1,265 matches
-
15 iulie 1940. Cum singurii candidați erau doar cei aprobați de comuniști, 90% din voturi au rezultat în favoarea acestora. Noul Seimas decide chiar din prima sa ședință, care a avut loc pe 21 iulie, transformarea țării în Republica Sovietică Socialistă Lituaniană și unirea cu Uniunea Sovietică. Hotărârea este aprobată și de către Sovietul Suprem pe 3 august și astfel ocupația sovietică este legiferată. În perioada următoare, are loc "sovietizarea" intensă a Lituaniei. Toată țara este naționalizată, iar pentru a câștiga simpatia micilor
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
mulți și-au pierdut viața datorită condițiilor inumane de aici. Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă invadează Uniunea Sovietică. Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În retragerea acestora, trupele sovietice masacrează prizonierii politic lituanieni, una dintre cele mai celebre astfel de atrocități fiind "Masacrul de la Rainiai", când 70 - 80 de lideri politici lituanieni sunt uciși de către NKVD, cu sprijinul Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În retragerea acestora, trupele sovietice masacrează prizonierii politic lituanieni, una dintre cele mai celebre astfel de atrocități fiind "Masacrul de la Rainiai", când 70 - 80 de lideri politici lituanieni sunt uciși de către NKVD, cu sprijinul Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian, se ridică împotriva regimului de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie se proclamă "Guvernarea Provizorie a Lituaniei", care fusese constituită în secret
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce autonomia țării. Când Germania nazistă atacă Uniunea Sovietică (22 iunie 1941), o parte a populației lituaniene, sub conducerea Frontului Activist Lituanian, se ridică împotriva regimului de ocupație sovietic și declară independența țării. Această mișcare insurgentă s-a numit ulterior "Insurecția din Iunie". Pe 23 iunie se proclamă "Guvernarea Provizorie a Lituaniei", care fusese constituită în secret încă de pe 24 aprilie și
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Tautinio Darbo Apsaugos Batalionas". Membrii acesteia, în mare parte naționaliști și extremiști s-au dovedit a fi colaboratori ai Germaniei naziste și au fost folosiți pentru masacrarea evreilor în timpul Holocaustului. O altă organizație de tristă amintire este "Poliția de Securitate Lituaniană" (Saugumo policija), activă în Vilnius. Și aceasta a cooperat cu naziștii, sprijinindu-i în diverse acțiuni chiar și în afara țării: asigurarea căilor de comunicație, supravegherea prizonierilor, aprovizionarea trupelor. La începutul anului 1943, germanii au încercat să formeze, din rândul populației
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
o unitate Waffen-SS, cum similar procedase și în celelalte țări ocupate. Întâmpinând opoziție, naziștii au trecut la represalii trimițând o serie de persoane importante la lagărul de concentrare de la Sztutowo. Generalul Povilas Plechavičius, cunoscut încă din perioada Războaielor de Independență Lituaniene, formează "Forța de Apărare Teritorială a Lituaniei", trupă militară compusă din voluntari și subordonată Gemaniei naziste. Politica dură dusă de Germania a cauzat și o atitudine de rezistență din partea populației. Astfel, pe 25 octombrie 1943 se înființează "Comitetul Suprem pentru
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
în Uniunea Sovietică. Partizanii sovietici jefuiau localitățile, comițând o serie de atrocități, dintre care cea mai cunoscută este "masacrul din Koniuchy (Kaniūkai)" Anterior perioadei holocaustului, în Lituania era un număr de evrei cuprins între 210.000 și 250.000. Holocaustul lituanian cuprinde trei etape: Se estimează la 80% ca fiind procentul evreilor uciși până în 1942. Cei 43.000 rămași în viață au fost concentrați în ghetourile din Vilnius, Kaunas, Šiauliai, Švenčionys și obligați să lucreze în sprijinul industriei militare germane. Pe
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
liderul SS, Heinrich Himmler dispune lichidarea tuturor ghettourilor și trimiterea evreilor în lagăre de concentrare. O altă parte din evrei a fost trimisă la Stutthof, Dachau și Auschwitz. Din aceste lagăre au fost eliberați doar 2.000-3.000 de evrei lituanieni. Alți evrei care au supraviețuit au fost cei care s-au refugiat în Rusia înainte de izbucnirea războiului sau au evadat din ghetouri și au intrat în trupele de partizani. Rata genocidului evreiesc din Lituania a fost de 95-97%, una dintre
