4,823 matches
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1972), având în atenție publicații simboliste, socialiste și presămănătoriste. Studiile de după 1989, de mai mică amploare, sunt grupate în volume pe câte o temă comună. Două dintre ele, Studiul textului (1994) și Elemente de lingvistică. Comentarii de texte (1998), aparțin lingvisticii și stilisticii, propunând analize de texte literare în baza metodologiilor moderne (teoria comunicării, semiotică). Un altul, Expresionism și autenticitate în literatura română (1999), readuce în discuție structuri realiste din proza secolului al XIX-lea
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
1972), având în atenție publicații simboliste, socialiste și presămănătoriste. Studiile de după 1989, de mai mică amploare, sunt grupate în volume pe câte o temă comună. Două dintre ele, Studiul textului (1994) și Elemente de lingvistică. Comentarii de texte (1998), aparțin lingvisticii și stilisticii, propunând analize de texte literare în baza metodologiilor moderne (teoria comunicării, semiotică). Un altul, Expresionism și autenticitate în literatura română (1999), readuce în discuție structuri realiste din proza secolului al XIX-lea (B.P. Hasdeu, N. Filimon, Ion Creangă
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Proza realistă în secolul al XIX-lea, București, 1978; Orașul, București, 1978; Jurnal de vacanță, București, 1983; Poezia simbolistă românească, București, 1985; Cartea cu Pichi, București, 1987; Nemaipomenitele întâmplări ale fraților Prepe, București, 1990; Studiul textului, București, 1994; Elemente de lingvistică. Comentarii de texte, București, 1998; Simbol și comunicare în literatura interbelică, București, 1999; Expresionism și autenticitate în literatura română, București, 1999; Retorică și inovație în proza contemporană, București, 2000; Arta portretului în proza contemporană. Homer, contemporanul nostru, București, 2001; Vocația
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
limbă, filologia este înțeleasă în sensul cel mai larg, de humanitas. Pornind de la studiul istoriei limbii române, de la editarea de documente, de texte vechi slave și românești, ca instrumente în cercetarea istorică, H. va proceda la individualizarea filologiei și a lingvisticii ca științe, fiind din nou deschizător de drumuri și creator de școală. Când încearcă să restabilească în articulațiile ei adevărate configurația istorică a limbii, el situează limba română în context indoeuropean și în relații cu limbile popoarelor învecinate. De un
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt ș.a.). Deopotrivă romanist, slavist, orientalist, indoeuropenist, cunoscut și în medii științifice din Europa, H. deține atuuri indispensabile unor construcții teoretice de amploare. El realizează în Principie de lingvistică (1881) cea dintâi sinteză românească a disciplinei. Aceasta era și corolarul unei lucrări importante, Cuvente den bătrâni, fiind inclusă în tomul al treilea, intitulat Istoria limbei române. Venind în descendența eforturilor lui T. Cipariu, editează în Cuvente den bătrâni texte
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
supl. la t. I, București, 1878-1881; ed. fragm. îngr. și pref. J. Byck, București, 1937; ed. I-III, îngr. și introd. G. Mihăilă, București, 1983-1984; Obiceiele juridice ale poporului român, București, 1878; Trei crai de la răsărit, București, 1879; Principie de lingvistică, București, 1881; Din istoria limbei române, București, 1883; Olteneștele, Craiova, 1884; „Eine Trilogie” (în colaborare cu Lazăr Șăineanu, G. I. Ionescu-Gion), București, 1892; Etymologicum Magnum Romaniae, t. I-IV, București, 1886-1898; ed. I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Paul Cornea
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1979; Teatru, pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1982; Scrieri filosofice, îngr. și introd. Vasile Vetișanu, București, 1985; Opere, I, îngr. Stancu Ilin, introd. George Munteanu, București, 1986, II-IV, îngr. Stancu Ilin și I. Oprișan, București, 1996-2003; Studii de lingvistică și filologie, I-II, îngr. și introd. Grigore Brâncuș, București, 1988; Scrieri literare, postfață Paul Cornea, București, 1989; Istoria toleranței religioase în România, îngr. și pref. Stancu Ilin, București, 1992; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Stancu Ilin, Chișinău-București, 1993-1997
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Nicolae Bilețchi), doctori habilitați și doctori în filologie (Mihail Dolgan, Grigore Botezatu, Sava Pânzaru, Leonid Curuci, Andrei Hâncu, Nicolae Băieșu, Ion Ciocanu, Anatol Gavrilov, Victor Cirimpei, Sergiu Pavlicencu, Alexandru Burlacu, Ana Bantoș, Ion Plămădeală ș.a.). Institutul editează, împreună cu Institutul de Lingvistică, „Revista de lingvistică și știință literară” (din 1958 până în 1989, mai întâi sub titlul „Limbă și literatură moldovenească”). Pe lângă Institut, funcționează un consiliu pentru conferirea titlurilor științifice de doctor și de doctor habilitat în domeniile literatura română și folcloristică. V.C.
