4,922 matches
-
conștiința lirică, deprinsă a conferi un timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă ar fi să alcătuim o sumară genealogie a versurilor lui Eugeniu Nistor, am putea constata faptul că acestea se situează în descendența liricii blagiene, dar și a poeziei cerchiste sau echinoxiste. De altfel, descendența blagiană este asumată chiar în titlul și în conținutul unor poeme, reprezentative în înalt grad pentru creația lui Eugeniu Nistor. Un poem se intitulează, sugestiv, Lancrăm: „Plouă cu lună
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
astupă - /că trupul nu îndeamnă niciodată picioarele,/ numai dorul cel veșnic de ducă.// Prin sat umbra lui albă cutreieră uliți - / Lebădă pribeagă și fără de somn.../ Până departe plouă cu lună în valea în care/ mit și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este atras mai ales de irizările melancoliei, care conferă paletei sale lirice un aspect învăluitor, marcat de valențele sugestiei și
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne aflăm într-un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
totuși, mai există posibilitatea de a transpune cuvintele sau frazele intraductibile, prin descriere, fără ca din asta să aibă de suferit prea mult întreaga lucrare, care constă din mai multe episoade și straturi, acest lucru este foarte greu, aproape imposibil, în lirică. Într-o poezie compusă din câteva strofe nu este posibil să te îndepărtezi de text și să nu alterezi integritatea și miezul operei traduse. Iată de ce mulți consideră că poezia, și în special cea lirică, este practic intraductibilă. Motivul acestor
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
foarte greu, aproape imposibil, în lirică. Într-o poezie compusă din câteva strofe nu este posibil să te îndepărtezi de text și să nu alterezi integritatea și miezul operei traduse. Iată de ce mulți consideră că poezia, și în special cea lirică, este practic intraductibilă. Motivul acestor opinii ne este demonstrat de unele opusuri poetice, într-adevă r intraductibile. Versuri de un colorit național sau local, care este greu de transpus pe un tărâm străin, sau opere compuse în special pe principiul sugestiei
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
Numai atunci evidentul se destăinue în fața cititorului, și fiecare deslușește sentimentele, care până atunci l-au frământat inconștient. De fapt, de multe ori, traducerea este mai dificilă decât creația unei opere originale. Faptul acesta este cu atât mai valabil pentru lirică. În cazul ei responsabilitatea este dublă: să rămâi fidel originalului și să prezinți o echivalentă demnă de acest original. Atunci când creezi opera ta proprie, cititorul nu știe care ți-a fost intenția inițială, prin ce dificultăți și schimbări ai trecut
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
în plan local și național. Ediția aniversara a revistei (nr. 4/2011), lansată cu acest prilej, reflectă, într-un fel, activitatea desfășurată în cei zece ani de apariție: un grupaj de gânduri adresate revistei de diferite personalități literare, o antologie lirica în care sunt cuprinși poeți prezenți în revistă de-a lungul anilor, comentarii dedicate scrierilor în proza publicate de revista și articolelor de la rubricile Caietele Rebreanu și Arhiva Rebreanu (rubrici dedicate fondatorului revistei, plecat de pe meleaguri bistrițene), o secțiune de
Mișcarea literară – 10 ani de apariție () [Corola-journal/Journalistic/4802_a_6127]
-
lui Ion Pop. E critic sau poet? Ne vine mai ușor să alegem decît să asociem eminentele d-sale prestații în ambele direcții. Poate că, surprinzător pentru cei ce l-ar voi exclusiv critic, Ion Pop exprimă nu o dată în lirica d-sale o aprehensiune a scrisului resimțit ca o amenințare la adresa existenței ( o fixare, o strangulare a acesteia): „Nu voi mînca, nu voi bea-n seara asta (...) prea mare-i tăcerea de sub roșul apusului,/ apele-s mute și negre, orice
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