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
se retrag în locuri izolate formând trupe de partizani care vor juca un rol activ în rezistența antisovietică. În anul următor, 1945, este ocupată și Klaipėda. Cu sprijinul tacit al SUA și Marii Britanii, sovieticii transformă Lituania în Republica Sovietică Socialistă Lituaniană, denumire primită la 21 iulie 1940, lucru consfințit ulterior prin Conferința de la Ialta (4 - 11 februarie 1945) și Acordul de la Potsdam (17 iulie - 2 august 1945). În perioada 1941 - 1952 au loc sistematic deportări în masă ale populației din zonele
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
de integrare în Uniunea Sovietică și în scopul dezvoltării industriei, este încurajată imigrația muncitorilor ruși. Această perioadă este evocată prin sculpturile existente în parcul Grūtas de lângă Druskininkai. Până prin 1988, întreaga viață politică, economică și culturală era guvernată de Partidul Comunist Lituanian. În comparație cu celelalate republici sovietice, sentimentul de ostilitate față de regimul comunist era mult mai intens în țările baltice. În perioada reformistă a lui Gorbaciov, în 1988, se formează în Lituania "Mișcarea pentru Reformă" "Lietuvos persitvarkymo sąjūdis" ("Sąjūdis"). Aceasta pledează pentru autonomia
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
al Partidului Comunist. Pe 23 august 1989, pentru a atrage atenția opiniei publice internaționale, numeroși lituanieni, letoni și estoni formează un uriaș lanț uman de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian". La începutul anului 1990, candidații susținuți de mișcarea reformistă "Sąjūdis" câștigă alegerile pentru Sovietul Suprem al Lituaniei, organ care proclamă, la 11 martie 1990, independența
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
În timpul tentativei de lovitură de stat din 1991 din Rusia, trupele sovietice pun stăpânire pe o serie de clădiri-sediu ale diverselor instituții guvernamentale din Vilnius și alte orașe mari. După eșuarea acestei acțiuni, forțele militare se retrag. Drept consecință, guvernul lituanian condamnă partidul comunist și dispune confiscarea proprietăților acestuia. Lituania dobândește recunoaștere internațională ca stat și este admisă în rândul Națiunilor Unite. Ca și în celelalte foste țări sovietice, odată cu înrăutățirea situației economice (creșterea șomajului, a inflației), popularitatea mișcării pentru independență
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
(în limba lituaniană:"Latvijas PSR") a fost numele dat pe 21 iulie 1940 statului marionetă creat în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial pe teritoriul țării independente până în acel moment dat, Republica Letonia, după ce aceasta a fost ocupată de Armata Roșie
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
doilea război mondial pe teritoriul țării independente până în acel moment dat, Republica Letonia, după ce aceasta a fost ocupată de Armata Roșie împreună cu celelalte republici baltice pe 17 iunie, în conformitate cu acordurile secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat pe 23 august 1939. RSS Lituaniană a fost anexată în mod oficial de URSS pe 5 august 1940, când a devenit în mod nominal a 15-a "republică" constituentă a Uniunii Sovietice. În 1941, Letonia a fost cucerită de Germania Nazistă ca urmare a declanșarii Operațiunii
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
primul loc în topul Billboard al albumelor. Pink s-a născut în Doylestown, Pennsylvania, tatăl ei James Moore fiind veteran al războiului din Vietnam, iar mama ei, Judy Kugel, asistenta. Din partea tatălui are origini germane și irlandeze iar din partea mamei lituaniene evreiești. Pink se numește singură „Evreică-irlandezo-germano-lituaniană”. A crescut în Doylestown, Pennsylvania, unde a frecventat liceul "Central Bucks West High". Tatăl îi cântă melodii la chitară și cu vocea, astfel Pink și-a dorit de mică să devină un star rock
Pink () [Corola-website/Science/304114_a_305443]
-
după fragmentare, iar Polonia a început să se extindă spre est. Consolidarea din secolul al XIV-lea a pus, după domniile a doi membri ai dinastiei Angevine, bazele noului regat al Poloniei care avea să urmeze. Începând cu marele duce lituanian Jogaila (Władysław al II-lea Jagiełło), s-a instituit dinastia Jagiellonă (1386-1572) ce a dus la formarea Uniunii Polono-Lituaniene. Această unire a adus în sfera de influență poloneză teritoriile fostei Rusii Kievene aflate sub control lituanian și s-a dovedit
