954 matches
-
săracilor cutremura pe orcine venea și vedea nenorocirea. Care îi căinau, pe săracii loviți atât de crunt, de către natură; care, doar ridicau din umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cum? CÎt i-a crescut copilul și i-a umplut casa cu de toate și i-a spălat și chiloții și nu i-a cerut socoteală pă unde umblă, că a și avortat În fața lui că el i-a vărsat ligheanul la closet, a fost bun, acu de... — Te rog nu Începe iar cu... Nu știu zău ce plăcere ai dumneata să vorbești despre lucrurile cele mai intime și mai jenante și cum faci de le afli pe toate? — C-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai rar și mai stins, cînd Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane să se frece cu ele pe picioare. Băiatul se făcuse mare, avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aneto, spală-1, piaptănă-1, dăi să mănînce, plimbă-1, culcă-1, șterge-l la fund. Asta-i viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
capcană pentru iepuri peste cuvintele: — Secret oficial. Nu peste multă vreme, domnul Prentice intră pe neașteptate În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat de nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce putem. Când temperatura cădea sub -5 grade, apa din gălețile puse în hol îngheța. Ca să pun de o cafea, trebuia să izbesc lichidul bocnă cu o cană din metal. Făceam dragoste și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea deschidea ferestrele și vorbea până la ziuă cu bunică-sa, venită pe străzi lăturalnice din cimitir. Dimineața, când mă trezeam, prima grijă era să vărs în zoaiele din lighean jumătate din sticla de vin și s-o umplu la loc, cu apă. În rest, scriam povești, citeam despre Winettou și Old Shatterhand, păzeam poșeta roșie în care se găseau ultimii bani ai casei. La școală nu mergeam de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului Werther și m-am duc să citesc la privata ecologică. Acolo, ghinion - cartonul era întors pe fața cu Pamela Anderson. Ocupat! Îl las pe Goethe pe fundul unui lighean ruginit și dirijez găinile din curtea din spate. Le împing până sub geamul de la camera mea, unde se aude glasul Sabinei. Pentru găini asta e o zonă umedă, parșivă, întrucât pe fereastra aia ies eu să le stropesc în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ridicat buimăcit în capul oaselor și am văzut capul cu permanent mărunt al Mariei ițindu-se peste balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
după popi de țară, în ideea că o să-și crească plozii pe bătătură și o să aibă mămăligă în ceaun. O să fie doamnele satului. Ce să-ți zic! S-au țărănit toate și s-au spălat până la șaizeci de ani în lighean, cu apă încălzită pe soba hrănită cu coceni. Singura care a spart orânduiala a fost tanti Cucu, mamă de copil din flori, trimisă să nască tocmai la mătușile Mizi și Clemanza, refugiate de frica rușilor în Ardeal. Odată întoarsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă luară la întrebări. Le-am zis ce și cum. Taică-meu sări pe mine: încă nu ți-a venit mintea la cap? Asta îți trebuia ție acuma? Poate ne trezim cu poliția pe cap! Am băgat piciorul într-u lighean cu apă rece. Lumea devenea frumoasă. Curând, apa din lighean începu să fiarbă. Dacă aș fi ieșit desculț în zăpadă, aș fi topit totul pe o rază de douăzeci de metri în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Taică-meu sări pe mine: încă nu ți-a venit mintea la cap? Asta îți trebuia ție acuma? Poate ne trezim cu poliția pe cap! Am băgat piciorul într-u lighean cu apă rece. Lumea devenea frumoasă. Curând, apa din lighean începu să fiarbă. Dacă aș fi ieșit desculț în zăpadă, aș fi topit totul pe o rază de douăzeci de metri în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătute În lemn. O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu caută cu privirea locul În care, din punct de vedere plastic, ar fi putut fi plasată și pușca de vânătoare făcută la strungă de „băiet“. Găsește cel puțin trei locuri În care plasarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
viscol, zăpada Începând să se topească din cauza soarelui fierbinte, streșini curgând și, Într-o curte modestă de țară, Într-un sat pur și simplu necunoscut, un soldat (de fapt un caporal) spălându-și izmenele cu apă de ploaie Într-un lighean de tablă Împrumutat de la „inamic“. Fundalul cu apus de soare poetic, culori pastel, virate ușor spre violet În laborator, pe fond alb și negru. Eventual o tratare gen „noapte americană“ pe film Fuji-color. În carnetul de regie stă notat, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
copaci. − Azi mâncăm căpșuni cu smântână și mămăligă, anunță bunica. Ce-ar fi să luați voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două căpșuni în gură, una în lighean. Una pe o parte a stratului, cealaltă pe cealaltă parte. Și cum au și poftă de zmeură, mai trec și pe la tufele de la gard. După masă bunica merge în grădină și își pune mâinile în cap. Straturile ei frumos îngrijite
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
scurtă durată, nu are nici un orizont dar... este minunat de pasională și fără nici un fel de interes din partea ei. Din partea lui... iar râde singur, însă abia s-a despărțit și ar vrea din nou s-o revadă.. Se uită în lighean, e foarte mulțumit de rezultat, schimbă apa și le lasă cu detergent pentru finalitate, mașinii de spălat. Se întinde în pat, somnul îl ocolește... grijile nu îi dau pace, i se schimbă iar dispoziția Este un mare nimeni ! Casă n-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în acest ceas depărtat de soare nu crește nimic comestibil în sânul maicii noastre pământul, tot creștinul îl privește indiferent și-l tratează cu dispreț, zvârlindu-i în obraz orice nu-i face trebuință. Cizme vechi, moloz, oase, sticle, cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
descopere că mama are o mînă frumoasă, cu degete lungi, revenite la „forma originală”. „Doamne!, a exclamat ca pentru sine Profesorul, în acea seară când, în bucătăria de vară a casei părintești, îngenunchiat în fața ei, îi spăla picioarele într-un lighean, ca apoi să-i taie unghiile. Doamne, cu mâinile astea putea fi o mare Doamnă!...” Dar ea nu a voit să fie decît o mamă... Astăzi privește o poză de grup, în care Teodora „a ieșit” cu mîna stîngă în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lăsat felicitat și apoi a intrat În cort și s-a așezat pe pat până a venit soția sa. Ea nu i-a zis nimic când a intrat și el a ieșit imediat ca să-și spele mâinile și fața În ligheanul de afară. Apoi s-a dus În cortul-sufragerie și s-a așezat Într-un șezlong confortabil, la umbră, unde adia ușor vântul. — Deci ți-ai marcat un leu pe listă, i-a spus Wilson, și Încă ce leu. Doamna Macomber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]