3,802 matches
-
rochia de nuntă, abia aștepta să ajungă la local. Litoralul i-a făcut o impresie urâtă, abia atunci realiza că pentru ea marea însemna soare, apă albastră sau verzuie cu valuri veșnice și vapoare albe sosind sau plecând sub cerul limpede. Nuntașii o scrutau din priviri, nu știau cine e, iar alții pe motiv că știau că e prietena lui Raul, din Ardeal. Au stat la mijloc în locuri centrale. Ascultau muzica turcească ce era neobișnuită pentru urechile ei și admirau
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
corale. În cuvântul său s-a adresat tuturor celor prezenți, creștini de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, subliniind importanța zilei sărbătorite pentru toți creștinii. A vorbit copiilor pe înțelesul tuturor, cu vocea sa blajină, privindu-i cu ochi limpezi, încărcați de dragoste și emoție. S-a adresat tinerilor, cu aceeași dragoste manifestată în intonație și atitudine, îndemnându-i la o viață demnă, curată, în conformitate cu învățătura Domnului nostru, Iisus Hristos. A chemat oamenii de toate vârstele să trăiască în pace
CONCERT DE COLINDE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351604_a_352933]
-
Radu Și pentru fratele Dan frumos ca bradu, Să știe întregul popor De Mircea mare conducător. Eu plec! Rămâi cu bine! Nu uita ce v-am spus Domn de Dumnezeu uns. Unde vei vedea lângă Olt o stâncă Și apa limpede, adâncă, Temelia monăstirii să fie săpată. Acolo voi fi și eu îngropată! MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către meșterul Niculai. Am să-ți vorbesc meștere Niculai ( Meșterul se apropie de Domnitor. ). Așa cum mi-a spus Mihai Pe Cozia o iubește și nu
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
peste tot mireasma baladei în care Iovan Iorgovan se luptă pe viață și pe moarte cu balaurul cel înfricoșător. Cartea însăși stă sub spectrul acestei încrâncenări. Locurile-s încrâncenate, cu steiuri golașe, prin care fluieră vântul pătimaș, ori spumegă ape limpezi ca lumina, care se feresc îndeobște de ochiul comun, dar se dăruie spiritului superior. Duhul tainic și întunecat al muntelui este surprins în tablouri, ele însele în continuă mișcare, cu o eleganță și grație primitivă, desprinsă de-a dreptul din
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
care-și savurează cina la ceas festiv. Doru Stroie urmărea atent discursul lui Simionescu. - Iată, cascada se pierde în pârâu, continuă comisarul. Identic cu cel din spatele casei lui Tudor Cristache! Atenție, aici are formă de șarpe, apoi se cristalizează ochiuri limpezi care învârtesc apa în cerc, pietrele astea mari, rostogolite din munți, apoi prundișul de diferite mărimi... O, Doamne, și arinul din partea stângă! Dumnezeule! Pictorul a murit în tabloul lui! Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE JOI (III) / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
apropiat, ci pentru că i-a stat în putință... Și cum putem să credem că iubește Sfintele Taine cel care, având posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?", se întreabă Nicolae Cabasila. Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată și eronată, a rămas și rămâne în continuare o parte, dacă nu a învățăturii, cel puțin a evlaviei liturgice în Biserica noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei
SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREŞTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346511_a_347840]
-
plină de nisip fin, auriu. Soarele strălucea puternic, iar adierea fierbinte a vântului, adusa de vânt, ii izbea obrajii umplându-i nările cu briza oceanului. În spatele plajei, palmierii îmbiau la odihna și răcoare. Oamenii se distrau, scăldându-se în apa limpede. I-a auzit râsul cristalin, molipsitor. Un grup de tineri gălăgioși se amuzau, aruncând-o în valuri pe frumoasa posesoare a acelui râs încântător.Femeia dispăru sub apă, întârziind câteva secunde, să iasă. Prietenii ei o strigau, ușor îngrijorați. Apăru
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
CA UN GÂND ION IANCU VALE E iarnă se aude îngroșându-se gheața sub lumina ce se sparge în cioburi cenușii. Aerul vibrează și taie ca sfârcul de bici iar copacii , sfeșnice cu luminile stinse, se aplecă icnind peste sângele limpede al pământului încremenit în izvoare. Cerbii își pierd fără soroc podoabele amestecându-și mugetul disperat cu cel fără de margini al zăpezii. Corbii își frâng zborul, pete negre pe omătul mototolit de vânt și puii lor mor în ouăle plesnite de
IARNA CA UN GÂND, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346637_a_347966]
-