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Începând cu marele duce lituanian Jogaila (Władysław al II-lea Jagiełło), s-a instituit dinastia Jagiellonă (1386-1572) ce a dus la formarea Uniunii Polono-Lituaniene. Această unire a adus în sfera de influență poloneză teritoriile fostei Rusii Kievene aflate sub control lituanian și s-a dovedit a fi benefică atât pentru polonezi, cât și pentru lituanieni, care au coexistat și au cooperat într-una dintre cele mai mari entități politice din Europa în următoarele patru secole. În regiunea Mării Baltice, lupta Poloniei cu
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Republica feudală Novgorod (1478), Marele cnezat Tver, precum și pământurile Veatcăi (1489) și o mare parte a pământurilor Riazan. Rusia și-a amplificat influența asupra Pskovului și asupra marelui cnezat Riazan. După războaiele din anii 1487-1494 și 1500-1503 cu marele cnezat Lituanian, Ivan al III-lea a alipit către Moscova o serie de pămînturi slave de la est de Moscova: Сernigov, Novgorod-Severskii, Gomel, Briansk și altele. După războiul din 1501-1503 ordinul Livonian a fost supus plății unui bir pentru orașul Iuriev. În anii
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
și să le prindă în capcană într-o mică pungă. Germanii nu au reușit să respingă atacul, deși l-au încetinit mult, și s-au retras spre nor-vest. O parte a apărătorilor din zona Narva s-a retras spre granița lituaniană. Pe 22 septembrie, ei au abandonat capitala Estoniei, Tallinn. Au izbucnit ciocniri înre unitățile estone și cele germanii, estonii încercând să facă rost de arme și muniție pentru lupta de gherilă împotriva ocupanților sovietici. În aceeași zi, marea majoritate a
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
a negocia alegerea lui Henric la tronul polonez în schimbul sprijinului militar împotriva Rusiei, asistență diplomatică cu Imperiul Otoman, și subvenții financiare. La 16 mai 1573, nobilii polonezi l-au ales pe Henric ca primul monarh ales al Comunității polono-lituaniene. Nobilii lituanieni au boicotat alegerile și rămas în grija Consiliul ducal lituanian să confirme alegerea. O delegație poloneză a mers la La Rochelle să se întâlnească cu Henric care conducea asediul de La Rochelle. Henric a părăsit asediul în urma vizitei lor. La Paris
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
militar împotriva Rusiei, asistență diplomatică cu Imperiul Otoman, și subvenții financiare. La 16 mai 1573, nobilii polonezi l-au ales pe Henric ca primul monarh ales al Comunității polono-lituaniene. Nobilii lituanieni au boicotat alegerile și rămas în grija Consiliul ducal lituanian să confirme alegerea. O delegație poloneză a mers la La Rochelle să se întâlnească cu Henric care conducea asediul de La Rochelle. Henric a părăsit asediul în urma vizitei lor. La Paris, la 10 septembrie, delegația poloneză a cerut ca Henric să
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
ori Volînia (în limbile ucraineană: "Волинь" = Volîn, poloneză: "Wołyń", belarusă: "Валынь" = Valîn', lituaniană: "Voluinė", germană: "Wolhynien", rusă: "Волынь" = Volîn') cuprinde regiunea istorică a Ucrainei de vest, dintre râurile Pripiat și Bugul apusean, învecinându-se la sud cu Galiția și cu Podolia. Aceasta este una dintre cele mai vechi zone de colonizare ale slavilor
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
inițiată de soldații ai Armatei Roșii rătăciți de unităților lor, ca în cazul mișcării de partizani din Ucraina sau Belarus. Mișcarea de partizani din statele baltice s-a dezvoltat de-a lungul anului 1942, iar în vara acelui an partizanii lituanieni au început să primească ajutoare în materiale, instructori și specialiști din partea guvernului sovietic. Pe 26 noiembrie 1942, a fost creat la Moscova „Comandamentul Mișcării Lituaniene de Partizani” (Lietuvos partizaninio judėjimo štabas), avându-l în frunte pe primul-secretar al Partidului Comunist
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
baltice s-a dezvoltat de-a lungul anului 1942, iar în vara acelui an partizanii lituanieni au început să primească ajutoare în materiale, instructori și specialiști din partea guvernului sovietic. Pe 26 noiembrie 1942, a fost creat la Moscova „Comandamentul Mișcării Lituaniene de Partizani” (Lietuvos partizaninio judėjimo štabas), avându-l în frunte pe primul-secretar al Partidului Comunist Lituanian, Antanas Sniečkus, care apucase să fugă la Moscova. Deși din punct de vedere oficial, partizanii lituanieni se aflau sub comanda „Lietuvos partizaninio judėjimo štabas
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]