7,135 matches
-
a narațiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu. Schițe, povestiri și nuvele, dar și versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iași), „Ancora” (Galați), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea jună”, „Convorbiri critice”, „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Ramuri”, „Ecoul Tulcei”, „Minerva literară ilustrată”, „Lupta” (Tulcea), „Flacăra”, „Bucovina” (Cernăuți), „Sburătorul”, „Școala Basarabiei” (Chișinău), „Universul literar și artistic”, „Pagini basarabene”, „Curentul”, „Gazeta literară”, „Viața românescă” și încă multe din Arad, Blaj, Botoșani, Chișinău, Craiova, Dorohoi. Prima carte, Chinuiții. Nuvele și schițe din viața de
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
răscoalelor tărănești, Spiru Haret îl înlocuiește cu Mihail Sadoveanu. Începe să publice versuri în 1894, în revista „Vatra”, și continuă să colaboreze, mai ales cu poezii, dar și cu schițe, editoriale sau eseuri scurte, în felurite publicații: „Vieața”, „Lumea nouă literară”, „Activitatea”, „Deșteptarea”, „Epoca”, „Familia”, „Noua revistă română”, „Rampa nouă ilustrată”, „Telegraful român” ș.a. Rareori, semnează și T. Duțu. Debutul editorial și-l face în 1896, cu volumul de versuri Crâng și luncă, reeditat de două ori în următorii doi ani
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
și tradiție, iar Aureliu Weiss, Manifestul suprarealismului. Din 1922 este membru în gruparea „Poesis” și unul dintre principalii ei conferențiari, vorbind despre poezia lui Walt Whitman, teatrul lui Frank Wedekind, mișcarea de la „Contimporanul” ș.a. A colaborat cu publicistică politică sau literară și cronici dramatice la „Fapta”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Hiena”, „Cele trei Crișuri” ș.a. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimele Teofil și Iunius. F. se numără între cei care au susținut, după întâiul
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
colaborare cu Marta Mitran), Craiova, 1971; „Ramuri”. Bibliografie (în colaborare), pref. Mihnea Gheorghiu, București, 1972; Corespondență. „Ramuri”, Craiova, 1973; De la Macedonski la Arghezi, pref. Ovidiu Papadima, Craiova, 1975; Din viața școlii Doljului (în colaborare cu I. Pătrașcu), Craiova, 1975; Presa literară craioveană. 1838-1975, pref. Ovidiu Papadima, Craiova, 1976; Pe urmele lui Tudor Arghezi..., București, 1981; „Arhivele Olteniei” (1922-1943). Bibliografie (în colaborare), București, 1983; Profiluri și structuri literare, pref. Liviu Călin, introd. Const. M. Popa, Craiova, 1986; „Ramuri”. 1905-1995, Craiova, 1996. Ediții
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
unui factor de decizie față de o strategie îl face să ignore sau să încerce să distorsioneze ori să șteargă informații relevante, factorii de decizie pot crede că, deși informațiile oferă deseori doar opinii frivole, ar trebui să considere aceste opinii literă de lege și să ia decizii în consecință. În multe cazuri, nu este clar de ce opinia provenită de la serviciile de informații ar trebui considerată mai autoritară sau mai obiectivă decât opinia altcuiva, inclusiv cea a factorului de decizie. De exemplu
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
personalitate semnificativă prin viața dedicată „unei cauze literare de importanță fundamentală pentru literatura, cultura și spiritul public din țara noastră.” SCRIERI: Dicționar cronologic. Literatura română (în colaborare), București, 1979; Literatura română contemporană, vol. I: Poezia (în colaborare), București, 1980; Istoriografia literară românească. 1944-1984 (în colaborare), București, 1984; Titu Maiorescu comentat de N. Mecu, București, 1996; Iacob Negruzzi sau Vocația comunicării, București, 1999; Bibliografia esențială a literaturii române (în colaborare), București, 2003. Ediții: Iacob Negruzzi, Scrieri, I-II, pref. edit., București, 1980-1983
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului său adresată prietenului său, preotul Macedonius (o epistolă într-un stil foarte convențional, specific epistolografiei târzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, apoi se dedicase însă preoției; potrivit unor autori mai târzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte dintr-un cerc de creștini evlavioși și asceți, format din bărbați și femei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avem aici numai dialog, pentru că în cazul părților cu conținut mai dificil și mai tehnic, cum e cartea a cincea, scriitorul abandonează în bună măsură acea formă pentru a trece la expunerea continuă, mai potrivită pentru analiza acelor probleme. Forma literară folosită aici este denumită de obicei „prozimetru”, fiind un amestec de proză și versuri; partea în proză conține dialogul și demonstrația propriu-zisă, iar partea în versuri cântată de regulă de Filosofie, are menirea de a confirma, prin intermediul poeziei, rezultatele la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A tradus, în „Tribuna” (Arad), din Geneviève Denis și
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
de preocupări cu istoricul presei române sunt și lucrările Societăți și asociații în știința românească (1981) și Centenarul concursurilor școlare. De la „Tinerimea Română” la Concursul „M. Eminescu”. 1885-1985 (1985). SCRIERI: De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic, București, 1959; Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste. 1789-1948, I-II, introd. D. Micu, București, 1968; Reviste și curente în evoluția literaturii române, București, 1978; Societăți și asociații în știința românească, București, 1981; Centenarul concursurilor școlare. De la „Tinerimea Română” la Concursul „M.
