1,262 matches
-
lui Porfiri. știa că aceasta este fata Liliei. Era mai îngrijită decât tovarășii săi de joacă, îmbrăcată în haine frumoase și cizme noi, confirmând astfel povestea lui Fraulein Keller despre sponsorul înstărit al Lilei. I se părea că seamănă cu Lilia la ochii săi mari albaștri și la forma capului. și buzele îi aminteau de Lilia. Doar nasul ei îl făcea să nu fie sigur în privința ei, un nas mai degrabă proemient în comparație cu născurile tipice copiilor de aceeași vârstă. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
joacă, îmbrăcată în haine frumoase și cizme noi, confirmând astfel povestea lui Fraulein Keller despre sponsorul înstărit al Lilei. I se părea că seamănă cu Lilia la ochii săi mari albaștri și la forma capului. și buzele îi aminteau de Lilia. Doar nasul ei îl făcea să nu fie sigur în privința ei, un nas mai degrabă proemient în comparație cu născurile tipice copiilor de aceeași vârstă. Avea un vârf dublu distinct, înroșit de frig. Asemeni feței sale, nasul i se părea familiar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sigur în privința ei, un nas mai degrabă proemient în comparație cu născurile tipice copiilor de aceeași vârstă. Avea un vârf dublu distinct, înroșit de frig. Asemeni feței sale, nasul i se părea familiar, și se poate să semene mai mult cu al Liliei decât era el în stare să își amintească. În timp ce îi privea pe copilași jucându-se, își aminti prețul pe care a trebuit să îl plătească pentru a ajunge aici și simțea că îi molestează prin simplul fapt de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Mama-i acasă! rostit Vera cu indulgența jovială pe care copii o rezervă prostiei adulților. Porfiri încuviință gânditor și îi dădu moneda. Ceilalți copii începură să se îndepărteze. ă Mama-i acasă? Foarte bine. Pe mama ta o cheamă Lilia, fetițo? Fetița aprobă cu energie. ă Haide să mergem să o vedem, nu vrei? Fetița deveni serioasă, afectată de resposabilitatea acestei misiuni. Dar ea nu vedea nimic rău în asta. Porfiri simți strânsura copilăriei în mâna ei. § Ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aprobă cu energie. ă Haide să mergem să o vedem, nu vrei? Fetița deveni serioasă, afectată de resposabilitatea acestei misiuni. Dar ea nu vedea nimic rău în asta. Porfiri simți strânsura copilăriei în mâna ei. § Ochii mari și neînțelegători ai Liliei priviră neîncrezători afară prin ușa crăpată. La început, ceva la fața ei îl șocă și abia apoi Porfiri își dădu seama că aceasta nu mai era machiată strident. Fața ei palidă îl confrunta acum cu umanitatea ei de netăgăduit. Machiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
început, ceva la fața ei îl șocă și abia apoi Porfiri își dădu seama că aceasta nu mai era machiată strident. Fața ei palidă îl confrunta acum cu umanitatea ei de netăgăduit. Machiajul, înțelese el, îi protejase pe amândoi. ă Lilia? Îți amintești de mine? Bineînțeles că își amintea: ochii ei îi arătau că l-a recunoscut pe loc. Însă nu înțelegea ce cauta el aici. Iar când o văzu pe fiica ei ținându-l de mână, expresia ei de anxietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ce ai făcut? ă Totul este în regulă. Încercă el să o liniștească cu un zâmbet. Vreau doar să stăm de vorbă. Ar fi mai bine dacă aș intra. Deși prin definiție supunerea era clar o obișnuință de-a ei, Lilia refuză să deschidă ușa mai larg. Ochii ei îl implorau să o lase în pace. Avea privirea abătută a celui care are ceva de ascums, însă tânjește după confesiune. Cu panică în ochii se uita la fiica ei, apoi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Icoanele, care parcă se loveau una de alta, ramă lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în față când vorbeau de prostituție, dar acest exces de sentiment religios părea că o stânjenea. ă Nu am mai văzut atât de multe icoane, murmură Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
