12,623 matches
-
dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
în special măsură apetitului de plenitudine răbufnitoare: "Și trec despletita prin vântul gigant,/ viespi vărgate cad pe aproape,/ în putregai lucește un diamant/ regeste poftindu-mă în ape" - ca pe o altă Ofelie. Se petrec, în aceste cadențe de jurnal liric străfulgerări de fantastic, răsturnările de regn ale celei ce zărindu-si chipul oglindit în ochiul șoimului se întreabă: "Oare eu sunt ochiul/ sau el mă privește când pășesc pe câmpul de sare?" - Mozaic. Peisajul e straniu, străbătut de plăsmuiri mut
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
poet și poezie, între a spune și a fi spus, în Cap sau pajura: poezia dezvăluie (tot prin violență - "sparge casele/ de bani de frunze/ ai copilăriei...") locuri secrete în care lumea se regăsește visata de către lumea poemului. Deși eul liric ar putea părea prea implicat în versuri, el nu se înfățișează niciodată ca atare, ci își înscenează situații sau tonuri melodramatice, cu ecou de romanța ("În tinerețe am crezut/ dar ea m-a înșelat/ dar ea a fugit cu podoabele
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
mai puțin decît asumarea unei ipostaze/ măști -, sînt suficiente pentru a crea sugestia unei detașări a eului de propria voce. În Poveste, ca și în poeme precum Într-o lume perfectă... sau Basmul rezis, narațiunea folosește aceluiași scop: vocea eului liric se obiectivează în narațiuni care sînt toate "basme crude", povești dezvrăjite, unde personaje principale sînt "iluziile" (de altfel, ultimul și cel mai amplu capitol al cărții se cheamă "Ieșirea din basm"). Nu poate rămîne neremarcată prezentarea grafică a volumului, în
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
prizați cu neglijență de critică. Dacă valoarea rămîne ceea ce este, lipsa ei de răsunet poate apasă dureros o viață de om, poate inhiba evoluția unui artist. Drept care îmi propun a semnala în rîndurile ce urmeaza cîteva, în ordine alfabetică, profiluri lirice distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
o căprioara s-a aprins/ De-atîta roșie zăpadă.(...) Mi-a spus un vișin c-ai plecat/ Cu tîmplele în flăcări, Clară,/ Acum cînd șunt incinerat/ De-un măr în floare. Bună seară!" (Elegie). De la instinctul inocent-somptuos, care apasă pe clapele lirice cu violența ("Dă-mi, Doamne, ochi aprinși că de pisică/ Și ghiare-ncinse că de leopard;/ Să nu-mi mai fie, vai, atîta frică/ De cazematele de crini ce-n mine ard.// Să pot, atunci, s-aud cum rod că gerul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Tocmai o sondare în memoria subiectivă, afectiva a participării mele la SIMN între 23 și 26 mai îmi scoate la iveală preferințe (discutabile, probabil): emoția unei parțiale retrospective Vieru, încântarea pentru o primă audiție absolută a lui Aurel Stroe - Preludii lirice, magistral înțelese de Horia Andreescu -, bună dispoziție provocată de un soi de "bolero ravelian" provenit din Voievodina al lui Ionel Petroi. La jurnalul acesta se vor adăuga cu siguranta alte file, pentru că am încă în fața patru zile de festival.