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
1989 nu se datoreaza totuși slăbiciunilor opoziției membrilor sau certurilor pentru succesiune. O epurare În rândurile Uniunii Îi Îndepărtase din 1990 pe scriitorii cei mai compromiși sub Ceaușescu și noii responsabili au fost aleși democratic la conducerea revistelor sale (România literară sau Secolul XX, pentru a nu lua decât exemplele cele mai prestigioase) sau a editurii Cartea românească, precum și În Consiliul de Conducere al Uniunii. Dar Uniunea Scriitorilor, În pofida faptului că-și revendică originile mai mult din Societatea Scriitorilor Români, fondată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prim-ministru (1912-1913), este unul dintre fondatorii criticii literare române moderne și susținător al autonomiei domeniului esteticii, În raport cu știința, morală și politică. Academia română, fondată În 1866, cooptase În mod simbolic intelectuali din toate provinciile locuite de români, secția să literară editînd un dicționar și o gramatică a limbii române. Academia numără 41 de membri În 1941 (137 de la Întemeiere). O analiză În detaliu a acestor metamorfoze În Sorin Alexandrescu (1983, pp. 47-79). Precaritatea profesiilor litrerare de la sfîrșitul secolului al XIX
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
prăpăstii cu efect melodramatic; nici să speculez nerozia umană, care nu cere decât s-o distrezi; ochii scrutători ai tovarășilor mei de visuri răsar din întunericul trecutului ca licuricii noaptea și ei îmi cer să fiu om înainte de a fi literat. Viața pentru ei a fost năpraznică.” Pentru oamenii din povestirile lui, viața este, într-adevăr, o luptă aprigă. Fiecare dintre ei năzuiește pătimaș spre o altfel de existență. Nici unul nu poate admite să rămână captiv într-un orizont îngust, limitat
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
și Luigi Pirandello, este semnalată traducerea versurilor lui Octavian Goga în limba italiană și se reproduc extrase din conferința Sentimentul național în literatura italiană a lui Paolo Soldati (profesor la Craiova și traducător al lui Goga). Totuși, nu întreaga publicistică literară din R.e. e colorată ideologic. Sunt de menționat contribuțiile lui Lucian Costin (Personalismul în literatură), Iosif E. Naghiu (Un poet uitat. Asesorul Zaharia Boiu), George Sbârcea (Ion Moldovanu), Const. Rîuleț (Epigrama românească). O prezență aparte în sumar o constituie
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
1895). Cu numărul din 12 iunie 1895 începe seria a doua a suplimentului, în format de revistă și cu titlu diferit de cel al ziarului: „Lumea nouă științifică și literară” până la 25 septembrie, la 2 octombrie 1895 devine „Lumea nouă literară ilustrată”, iar la 28 ianuarie 1896 se înregistrează cea de-a patra și ultima schimbare a denumirii, în „Lumea nouă literară și științifică”. Aceste titluri succesive, în care se adaugă uneori cuvântul „ilustrată”, iar „literară și științifică” se intervertesc, demonstrează
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
The Free Press, New York. Crețu, C. (1997), Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași. Crețu, T. (1994), Psihologia vârstelor, Editura Universității din București, București. Cristea S. (coord.) (2006) Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică, București. Cristea, S. (2000), Dicționar de pedagogie, Editura Litera Internațional, Chișinău. Cristea, S. (2005), Teorii ale învățării. Modele de instruire, Editura Didactică și Pedagogică, București Cross, C.P. (1974), Interviewing and Communication in Social Work, Routledge & Kegan Paul, Londra. Cucoș, C. (1997), Minciună, contrafacere, simulare - o abordare psihopedagogică, Editura Polirom
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Liceul Pedagogic din Buzău (1961-1965) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1970. Între timp funcționează în județul Vrancea, unde e învățătoare, profesoară suplinitoare, instructor metodist, iar după terminarea facultății intră redactor la editurile Litera (1970-1984), Ion Creangă (1984-1987), lector la Centrala Editorială (1987-1989) și la Editura Minerva (1989-1992). Ulterior lucrează ca expert guvernamental (1992-1993) și ca redactor de rubrică la ziarul „Mesagerul economic”, săptămânal al Camerei de Comerț și Industrie a României. Debutează cu