protestă ea. Vera alerga printre lumânări, se aruncă pe jos și, în genunchi, recita rugăciuni, imitând ceea ce văzuse fără îndoială de multe ori: ă Preamiloasă Maică a lui Dumnezeu, fie-ți milă de noi păcătoșii... ă Zoia Nicolaevna? sugeră Porfiri. Lilia încuviință. Dar cum așa? Vreau să spun, de unde a avut atîția bani? Iartă-mă, dar ceea ce vreau să spun, eu nu îmi pot imagina ca ea să dea atîția bani pe asemenea... Porfiri gesticulă evaziv. Se abținu de la a considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așa? Vreau să spun, de unde a avut atîția bani? Iartă-mă, dar ceea ce vreau să spun, eu nu îmi pot imagina ca ea să dea atîția bani pe asemenea... Porfiri gesticulă evaziv. Se abținu de la a considera cheltuiala drept nebunie. Lilia nu-i răspunse, dar tensiunea din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ceea ce vreau să spun, eu nu îmi pot imagina ca ea să dea atîția bani pe asemenea... Porfiri gesticulă evaziv. Se abținu de la a considera cheltuiala drept nebunie. Lilia nu-i răspunse, dar tensiunea din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu el, iar ea roși. Mi-a spus că ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe la Fraulein Keller, începu el, iar ea roși. Mi-a spus că ai dat de bani și că ți-ai găsit un protector bogat. Un nou prieten. ă Fraulein Keller nu poate vedea lucrurile decât așa cum le vrea ea, dădu Lilia cu putere din cap. ă Asta-i drept, spuse Porfiri zâmbind. Dar apoi fața îi deveni serioasă amintindu-și prin ce a trebuit să treacă pentru a smulge informații de la matroană. Dar, Lilia, uită-te și tu la toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lucrurile decât așa cum le vrea ea, dădu Lilia cu putere din cap. ă Asta-i drept, spuse Porfiri zâmbind. Dar apoi fața îi deveni serioasă amintindu-și prin ce a trebuit să treacă pentru a smulge informații de la matroană. Dar, Lilia, uită-te și tu la toate astea, la rochia ta, la jucăriile Verei. Când te-am văzut la stația de poliție era-i îmbrăcată numai în zdrențe. ă Purtam ce trebuia să port. ă Da, desigur. Însă, spune-mi, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sau să o judec pe Zoia Nicolaevna. ă De ce ați venit? Era aceeași întrebare pe care i-o puse și Raia la stabilimentul lui Fraulein Keller. ă Îl cunoști pe studentul Pavel Pavelovici Virginski, spuse Porfiri declarativ. ă Da, spuse Lilia uitându-se la pleoapele sale stranii și fără culoare. ă Pavel Pavelovici este reținut acum în legătură cu o posibilă crimă. Ea slobozi un oftat slab de protest. Ochii ei îl interogau și îl provocau. ă Orice ai avea de spus în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Doar nu credeți că el... ă Doar nu cred că el ce? ă Are de-a face cu Goriancikov? ă Ai aflat de Gorinacikov? ă Pavel Pavelovici mi-a spus. și... ă și ce? ă Zoia l-a găsit. Lilia nu se mai putea uita la genele sale agitate, așa că privi într-o parte și răspunse: L-a găsit pe el și pe încă un bărbat. Morți. În Parcul Petrovski. ă Zoia asta a dumitale are un obicei în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mii de ruble? ă Nu știu. ă După cum vezi, așa ceva are o mare însemnătate pentru investigație. Poliția ar fi trebuit informată despre acest fapt. Când mi-a trimis biletul acela puteai să fi menționat și cele șase mii de ruble. Lilia îl privi cu nedumerire. Fața investigatorului o mustră cu ironie blândă. Văd că glonțul meu a nimerit ținta. Îți sunt recunoscător pentru informațiile pe care ni le-ai furnizat, fie ele și incomplete. Totuși, dacă Zoia ar fi mărturist de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din Parcul Petrovski? Porfiri șopti melodramatic cuvintele din biletul anonim. Nu am știut până când nu mi-ai spus că Zoia a descoperit cadavrele. Expresia lui Porfiri deveni îndurerată în timp ce își pregătea întrebarea următoare. Goriancikov a fost unul din clienții tăi. Lilia, uimită de descoperirea lui, încă aștepta o explicație din partea lui, așa că Porfiri continuă: Când ai pomenit numele lui Goriancikov, ceva din tonul tău te-a dat de gol. Îl cunoșteai, altfel nu înțeleg de ce ți-ar mai spus Pavel Pavelovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