expoziție care evocă viața lui Góngora și destinul celei mai cunoscute creații a poetului, Polifemul, oferind mărturii definitorii (manuscrise autografe, unele descoperite relativ recent, ediții princeps, lucrări plastice etc.), organizată tematic. Vizitatorul are posibilitatea să urmărească astfel motivele fundamentale ale liricii gongorine din sfera pastorală, cinegetică, muzicală sau mitologică reflectate în pictura secolului al XVII-lea în Spania și Europa. Galaxia lui Góngora în secolul XX, una dintre cele mai importante secțiuni ale expoziției cuprinde și texte ale unor mari poeți
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Geo Vasile Ermetismul și ereticii săi: Montale, Saba, Quasimodo Odată cu Giuseppe Ungaretti (1888-1970), procesul de introvertire a liricii în primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu semenii săi, deveniseră conștienți și alți poeți ai anilor ’50
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
subterfugiu, înzestrînd carnea trandafirie a iubitei cu însușirile „bietului obiect beletristic”, recomandînd cu o vădită satisfacție „o Prințesă/ crescută în foi de papirus,/ învelită în pergament rozaliu magistralul/ integument” (apologia ființei elogii la frumusețile cărții). Drept consecință întreaga-i producție lirică va balansa între cele două extreme. Grăbindu- se a trece de la una la alta, în așteptarea unui echilibru perfect, nicicînd satisfăcut pe deplin, poetul va încerca și tentația abstragerii din existențial, a unei dematerializări. Avem astfel figura unui șoarece de
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
fie și din întîmplare, cum se spune în amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește, în fapt, departe la marginea vizibilului, spre „această îndepărtare”, în departele unde vorbește altcineva. Astfel se structurează prima metaforă obsedantă a liricii lui Nicolae Prelipceanu, prezența cel mai adesea neliniștitoare, agresivă, a Celuilalt, dușman, dar și camarad, coautorul poemelor din la pierderea speranței; autorul dispare „în propria vreme”, pentru ca poezia să se scrie în timpul coautorului, al lui altcineva, primul își pierde speranța
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului ca punct de reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
reper pe calea autocunoașterii este obsesiv maladivă”, scrie o doamnă, critic literar, despre o mare poetă. Lirica poetei cu pricina ar fi „melancolică și sobră, încărcată de poverile existenței, răsfrângere a realului subiectiv, dar liberă de încadrarea prozodiei, e o lirică a imaginii și a trăirii, a supraviețuirii pe tăiș”. Nu e neapărat neadevărat, dar se putea spune mult mai simplu. Complicația vine din școală, unde suntem învățați că un comentariu critic nu-și merită numele, dacă e scris în cuvinte
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
totuși puternic prin imaginea degradării văzutelor și nevăzutelor, fenomen mereu în extindere, atingând zone, cum e aceea a sacrului, care păruseră inatacabile. Invazia mașinismului, care la începutul celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana, proiectându- ne obsesiv în lumea noastră tehnicizată și dezumanizată, amenințată cu atât mai grav cu cât procesul vizează până și teritoriile sacralității: „Ctitori purtându- și în brațe cu greu / Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
grupului parlamentar social-democrat, Joachim Poss, a apreciat că Italia "și-a pierdut înțelegerea față de noțiunea de Parlament în anii Berlusconi", în timp ce liberalul Frank Schaeffler crede că Monti "vrea să-și rezolve problema datoriilor cu banii nemților și împachetează intenția în lirică europeană". Liderul grupului conservatorilor, Michael Grosse-Boehmer, spune că legitimarea democratică și controlul Parlamentului sunt vitale în contextul crizei europene. Premierul Italiei a avertizat în interviul citat asupra riscului dezbinării Europei din cauza crizei euro, subliniind că "Guvernele trebuie să respecte deciziile
Mario Monti, acuzat la Berlin că are o imagine nedemocratică a Europei () [Corola-journal/Journalistic/57772_a_59097]
-