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului său adresată prietenului său, preotul Macedonius (o epistolă într-un stil foarte convențional, specific epistolografiei tîrzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, însă apoi se dedicase preoției; potrivit unor autori mai tîrzii, Sedulius ar fi fost și episcop. Macedonius făcea parte dintr-un cerc de creștini evlavioși și asceți, format din bărbați și femei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu avem numai dialog, pentru că în cazul părților cu conținut mai dificil și mai tehnic, cum e cartea a cincea, scriitorul abandonează în bună măsură acea formă pentru a trece la expunerea continuă, mai potrivită pentru analiza problemelor respective. Forma literară folosită aici este denumită de obicei „prozimetru”, un amestec de proză și versuri; partea în proză conține dialogul și demonstrația propriu-zisă, iar partea în versuri, cîntată de regulă de Filosofie, are menirea de a confirma, prin intermediul poeziei, rezultatele la care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
odihnit în suflet, pe ram de poezie,Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat!Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii,Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor,Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scriiCu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut,Românii te iubesc din fragedă pruncie,Numele tău în lume... astăzi e cunoscut,Slăvit să fii, în veci, de scumpa Românie!... XXII. MARGINI DE TIMP, de Daniel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Pagini alese”, „Observatorul” (1902-1904), la care a fost redactor, „Viitorul”, „Lumina” (Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca director-proprietar, „Opinii” (1908-1909), „Minerva”, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” (1910- 1916), în redacția căreia a activat, „Presa”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Rampa”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Cuvântul liber”, „Hiena”, „Gândirea”, „Ora”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul”, „Îndreptarea” (1926-1928, 1931-1935), fiind angajat aici și ca redactor, „Curentul”, „Vremea”, „Curentul literar
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
număr (4 aprilie 1912) al publicației „Grădina Hesperidelor”, iar la Arad înființează și conduce revista „Salonul literar” (15 martie 1925-15 mai 1926). Colaborează și la „Românul”, „Românul literar”, „Vieața nouă”, „Revista idealistă”, „Viața literară și artistică”, „Convorbiri critice”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Scena”, „Ilustrațiunea română”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul literar și artistic”, „Litere”, „Însemnări ieșene”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Prima carte, Din trâmbițe de aur
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
prospețime (ïșta-sparïava-tya-³pa¡) pe care o produce contactul cu ea - cf. „L’eau en Inde”, 1999-2000, p. 46. 298. Există un topos deopotrivă persistent și injust al asocierii civilizației cu curățenia În același timp În care Orientul, mai ales pentru călătorii literați din secolul al XIX-lea, e asociat cu lipsa de civilizație sau cu diferitele ei forme de degradare, deci inclusiv cu murdăria. În al doilea rând, spre deosebire de ecuația comună europeană apă = curățenie = civilizație, indienii din zonele rurale sau de la periferia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Citind, recitind..., București, 1973; Conceptul de realism în literatura română (în colaborare), București, 1974; Continuități, București, 1976; Dicționar de termeni literari (în colaborare), București, 1976; Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, București, 1976; Portrete și analize literare, București, 1982; Istoriografia literară românească. 1944-1984 (în colaborare), București, 1984; Duiliu Zamfirescu și marele său roman epistolar, București, 1986; Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, București, 1989; ed. 2 (Viața lui Duiliu Zamfirescu), Focșani, 2002; Efectele dosarului „dalmațian”, București, 1995; Constelații literare, București, 1998; Operație
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc Șirato, multă vreme cronicar dramatic fiind Liviu Rebreanu. Alte rubrici vor fi „Revista revistelor”, „Însemnări”, „Poșta redacției”. Printre poeți se numără la început personalități deja
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]