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
habilitați și doctori în filologie (Mihail Dolgan, Grigore Botezatu, Sava Pânzaru, Leonid Curuci, Andrei Hâncu, Nicolae Băieșu, Ion Ciocanu, Anatol Gavrilov, Victor Cirimpei, Sergiu Pavlicencu, Alexandru Burlacu, Ana Bantoș, Ion Plămădeală ș.a.). Institutul editează, împreună cu Institutul de Lingvistică, „Revista de lingvistică și știință literară” (din 1958 până în 1989, mai întâi sub titlul „Limbă și literatură moldovenească”). Pe lângă Institut, funcționează un consiliu pentru conferirea titlurilor științifice de doctor și de doctor habilitat în domeniile literatura română și folcloristică. V.C.
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUȘCARIU”, instituție de cercetare a Academiei Române. A fost înființat la Cluj la 1 octombrie 1919, pe lângă noua Universitate, numindu-se în toată perioada interbelică Muzeul Limbii Române. S-a constituit ca urmare a deciziei Consiliului Dirigent
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Ion Pop, Liviu Petrescu, Mircea Muthu, după ce au catalizat gândirea altor istorici literari, de la Mircea Zaciu la Ion Vlad. Reorganizat în 1952, prin decizia Prezidiului Academiei Republicii Populare Române de a restructura cercetarea științifică, Muzeul Limbii Române devine Institutul de Lingvistică și Istorie Literară, cu o secție de folclor până la desprinderea acesteia într-o instituție de sine stătătoare. Institutul includea și un colectiv de lingvistică și de istorie literară maghiară. Funcționând sub egida Academiei și, pentru o scurtă perioadă, în anii
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Prezidiului Academiei Republicii Populare Române de a restructura cercetarea științifică, Muzeul Limbii Române devine Institutul de Lingvistică și Istorie Literară, cu o secție de folclor până la desprinderea acesteia într-o instituție de sine stătătoare. Institutul includea și un colectiv de lingvistică și de istorie literară maghiară. Funcționând sub egida Academiei și, pentru o scurtă perioadă, în anii ’80, sub aceea a Universității „Babeș-Bolyai”, Institutul a contribuit, între 1969 și 2002, la publicarea Dicționarului limbii române, cu tomuri pentru literele O, R
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
ai Institutului au activat Sextil Pușcariu (1919-1940), Al. Procopovici (1941-1946), Ștefan Pașca (1946-1948), Emil Petrovici (1949-1968), Ioan Pătruț (1968- 1974), Dumitru Pop (1974-1976), Octavian Șchiau (1976-1989), Ion Mării (1990-1992, și din 1999), Eugen Beltechi (1992-1998), Liviu Petrescu (1998-1999). Repere bibliografice: Lingvistica clujeană la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Academiei Române, CLG, 1966, 2; Iorgu Iordan, Sextil Pușcariu, CLG, 1966, 3; Dacoromania. Bibliografie, București, 1983, passim; Eugen Beltechi, „...Acea instituție ce mi se pare a fi una din cele mai frumoase
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
și a războiului. Această situație a durat până în 1949, când, reorganizându-se Academia Română, la Iași a luat ființă o filială a acesteia. Aici a funcționat, din același an, Institutul de Istorie și Filologie. Secția de Filologie avea două sectoare: de lingvistică (condus de Gavril Istrate) și de istorie literară (condus de N.I. Popa). Au fost angajați N. Bagdasar, Al. Claudian, G. Ivănescu, I. Lăzărescu, Șt. Cuciureanu ș.a. Din 1963 Secția de Filologie a Institutului de Istorie și Filologie a devenit Centrul
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
de Gavril Istrate) și de istorie literară (condus de N.I. Popa). Au fost angajați N. Bagdasar, Al. Claudian, G. Ivănescu, I. Lăzărescu, Șt. Cuciureanu ș.a. Din 1963 Secția de Filologie a Institutului de Istorie și Filologie a devenit Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, primind și un local propriu (în casa construită în 1842 de Mihail Kogălniceanu și care a aparținut între 1918 și 1950 lui Mihail Sadoveanu). În 1974 Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor a trecut în
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
Istorie și Filologie a devenit Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, primind și un local propriu (în casa construită în 1842 de Mihail Kogălniceanu și care a aparținut între 1918 și 1950 lui Mihail Sadoveanu). În 1974 Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor a trecut în subordinea Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Din martie 1990 a adoptat vechea denumire și a redevenit unitate a Academiei Române. Conducerea Institutului a fost asigurată la început de G.
