luni, iar trecerea timpului era marcată doar de nașteri, majoritatea fericite. Am aflat că o licoare făcută din roiba roșie care creștea în grădina mea ușura nașterea de cele mai multe ori, iar Meryt și cu mine eram chemate la depărtări tot mai mari. O dată, a fost trimisă o barcă ca să ne ducă în orașul On, unde concubina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că-i foarte bine, e foarte mulțumit de mine că știu atâta geografie, chiar că aș merita și eu puțină vișinată, la urma urmei sunt deja băiat mare, apoi a luat al treilea pahar de cristal, l-a umplut cu licoarea aia roșie, mi l-a pus în mână și mi-a zis, noroc, să-l beau până la fund, eu am luat paharul, uitându-mă la mama, iar ea a dat din cap că da, așa c-am gustat puțin, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În mod paradoxal golită de tot și totuși plină de spaimă. Strînse În jurul ei marginile cuverturii În care o Înfășurase Înainte de a se duce să-i pregătească un ceai fierbinte care avea s-o Încălzească total, spusese el. Avea dreptate. Licoarea tare și dulce Îi dădu șfichiul de care trupul ei avea nevoie ca să-și revină. - Poate că ai fost pe punctul să te Îneci cînd erai copil, comentă Ryan. Asta ar explica acel val enorm și senzația că ești Înghițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită. De cum se crăpa de ziuă, căutam un bolovan mai mare ca să ne dea umbră, ne ridicam la adăpostul său casa din piei, beam din licoarea lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai cu ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plante ceasul său propriu de putere. Grădinarii cunosc și astăzi unele din aceste taine de răsădire, plivire și recoltare a diverselor specii în conformitate cu fazele de creștere și descreștere a celei care, la hinduși, întruchipa vasul sfânt din care zeii sorb licoarea nemuririi. Și pentru taoiști, luna era un copil care se naște, crește, îmbătrânește și moare, pentru a renaște în următoarea lună, în vreme ce în unele variante de legende de origine culese pe teritoriul patriei noastre, luna e un omuleț pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o supravegheze întruna. L-au pus să doarmă chiar cu ea în apartament, Andromanda într-o cameră, el în alta. Trebuia, mai ales, să fie atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o interogheze din două în două minute; era de înțeles că ajunsese cu nervii la limită. Mi-am dat seama că-i găseam scuze lui Violet. Ușor, ușor, îmi intra pe sub piele. — Cred că mai avem nevoie de niște licoare, zise Hugo, dând pe gât ce mai avea în pahar. Stați pe loc, doamnelor. Mă ocup eu. Dispăru în mulțime. Violet îl urmări cu privirea, plină de afecțiune. — Îmi pare atât de bine că ești cu Hugo, îmi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt întunericul, singurătatea, nuditatea, angoasa existențială. Recuperarea trecutului se face prin anamneză, nucleul epic al povestirii de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
fost păcat să fie stricat cu ierburi de vin fiert. Dar încântarea ușor răutăcioasă de a-i privi pe toți bând acel vin avea să compenseze stricăciunea. În plus, ea putea să se bucure de un pahar sau două din licoarea originală în timp ce restul se încălzea. Când a auzit pe cineva bătând în ușa de la intrare, Alice s-a întrebat cine erau ceilalți oaspeți. Spera ca nou-veniții să fie persoane mai de calitate. Însă speranțele astea s-au risipit din secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aer ca un manechin, ca un manechin dezarticulat, iar eu citeam știrile sportive, cum e posibil așa ceva, nu e drept, aș fi vrut să pot interveni?! Dammit! Strânse paharul în pumn. Dintr-o dată, îi pieri cheful de băut și aruncă licoarea pe podea. Buzele reporteriței se mișcau ca și cum ar fi fost prinse într-un dans funebru al cuvintelor anticipate și erau date cu un roșu-aprins ispititor. Ploaia torențială spăla caldarâmul și eventualele urme... 5 Se simțea prins, acaparat, agățat într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea, mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu licoare vișinie, două pahare cu vin alb, două farfurii, În care urmau a fi servite, din vasul de sticlă de iena și câteva tăvițe, fripturi, cu murături, cu mujdei de usturoi, salate și, printre toate astea, sticle mici, cu sucuri și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmucitură de volan - citi talmudistul pojghița argintie - mai sigur vei fi uns, întîi, drept tătuc al orașului... Apoi, precum îți prezic... Iar, dacă vei fi mulțumit, poate te vei îndura și de el... Scurgând licoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le și ștergându- l de orice urmă de vină. Punîndu-l mâna ta dreaptă în desfătările la care ai să ajungi. Dar, până atunci, vorbindu-i, pe limba lui, pentru a te crede. Burdușind, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este prezent, benevol și ca de obicei, la serviciu. Ibricele sfârâie, radiourile împrăștie pe pereți umbrele unui jazz dezinhibat, aruncat, peste Canal, de Radio Londra, se degustă un vin blând, duios, cu prieteșug, pentru două urechi (o firmă franțuzească de licori, "TANGAJ", lansase pe piață o specie năbădăioasă de vin, lăudată a te lăsa într-o singură ureche), se fac pronosticuri. La noapte, în fiece cartier, câte o mie de polițiști vor debarca, instalând baraje, capcane și arestând pe absolut pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răsturnat într-un pat, adunîndu-l ghem, punîndu-i săculețul cu mâna, în dreptul mâinii, săculețul cu falca, în dreptul fălcii și l-au părăsit în mila Domnului... Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul lui miraculos. I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spirituală. Aazvîrlit cât colo cei 33 de săculeți din cârpă, care s-au îndepărtat, cu chițcăituri îngrozite, de câtă carne nefericită ținuseră ei până atunci la piept. După doar trei săptămâni, oblojit cu o milă pe care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un pat, adunîndu-l ghem, punîndu-i săculețul cu mâna, în dreptul mâinii, săculețul cu falca, în dreptul fălcii și l-au părăsit în mila Domnului... Arhanghelul lui Dumnezeu l-a sudat cu electrodul lui miraculos. I-a lipit încheietura cu licoare din licoarea lui spirituală. Aazvîrlit cât colo cei 33 de săculeți din cârpă, care s-au îndepărtat, cu chițcăituri îngrozite, de câtă carne nefericită ținuseră ei până atunci la piept. După doar trei săptămâni, oblojit cu o milă pe care deseori n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tatăl lui Gigi a dat semnalul de plecare, băieții, politicoși, au stat la urmă. Afară turiștii au fost izbiți de aerul fierbinte și nu mai găseau drumul pe unde să urce în mașini. Nemțoaicele vesele mai vroiau să deguste din licoarea lui Bachus și să se întoarcă în cramă, se produsese degringoladă. Le-a luat ceva timp până au reușit să îi urce în autocar. Ele se lăsau cu toată greutatea, se agățau de gâtul tinerilor, îi explorau în voie când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare În eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, „În unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul [e] ca o carte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]