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
ascunsă a obiceiului național. Deși se dorește explicit evitarea locurilor comune, romanțul pe ansamblu oferă o scriitura monotona, plictisitoare, deseori confuză, manifestînd paradoxal o uimitoare pedanterie textuala. Imitația eșuată de realitate contemporană e dublată de reflecții naive în ceea ce privește iubirea, derapaje lirice pline de sentimentalism și nostalgie construind un personaj de o adolescentă încă neterminata și instalată artificios în maturitate, consumîndu-se într-un eros castra(n)ț, îmbătrînit și destul de comun... Produs parcă într-un nesănătos cenalcu de provincie, amintind mai degrabă
Jumătate literatură by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17863_a_19188]
-
și absența devine prezenta, o prezență generoasă a eului, care coroborează cu aspectele realului într-un chip simpatetic. În felul acesta, la impactul eului cu noneul, imagistică îngăduie revelația fondului universal, se întîlnește cu sufletul cosmic, sub egida unicității limbajului liric: "ACUM FIECARE SEMNAL E UNIC" (Anotimpuri clinice). Rezultatul e o prezență comună a subiectului și a obiectului poeziei, într-o mixtura vibrantă, într-o manieră patetica ce arată că nici o retragere a vreunuia din cei doi termeni nu mai e
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
clinice). Rezultatul e o prezență comună a subiectului și a obiectului poeziei, într-o mixtura vibrantă, într-o manieră patetica ce arată că nici o retragere a vreunuia din cei doi termeni nu mai e posibilă. Refuzîndu-se părelnic pe șine, eul liric s-a lăsat umplut de existență aidoma unui vas de un lichid care-l face funcțional: În anul acela ascultăm sunetele ce veneau de pește rîu/ aceeași depărtare împingea cană cu iarba a tatălui meu/ pe masa goală pînă aproape de
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte incipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important dincolo de vreo informație anume ori de anecdotica lor generală. Asemenea picturii, ele descriu, în cheie realistă
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
un săptămânal croncănit de corb, care din cauza repetării nu mai face o puternică impresie. Și mai regretabil este însă faptul că Mircea Dinescu s-a îndepărtat de poezie. Aproape nimeni nu mai crede că el își va regăsi vreodată elanul liric de acum 30 de ani, apărând din nou în fața publicului cu poeme îmbătate de propria lor frumusețe. Versurile - puține - pe care le-a publicat în ultimii ani sunt eliptice și sarcastice, iar acreala lor anunță muțenia. Acesta este momentul în
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
vâslesc din greu pe galera idealului orfic, speriate și atente, liniștite și cassandrice, în căutarea adevărului despre iubire-viată-moarte. În Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998), intertextualitatea proliferează pe fondul, unui mesterism/mestesugărism jurnalier (dezinvolt). Din grabă/nerăbdare, proporționarea anumitor contraste lirice suferă de o vizibilă fatigabilitate/devitaminizare (astenie prentanieră). Voce autentică, G.I. iese cu abilitate din mrejele poeziei leneșe, aducându-si aminte că ar putea fi și interesant. Energic experimentat, din când în când și obosit, sentimental și aproape vigilent, amant
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie, scrie, preschimbându-si durerile și bucuriile din fazele de "bestie latentă", "fiara autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de: "educator", "scolitor", "bărbat-cult-poet-si-singur", "trăitor-al-zilei-de-atunci-în-mâine" (faze ale fabulei sociale). ETC. ETC. Muză din tomberon este o antologie de versuri (vol. Ansamblul de manevre, ÎI. Melodrama realului, cărora li se adaugă inedite din Gură mea e un oraș viitor
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
de a scrie non-stop, marcajul periculos al lui "TREBUIE Să...", serialul lipiturilor/ bravurilor confesionale nu ajută, evident, arta manierista a poetului din O. Importante sunt dozele de autoironie, niciodată abandonate. Ele combat (cu succes) amorțirile spiritului! Important e că discursul liric dezvolta simboluri originale pentru o mult râvnita epopee izbăsesciană... (Gheorghe Izbăsescu , Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998)
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
adultului sunt proceduri dominante într-o veritabilă vânătoare față de propriul eu, dar și față de parteneri, referenți - repere apte să marcheze pe viață gândirea și comportamentul eroinei (pianista octogenară, maestrul, bătrâna hoață etc.). Tentația escavării într-o intimitate inepuizabilă, frizând jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta digresiunii dar și a portretului-robot, incisiv. Autoarea nu pregetă să folosească tonalități de aquaforte pentru a zugrăvi climate, figuri și scene criante, grotești, ale mizeriei fiziologice și promiscuității. Diatriba în
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