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
sau de alte foruri științifice din Iași, din țară și din străinătate. Periodic, în organizarea Institutului, au loc și manifestări științifice cu caracter internațional. Din 1934 în „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»” au fost inserate, pe lângă studii de lingvistică, și cercetări de stilistică și critică literară (semnate, între alții, de Leo Spitzer, G. Ivănescu, Grigore Scorpan, Petru Caraman, Iorgu Iordan ș.a.). Din 1956 a început să apară revista „Studii și cercetări științifice”, cu o serie de Filologie care va
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
alții, de Leo Spitzer, G. Ivănescu, Grigore Scorpan, Petru Caraman, Iorgu Iordan ș.a.). Din 1956 a început să apară revista „Studii și cercetări științifice”, cu o serie de Filologie care va deveni „Anuar de filologie” (1964) și apoi „Anuar de lingvistică și istorie literară” (1965). Institutul întreține relații de colaborare cu instituții similare din Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Republica Moldova, Ucraina și realizează un schimb eficient de publicații științifice cu institute și biblioteci din numeroase țări. Repere bibliografice: [Cronici de activitate], ALIL
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
presă, școală, traduceri (campanie la care au participat principalele forțe culturale din Țara Românească și Moldova), au avut un rol hotărâtor în procesul de formare și de consolidare a limbii române literare. După 1840 unele tendințe puriste din concepția sa lingvistică iau amploare, H.-R. devenind, de fapt, adversarul propriilor principii de la 1828 (Paralelism între limba română și italiană, 1840, Vocabular de vorbe streine în limba română, adică slavone, ungurești, turcești, nemțești, grecești etc., 1847). Limba română literară - considerată acum operă
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
București, 1966; Munteanu, Atitudini, 90-212; Streinu, Versificația, 115-174; Nicolae Manolescu, Heliade precursorul, AFT, 1967, 23; Al. Rosetti, Ion Gheție, Limba și stilul lui Ion Heliade-Rădulescu, SILL, II, 7-37; Ivașcu, Ist. lit., I, 397-406; Negoițescu, Însemnări, 31-40; Dimitrie Macrea, Studii de lingvistică română, București, 1970, 133-153; Radu Tomoiagă, Ion Heliade-Rădulescu. Ideologia social-politică și filosofică, București, 1971; Zamfir, Proza poetică, 110-112, 126-129; Gáldi, Introducere, 150-167; Păcurariu, Clas. rom., 81-90; Al. Piru, Introducere în opera lui I. Eliade Rădulescu, București, 1971; Ovidiu Papadima, Eliade
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
1947 a fost ambasador al României în URSS. Profesor la Catedra de romanistică a Universității din București (1946-1962) și din 1962 profesor consultant, a fost decan al Facultății de Filologie (1947-1950, 1956-1957), rector al Universității (1957-1958), director al Institutului de Lingvistică din București (1950-1952, 1958-1969). Membru corespondent (1934), apoi membru activ (1946) al Academiei Române, devine vicepreședinte al forului academic (1957-1966). Doctor honoris causa al Universității „Humboldt” din Berlin, al Universității din Montpellier, al Universității din Iași, al Universității din Roma, a
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
Academiei Bavareze de Științe, al Institutului Mexican de Cultură etc. A primit titlurile de Om de știință emerit și Erou al muncii socialiste, în 1954 și 1956 fiind laureat al Premiului de Stat. A condus publicațiile „Studii și cercetări de lingvistică”, „Revue roumaine de linguistique” și „Limba română”. Savantul I., lingvist și filolog de mare autoritate, autor al unor lucrări fundamentale (Gramatica limbii române, 1937, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, 1943, Stilistica limbii române, 1944, Limba română contemporană, 1954
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
Revue roumaine de linguistique” și „Limba română”. Savantul I., lingvist și filolog de mare autoritate, autor al unor lucrări fundamentale (Gramatica limbii române, 1937, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, 1943, Stilistica limbii române, 1944, Limba română contemporană, 1954, Lingvistica romanică. Evoluție, curente, metode, 1962, Crestomație romanică, 1962, Istoria lingvisticii românești, 1978, Dicționar al numelor de familie românești, 1983, Istoria limbii române. Pe înțelesul tuturora, 1983), a scris și studii despre scriitori români (Ion Neculce, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
și filolog de mare autoritate, autor al unor lucrări fundamentale (Gramatica limbii române, 1937, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, 1943, Stilistica limbii române, 1944, Limba română contemporană, 1954, Lingvistica romanică. Evoluție, curente, metode, 1962, Crestomație romanică, 1962, Istoria lingvisticii românești, 1978, Dicționar al numelor de familie românești, 1983, Istoria limbii române. Pe înțelesul tuturora, 1983), a scris și studii despre scriitori români (Ion Neculce, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu ș.a.) sau despre scriitori străini (Petrarca, Lope de Vega
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
un spectru larg de preocupări și reușește să aducă o contribuție marcat originală în fiecare dintre disciplinele abordate. Trăsătura comună a gândirii de stilistician a lui I., cu aplicare consecventă și aprofundată la opera lui Mihai Eminescu, de teoretician al lingvisticii, de autor al unei gramatici a limbii române rămâne așezarea pe primul plan a relațiilor și a funcțiilor și descrierea formelor în raport cu rolul îndeplinit în ansamblul comunicării. Gramatica este sinonimă cu morfosintaxa, un ansamblu de forme în relație cu alte
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]