moale a ființei sale. Nici Zoiei nu îi venea să se despartă de fetiță. Sfidătoare își așeză un braț peste capul Verei, iar cu celălalt strânse pachetul la piept. Porfiri se ridică și se înclină în fața Zoiei, care, observând nervozitatea Liliei, înțelegea că deja au fost spuse unele lucruri și o trase pe Vera mai aproape, protectiv. ă Ah, aceasta este doamna despre care am auzit așa de multe lucruri. Zoia Nicolaevna, presupun? Zoia nu fu surprinsă de 'doamna' lui. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
investigator. Zâmbi Porfiri. Dar nu contează. Se poate spune că sunt polițist. ă Ce se întâmplă aici? Zoia strânse pachetul cu putere, temându-se să nu i-l ia. ă Investighez dispariția unui bărbat pe nume Alexei Spiridonovici Rataziaiev. Deși Lilia păru uimită de răspuns, Zoia fu ușurată, însă zâmbetul să ușor nu-i scăpă lui Porfiri. ă Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. O observă pe Lilia încruntându-se la el cu îndoială, ca și cum deodată și-ar fi pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ia. ă Investighez dispariția unui bărbat pe nume Alexei Spiridonovici Rataziaiev. Deși Lilia păru uimită de răspuns, Zoia fu ușurată, însă zâmbetul să ușor nu-i scăpă lui Porfiri. ă Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. O observă pe Lilia încruntându-se la el cu îndoială, ca și cum deodată și-ar fi pierdut încrederea în el. Păru aproape furioasă. Îi întâmpină încruntarea cu un zâmbet. ă Mi se pare că este un asociat al cuiva care îți este cunoscut ție, Lilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Lilia încruntându-se la el cu îndoială, ca și cum deodată și-ar fi pierdut încrederea în el. Păru aproape furioasă. Îi întâmpină încruntarea cu un zâmbet. ă Mi se pare că este un asociat al cuiva care îți este cunoscut ție, Lilia Ivanova. Ochii ei se alarmară. Constantin Chirilovici. Al cărui nume de familie am aflat că este Govorov. Nu te-a acuzat un anume Constantin Chirilovici că i-ai furat suta de ruble? ă Ba da. ă Constantin Chirilovici Govorov. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un anume Constantin Chirilovici că i-ai furat suta de ruble? ă Ba da. ă Constantin Chirilovici Govorov. Bărbatul misterios care te-a acuzat de furt și care a fugit înainte să facă plângere. Ce crezi, de ce a făcut asta? Lilia scutură din cap fără să se uite la el. ă Poate, la fel ca mulți alții, continuă Porfiri, și el a crezut că este destul ca un domn să acuze o prostituată pentru ca autoritățile să îl creadă pe cuvânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
E nevoie de mai mult de o simplă acuzație pentru a trimite pe cineva în Siberia, fie și o fată de stradă. Dar Constantin Chirilovici nu este un domn, nu-i așa? ă Nu știu ce înseamnă să fii un domn, spuse Lilia, confruntându-l în sfârșit cu privirea pe Porfiri. ă Nu există decât bărbați! fu de acord Zoia Nicolaevna cu un stigăt puternic și strident. Nu există domni. ă Constantin Chirilovici ți-a făcut fotografii, nu-i așa? ă Fiindcă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i așa? ă Fiindcă eu i-am permis. Vocea ei venea parcă din mormânt. ă Dar o fotografie nu este un lucru atât grav. Cel puțin nu implică... ă Oh, dar a implicat cele mai cumplite lucruri cu putință! strigă Lilia cu disperare. ă Iar tu erai tânără, foarte tânără? Întrebare era menită să o liniștească. ă Era... la început, aprobă ea repede. Își șterese lacrimile din ochi și se uită la fetița ei. ă Dar ai făcut-o, spuse Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]