corpolent de scrisori primite de la Ștefan Baciu. N-ar trebui să se piardă, ci depus la Biblioteca Academiei. Cîndva se va edita un volum cu corespondența lui Baciu din România și, de ce nu?, chiar o ediție critică din opera sa lirică. Frumos portretul lui Gherasim Luca, din textul căruia aș reproduce chiar începutul: "Gherasim Luca a fost unul dintre membrii marcanți - activi și consecvenți - ai mișcării suprarealiste de la București. El nu s-a îndepărtat niciodată de la poziția adoptată în prima tinerețe
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
a comuniștilor și securiștilor. înspăimântați de spectrul înfometării (nu e o metaforă!), localnicii nici măcar nu mai observă că minciunile gogonate ale falnicilor lachei ai lui Ceaușescu au darul demonic de a le adormi vigilența. Ele sunt, ca-n basme, interludiile lirice dinaintea sosirii zmeului cel mare, a lighioanei crude care va distruge totul. Teleaștii de ambe sexe, plictisiți de cererile (monotone, e drept!) de a se face dreptate, riscă să devină complicii asasinilor și profitorilor care au transformat România într-un
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
nu se abate". Capitolul final analizează marile poeme ce alcătuiesc de fapt "centrul de greutate" al operei poetului: Rapsodiile, Balada munților, Balada morții. Aici "îl găsim cristalizate experimentele de meșteșugar virtuoz într-ale versificației, îi deducem locul într-o suită lirică pornită din Eminescu, trecută prin Anghel spre a ajunge la Arghezi". Demersul critic al d-lui Liviu Grăsoiu abordează cu subtilitate, în iluzia unui prim plan, graba și nestatornicia creatoare, pentru a scoate de fapt în evidență notele grave și
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
e ambianța societăților studențești, cu ecourile, pe care adunările generale, anuale, ale Astrei, adevărate sărbători naționale ale poporenilor de pretutindeni, le transmit presei și cetitorilor săi. Adunarea generală a acestui an 1869 avusese loc la Șomcuta, cu discursul de o lirică elevație, "Poporul român în poezia sa", al lui Iosif Vulcan, cu donația lui Iacob Mureșan, directorul gerant al "Gazetei de Transilvania" pentru fundarea unei Academii de drepturi, la Sibiu sau Oradea, cu dezbateri premergătoare întemeierii Fondului de teatru român în
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
al obiectului concret, al imaginii individualizate. Deși are ceva din senzorialitatea lui Chelba, din voluptatea acestuia de scufundător în subteranele obiectului artistic, dar nu și din caracterul lui posesiv și voluntarist, autorul Clip Art-ului este mai degrabă un spirit liric și introvertit. El urmărește în primul rînd ductul interior al operei, sufletul său ascuns, și abia după aceea propriile lui desfătări din spatele camerei. In al doilea rînd, alegerea lucrărilor, în special din expoziții, se face întotdeauna cu siguranță maximă, indiferent
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
dulce, lipicios/ hipnotizînd paznicii" (Ireparabil). Astfel, eterna Evă își recunoaște, cu o galeșă remușcare, "păcatul", absorbit și absolvit de poezia de care se arată vrednică. Aptă a-și hipnotiza angelicii paznici, fuge înspre noi cu fructul dublei cunoașteri, etice și lirice, fruct senzual, "lipicios" de materie metaforică ce se prelinge în stihuri. Ștefania Plopeanu: Starea de juxtapunere, Asociația Scriitorilor din București, Ed. Cartea Românească, 1997, 48 pag., preț nemenționat
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
Vârgolici, Mihail D. Cornea, Nicolae Beldiceanu, Miron Pompiliu, Dumitru C. Ollănescu-Ascanio, Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, Ioan S. Nenițescu, Nicolae Volenti. Spunem "minori", conform percepției noastre din prezent, deși în epocă li se dădea importanță, ei corporalizînd în bună măsură mișcarea lirică și recoltînd aprecieri măgulitoare (e de ajuns să menționăm că pentru Titu Maiorescu, în 1872, Samson Bodnărescu era: "Al treilea poet șdupă Alecsandri și Eminescuț care credem că merită să ocupe atenția publică", criticul exprimîndu-și dezagreabila surpriză că producțiile literare
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
care afirmă împletirea lirismului cu cîntecul, statuîndu-i un sens oracular. Dacă celebrul bard prehomeric, trac de obîrșie, căruia însuși Apolo i-ar fi dăruit propria liră, era atît poet cît și cîntăreț, să nu uităm că Euterpe inspira deopotrivă poezia lirică și muzica. Inițial, poezia a fost cîntare nu doar la figurat, ci și la propriu. O creație fixată în melos înainte de a fi fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
mi s-a povestit în copilărie/ într-o seară ovală ca lumea/ cu mult înainte de anul o mie" (Pasărea Phoenix). Câteva capodopere Există în sumarul volumului câteva poeme care nu numai că sunt bine scrise, dar au și acel suflu liric irezistibil, acea anvergură a emoției pe care nu le au decât capodoperele. Declamate în fața publicului, ele sunt ascultate într-o tăcere desăvârșită și răsplătite, la sfârșit, cu aplauze. Un asemenea poem este Federația mondială a oamenilor de zăpadă. Autorul face
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]