de romanul familiei Grodeck, născut subit în măruntaiele romanului prim: „Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“, se întreabă criticul, trecînd imediat, fără să răspundă, la alt tip de asociații, prozastice, deși singura potrivită aici ar fi fost una lirică, în fond atît de specifică în genere criticii lui I. Negoițescu. Sigur, nu e rostul cronicarului literar să mărunțească lucrurile, să se lase blocat în demersul lui critic de cîte un detaliu surprinzător de straniu al unei opere. În schimb
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Oscar Walter Cisek îl anunță pe Ludwig von Ficker - legatarul testamentar al lui Trakl și cel care l-a lansat în Der Brenner, renumita lui revistă - că poetul austriac „a avut chiar o influență relativ puternică asupra celei mai noi lirici românești - și anume asupra ultimelor două volume de versuri ale cunoscutului poet Camil Baltazar”. Or, tocmai în perioada imediat următoare, între Camil Baltazar și Sebastian a existat o relație intimă intensă și e posibil ca tocmai autorul Flautelor de mătase
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a cincea a Pentameronului îmi dau senzația unei mărturii tragice. Mărturie politică, desigur, dar, înainte de asta, mărturie omenească. Ideea, acreditată întâi cu simpatie, apoi cu rea-voință, că optzeciștii ar fi niște calamburgii incapabili să acceadă la încărcătura gravă a adevăratei lirici e nu numai diversionistă, dar și profund eronată. Am dat un exemplu din Stratan. Mi-ar fi fost tot atât de ușor să găsesc unul la Cărtărescu, la Coșovei sau la Iaru. Iată, din Frica pe care o pomeneam adineauri: „«Pe onoarea
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
autorului Poemului de purpură... Oare formula poetică ursachiană, inelul său cu enigmă, reprezentînd un «întreit mister / cu sensuri trei și totuși unul singur», șlefuit cu atîta răbdare de poet, nu reușește să treacă dincolo de „mode și de timp”? Vorbind despre lirica sa în mediile scriitoricești din capitală, m-am izbit de un zid de reticență. O anumită rezervă am întîlnit-o și la Iași. Chiar și scriitorii care îl adulau pe vremuri, azi ridică neputincioși din umeri. Pentru ei, Mihai Ursachi e
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
pelican, și care sună astfel: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic....”. În cazul receptării în timp a artei, sensul acestei poezii se schimbă. Motorul începe să funcționeze în timp. Purtînd amprenta unicității, lirica ursachiană nu are cum să devină mult timp prizoniera conului de umbră de esență urmuziană în care a intrat, chiar dacă legile lui Murphy și-au lărgit între timp aria lor de acțiune, afectînd și o parte din eternitate...
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
a-l intimida, a-l deruta. O ambiguitate apare figurată în imaginea îngerilor care „nu știu vorbi”, mesajul lor fiind prezența, dar care „imediat se îndepărtează, / Speriați de intimitate” (Ce greu e să mîngîi). Așadar între instanța metafizică și cea lirică se instituie o stare tensionată. Nefiind în măsură a o depăși, limbajul poeziei ne oferă chipul unei transcendențe umanizate, adaptate existenței noastre, comensurate prin istorie. Moartea nu ezită a se îmbrăca „la ultima modă”, a se supune „unor reguli atît
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
e determinată atât de evoluția intelectuală a fiecăruia dintre noi, cu vârsta și experiența, cât și de evoluția standardelor istorice, a modelelor și a „modelor”. În 1939, spre a da un exemplu, sub influența prestigiului „poeziei pure”, G.Călinescu definea lirica în felul următor: „un mod ceremonial, ineficient, de a comunica iraționalul...forma goală a activității iraționale”. În 1947, după ce, în Istoria lui, trecuse în revistă poezia românească din toate epocile și într-o perspectivă estetică mai relaxată, G.Călinescu găsea
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
tristețe sfioasă ți-e anevoie să-l așezi în tiparul clasic al profesorilor universitari, genul de figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu tumult ascuns. Un bard încropind în minte stanțe fierbinți sau un adolescent visînd la năluca iubitei sunt ipostaze mult mai apropiate de fermentul său interior. Amenințat de surpări timide, Vasile Morar pare un intrus cu reacții angelice, adică o
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]