1,455 matches
-
pe piept până când văd ecranul pe sub prosop. Slavă Domnului că nu e prea multă lumină în cameră. Încercând să fac minimul de mișcări posibil, încep să bat un mesaj de e-mail pe ascuns cu o mână. — Te relaxezi... spune Maya liniștitor. Imaginează-ți că te plimbi pe o plajă... — Îhâm... murmur. David, scriu. Ref la contractul cu ZFN Oil. M-am uitat peste amendamente. Cred că răspunsul nostru ar trebui să fie — Ce faci ? spune Maya, brusc alertată. Nimic ! spun, băgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plus... mai e ceva. Ceva ce nu-mi dă pace. O ultimă bucățică a puzzle-ului care încă lipsește din creierul meu. O să-mi aduc aminte despre ce e vorba în câteva clipe. Îmi lipesc fruntea de geamul rece și liniștitor, și mă uit la un bărbat din depărtare, care își plimbă câinele. Poate că lucrurile încă mai pot fi salvate. Poate că nu e chiar așa de rău cum am crezut. Oare chiar așa a zis Guy, că am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici măcar să ridic o mână și să dau la o parte furnicuța care a pornit încet pe pântecul meu, ca un punct mișcător. Stau cu capul pe pieptul lui Nathaniel, și bătăile inimii lui sunt ca un ceas de alarmă liniștitor care se aude undeva departe. Soarele îmi arde pielea. N-am nici cea mică idee ce oră e. Nu-mi pasă deloc cât e ceasul. Am pierdut orice noțiune a timpului. În cele din urmă, Nathaniel ridică ușor capul. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sub control. — Ai cea mai mică idee prin ce-am trecut în ultimele zile ? Mă apucă de mână. Tot mai mulți oameni care mi-au acceptat invitația... A trebuit să modific și aranjamentele... — O să fie bine, zic pe un ton liniștitor. Încercați să vă relaxați. — Da. Expiră lung, ținându-și capul cu două degete date cu ojă. Ai dreptate. Mă duc să verific pachetele cu cadouri... Nu-mi vine să cred cât cheltuiește Trish pentru dineul ăsta. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să ridic privirea măcar o dată. În timp ce străbat coridorul spre departamentul de marketing, mă simt protejată și În siguranță, adîncită În ziarul meu. Ar trebui să fac asta mai des. Nimeni n-are ce să-mi facă. E un sentiment extrem de liniștitor, de parcă aș fi invizibilă sau... — Au ! Scuze ! M-am izbit de cineva. Shit. Cobor ușor ziarul și Îl văd pe Paul uitîndu-se furios la mine, frecîndu-se la cap. — Emma, ce dracu faci ? — Citeam The Times, spun cu voce mică. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă scrutează atent. — Nu sînt deloc fîstîcită ! spun și mă rezem cît pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întîmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întîmplă ? — Connor. Pun o mînă liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întîmplă absolut nimic. Poate doar În mintea ta. În acest moment, Lissy apare În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută cineva, urgent, spune, cu ușor falset. Vino repede sus... a, bună, Connor ! Din păcate, Lissy nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrea să se ducă la școală. Mai exact, ca un copil de cinci ani, mahmur și chiaun. Nu pot să mă duc, spun, cînd se face 8.30. Nu pot să dau ochii cu ei. — Ba da, poți, spune Lissy liniștitor, Încheindu-mi nasturii de la haină. O să fie bine. Nu trebuie decît să ții bărbia sus. — Și dacă se poartă oribil cu mine ? — N-o să se poarte nimeni oribil cu tine. SÎnt prietenii tăi. Oricum, probabil că la ora asta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu pot să fac asta ! repetă ea disperată și se Înfășoară grăbită În halat. Nu-mi amintesc nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Închide ușa biroului În urma mea. Ți-am spus că-i cam nevricoasă. — Mick Collins, spune Mick, punîndu-mi o carte de vizită În mînă. Încîntat să te cunosc, Emma. N-are nici un rost să-ți faci griji, crede-mă. Îmi zîmbește liniștitor, de parcă e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecînd gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai are nici un rost, să vă spun totuși ceea ce ar fi trebuit să vă spun! Dați-mi această șansă, n-ara mai schimbat o vorbă cu nimeni de zece ani... Pregătisem un silogism perfect, o mare demonstrație, ceva atât de liniștitor și de coerent... GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osândit ca să-ți etalezi inteligența. GUFI (Către cei trei.) Un minut, zău, nu fiți bestii... Parcă voi n-ați profitat de ocazie? Parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
avut odată Helga și cu mine. Și vitrina nu expunea numai patul acela wagnerian, ci arăta și reflecția lui Resi și a mea, ca niște spectre, cu o paradă spectrală în spatele nostru. Fantomele palide și patul real formau o compoziție liniștitoare. Parcă era o alegorie în manieră victoriană, de fapt o pictură destul de bună într-un bar, cu cortegiul de flamuri și patul auriu și două fantome: un bărbat și o femeie. Ce reprezenta alegoria, nu pot spune. Dar mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl numesc mâini de sculptor. El n-avea nici o vină. Purta un pulover pe gât și o pereche de pantaloni vechi și jerpeliți din tercot și dădea aceeași impresie liniștitoare de competență pe care o avea și MM, deși mai puțin intensă. —Eu sunt DA-ul. Directorul adjunct, îmi sări el imediat în ajutor. Sunt un fel de locțiitor al lui Philip. —Ben a făcut porcăria asta nouă, spuse Bez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu tristețe, pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în cele din urmă, în cârciuma de la colțul străzii Penton, cu interiorul său liniștitor și părăginit și cu tabla de darts 1 cea ciobită, după ce dădusem pe gât câte un Bloody Mary și eram pe cale să-l bem și pe al doilea, ne