pot vedea chipul în sfârșit, înainte de orice nimicire. Ploaia aceea să mă ajungă, nenumărată. * (Floare de ciulin) Umbra ta doar apasă pe lut mai puțin decât tine. Și încă mai puțin decât umbra-ți, pasul nostru-n țărână. * Acele reflexe, limpezi, pe țesătura ce ia pe suprafața ei darul cerului clar, nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
ei moi se întredeschiseră ușor, abia sesizabil, doar cât să-mi primească sufletul pentru totdeauna. Și i l-am oferit! Totuși, ciudat, apa de ploaie de pe buzele ei avea un gust sărat, de lacrimi! Plânsese? Nu știu, dar avea ochii limpezi și privirea puțin melancolică. I-am luat obrajii între palme, total nepregătit pentru un răspuns negativ: - Ne vom mai revedea? - Bineînțeles , dar acum trebuie să plec... Se uita cu oarecare neliniște în jur. S-a făcut târziu... Ne-am îmbrățișat
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Când sufletul mi-e rece, mereu mi-l încalzește Când mă topesc de dor, mereu mă răcorește Sunt fericit când știu că ea la mine se gândește PRIVESC Privesc la stele privesc la cer la noapte La necuvântătoare la ape limpezi la nerostite șoapte Și mă-nfior la gândul că nimeni-n viața mea Nu mi-a mai dat căldura și dăruirea ta ÎMPREUNĂ Vom trece peste toate, timp, zile, ani, distanța Te voi iubi mereu, sub soare sau sub lună Căci
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
de o insulă netrecută în hărți,/ bântuită de cuvinte rostite o singură dată în viață, ori/ izgonite sau chiar evadate. Ele m-au înconjurat/ precum canibalii omul-pradă.(...)(Insula cuvintelor). Totul pare evanescent în acest volum.Poemele curg ca un râu limpede,val după val, „curg unul după altul.Fără ostentație. Firesc, așa cum ploaia se scurge din orbitele zeilor fără nume, așa cum iarba poate fi numită iarbă numai dacă este păscută,din timp în timp, de pegașii morților tineri.( Aura Christi-fragment din
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
neviu/ Ascuns în dosul visului sihastru,(Și iată cum, scriind-sonet).Pe de o parte, sonurile unei poezii a cotidianului, care pune în plin plan reacțiile eului în fața realității, relatarea seacă frisonată, pe ici, pe colo, cu metafore, într-o sintaxă limpede și economicoasă, pe de alta, scormonirea resurselor artistice ale limbajului.Poetul și-a construit universul în firidele cuvintelor și al vorbelor, personificându-le :” Arunc cuvântul/ între circumvoluțiunile presimțite/ ale hârtiei”(Încercare de poem) sau “Vorbe atârnate la uscat/ nespălate”(Vorbele
ANDREI FISCHOF IZGONIREA DIN IAD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351020_a_352349]
-
îmi doresc lucruri materiale, ci lucruri care să ma facă să ma simt bogată în interior. Doresc să pășesc pe treptele înțelepciunii, să pot atinge lumina sfântă a credinței. Să am linistea sufletească de a putea în continuare crea cuvinte limpezi ce poartă aroma dulce a iubirii.Iar cei ce le aud să simtă câldura sufletului lor de copil. Mă simt inspirată și bogată! Închei acest eseu cu citatul: ”Viitorul este denumit ”poate”,singura modalitate de a numi viitorul.Și lucrul
PĂŞESC ÎN 2012 CU GÂNDUL SPĂLAT DE ROUA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351092_a_352421]
-
vizita lui Alexandru Ioan Cuza la școala primară unde învăța el, caragiale pomenește cu emoție și recunoștință despre dascălul pe care l-a avut în clasa a III-a, Bazil Drăgușescu.De la el a luat dragostea pentru limba literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
jurnalist „capitalist” Cătălin Bădulescu) pentru a răspunde unei cerințe resimțită în parte de fiecare dintre rucăreni, aceea de a-și regăsi ardoarea confesiunii și a gândului împăcat cu sine și mai ales încărcat de adevăr, spirit de dreptate și viziune limpede, nepărtinitoare. Asupra lui, a lumii de lângă el și a celei mari, de aiurea, diversă și atotcuprinzătoare. Într-altfel, regulile acestei inițiative le copiază, până la un punct, pe cele ale șahului, interesându-ne aici regula devenită cutumă - potrivit căreia mișcările competitorilor
APARIŢIE JURNALISTICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351134_a_352463]
-
și regulile care-l patronează) să se afle la „bună vedere”, perspectiva și dinamica mișcării proprii dar și adiacente, a cursului devenirii sale prin toate „meandrele concretului” (pentru a cita un „clasic” în viață!) să fie legitimate de privirile perforante, limpezi și bine intenționate ale atâtor „arguși și ciclopi” care veghează că totul să fie la vedere, intențiile să nu degenereze și să devină subversive, să fie adicătelea adjudecate în sensul binelui comunitar și nu al interesului ocult, egoist sau de
APARIŢIE JURNALISTICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351134_a_352463]