simțeam îndeajuns de anesteziați pentru a putea discuta ceea ce tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din ce în ce mai rău. Am remarcat că, în ciuda nervilor, nici unul dintre bărbați nu ridica vocea dincolo de limitele acceptabile în spatele scenei, lucru care m-a impresionat. Obiceiurile astea cu greu se duc. —Steve? Steve! strigă Louise de la masa ei, cu o voce la fel de liniștitoare ca muzica ambientală. De ce nu urci tu să tragi o privire? Păi, asta o să și fac. Fix asta, zise Steve, fără să-l slăbească din priviri pe mașinist, pentru care această hotărâre suna ca o amenințare. Și-apoi vedem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fie și director, a spus ea aruncându-i lui Jake o privire care nu putea fi descrisă decât ca adoratoare. Ceea ce pe Alice n-a surprins-o. Era normal ca Jessamy să-l placă. Jake era teribil de arătos. Însă, liniștitor pentru Alice, Jessamy nu era deloc frumoasă. — Dar ce mai faci în afară de faptul că ești mamă? a insistat Jessamy. Alice și-a păstrat calmul. Era o chestie recunoscută că oamenii nu reușesc să-și imagineze ce fac mamele toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mașina? Mă întorc oricum în Bath. Pot să te duc până în stația de autobuz. Sau până acasă, dacă vrei. Oriunde, a implorat-o el cu ochii măriți de disperare. — La stația de autobuz e bine, a spus Alice zâmbindu-i liniștitor. Haide, atunci! Dar lui Hugo îi căzuse din nou fața. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat Alice. Mi-am adus aminte, a răspuns Hugo parcă amorțit. Ultima dată când l-am întâlnit pe Jake. S-a forțat ca vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la jumătatea drumului către bucătărie, cu mâinile ocupate cu farfurii, s-a oprit și, imediat, a lăsat totul pe podea. A fugit pe scări, urcând câte două trepte deodată. Alice l-a auzit intrând în camera copilului și murmurând ceva liniștitor. Theo s-a oprit instantaneu din plâns. Alice s-a decis să se facă utilă până la întoarcerea lui Hugo. A adunat mormanul de farfurii de pe covor și le-a dus în bucătărie, unde, pe masa de lângă aragaz, a văzut borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
eu eram destul de supărată. Dar, mamă, mă simt oribil din cauza aventurii. A fost o greșeală. O mare greșeală. Am fost cauza atâtor necazuri. Am stricat totul. —Draga mea, lucrurile astea se întâmplă, i-a spus doamna Duffield pe un ton liniștitor. Dar nu și vouă, s-a gândit Alice înfierbântată. —Ei, acum nu se mai întâmplă, a zis ea cu fermitate. I-am spus că nu avem nici un viitor și că ar fi mai bine să încercăm să ne refacem mariajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se pregătea să se ducă prin alte părți. Începu să fredoneze o melodie a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hohote și alergă la debara. Deschise ușa, așteptându-se să vadă un pled aruncat peste un geamantan cu bani. Nu văzu decât rafturi, conserve, un mop, simți mirosul de stătut și i se păru că niciodată nu mirosise ceva mai liniștitor. - O, Doamne, n-am luat-o razna... Sunt normal, normal, NORMAL! Strigătul îi provocă o plăcere aproape orgastică. Se repezi către bucătărie, mângâie fiecare bilețel galben lăsat acolo de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
licurici. Drumul cel mare și larg, din fața Bisericii, era neîncăpător pentru mulțimea fără număr, care a venit la sfânta slujbă a învierii Domnului. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor... In glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut... strada s-a pustiit... O tăcere blajină stăpânea înconjorul. Peste oraș se așternu pacea și liniștea binefăcătoare. Bătrânul Iorgu, cu lumânarea aprinsă într-o mână și în cealaltă bastonul, șontâc-șontâc, se grăbea cu sufletul ușor spre casă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de-a face cu un astfel de polițai. După plecarea lui, În salon s-a lăsat liniște - Întreruptă din când În când de gemetele femeii din patul de alături, care avea privirea Întoarsă spre Înăuntru. liniștea aceea nu avea nimic liniștitor În ea. Cu cât era mai liniște În jur, cu atât puteam auzi mai bine butonul de alarmă care-mi țiuia În urechi. Nu-mi venea să cred că mă găseam În acel loc, complet singură și neajutorată, consecință exclusivă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de-a face cu un astfel de polițai. După plecarea lui, în salon s-a lăsat liniște - întreruptă din când în când de gemetele femeii din patul de alături, care avea privirea întoarsă spre înăuntru. Liniștea aceea nu avea nimic liniștitor în ea. Cu cât era mai liniște în jur, cu atât puteam auzi mai bine butonul de alarmă care-mi țiuia în urechi. Nu-mi venea să cred că mă găseam în acel loc, complet singură și neajutorată, consecință exclusivă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai repede, că, noaptea trece mai iute decât ai clipi de două ori dintr-un ochi beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre cerești. De inimă bună Bărbatul din fața mea, cum Îi zic ai săi, Bobu Filipel, se Întrerupe din povestit. Se caută pe la curea. Scoate de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
folosi capacitățile, energia, numai În scopul rezolvării singurei probleme rămase În atenție, problema pentru care el se roagă. Aceeași stare omul o poate obține și În timpul unei slujbe În biserică, ascultînd cîntece religioase care au un ritm și o tonalitate liniștitoare. Să nu uităm că religia spune că pentru aceasta e nevoie ca rugăciunea să fie făcută cu credință În Dumnezeu, cu pioșenie și evlavie. Că dacă un om nu crede În puterea rugăciunii, nu crede În Dumnezeu, se roagă degeaba
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]