-
spirituale. Există insa la autoare, o vioiciune a temperamentului care atunci când se transformă în versuri capătă uneori aspectul unei “intemperante” verbale, un soi de insistență asupra termenilor concreți, la care se adaugă și un gen de construcții sintactice mai puțin limpezi, dificil de acceptat drept niște formulări viabile (“ Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate / Atât de rar potopul de pace le cuvin/ Sunt peșterile oarbe și mă așteaptă goale/ Cu tălpi, zdrelite umbre/ Cum de pereți mă țin/ Neîmpăcata boare
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
câmp pustiu cutreierai, Voind să afli Ce se ascunde dincolo de zare. Călcai pe fire de nisip Si te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ... Doreai ca fiecare viers al tău Să se prefacă In câmp cu flori Si-n iazuri limpezi, binefăcătoare. Erai sălbatică femeie Mânată de un tainic dor Voiai să vezi cum este dincolo de zare. Pe-atunci visai cum va să fie dansul vieții... Acum știi. IOANA STUPARU Referință Bibliografică: SĂLBATICĂ FEMEIE / Ioana Stuparu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SĂLBATICĂ FEMEIE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352144_a_353473]
-
învățătorii, sau îi conferă accente de revoltă socială la vremurile tulburi, poezia sa este frumoasă, dulce, cu un ușor respirabil aer de munte, pe cărările versurilor sale regăsindu-se poieni cu soare pline de flori, râuri cu ape învolburate sau limpezi, iubiri sub cetină de brad verde, personaje mitice din legendele olimpiene sau din basmele Orientului, adevărate povești întrețesute cu migală, deosebită atenție la detaliu și perseverență. Unele dintre poeziile sale, pasteluri autentice, amintesc de Coșbuc sau Goga, cu versificații rimate
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 16 AUGUST 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352172_a_353501]
-
este în locul unui nume. Care i-a fost semnificația înainte de a deveni pronume nu se cunoaște. În Introducere în studiul limbii și literaturii indo-europene, Lucia Wald și D. Slușanschi afirmă că pronumele personal „are paradigme heteroclitice, ireductibile la corelații etimologice limpezi“ (p. 243) și că „el datează dintr-o epocă atât de veche, încât explicația morfologică și etimologică a variațiilor sale paradigmatice ne scapă (cei puțin deocamdată) aproape cu desăvârșire“. Aici se cuvine să facem o scurtă digresiune. În toate vechile
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
413 din 17 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SIMFONIA CIOFULUI Nu vreau cedrii din Liban, Nici să mă scald în Nil, Vreau răchiți în satul meu natal, Să mă simt din nou copil. Am ascultat la Ciofu simfonia, Din ape limpezi curgătoare, Cântând prin unde veșnicia, Trimisă prin susur de izvoare. Oare de ce de multe ori, Mă cuprinde dor de casă, De fânațele cu flori, Și grădini cu iarba grasă? Drumule să mă asculți, Revin în satul meu natal Încălțat, și
SIMFONIA CIOFULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356312_a_357641]
-
cele scrise până la acea dată, am cumpărat-o spre citire , pe când eu eram elevă în clasa a IX-a de liceu datorită și faptului, că marele critic literar Dumitru Panaitescu Perpessicius, tot brăilean , l-a conturat cu mari formulări lapidare, limpezi „ cum întreaga sa poezie este scrisă sub jurământul credinței și al dragostei. Credință față de frumos, față de marea jubilație a limbii române. Cartea se numește „La punțile dorului .” Toate acestea, spususe și scrise de către D.P.Perpessicius, au apărut în „Lecturi intermitente
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356343_a_357672]
-
compatibile ar fi fost cele două. Sfântul Ioan Damaschin a spus că „Dumnezeu nu se supune Legii; și ceea ce vrea, aceea e bun, nu ce socotim noi, fiindcă nu suntem noi judecătorii lui Dumnezeu”. Aceasta este o afirmație clară și limpede a superiorității Persoanei lui Dumnezeu față de Lege. Tot el spune: „Virtutea este împlinirea Legii lui Dumnezeu. Iar Legea lui Dumnezeu este voia lui... Iar voia lui Dumnezeu este binele neschimbat, mereu același... chiar când este... desființara a ceea ce este”. Ceea ce
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
care merg la râu cu pânza la înălbit. Este un tablou ușor idilic în stilul tablourilor lui Nicolae Grigorescu: “Cu picioarele desculțe și cu fusta-nfiptă-n bete, / Intră-n apa ca oglinda, lângă cioporul de fete. / Stropi de apă reci și limpezi, sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește. / Voioșia de pe față pentru un moment dispare, / Până-ajunge-n
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]