6,839 matches
-
alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un fel de pătură roșcată ne-am gândit că trebuie să fie tare zdrențăroase hainele, dacă nici duminica nu-și dă jos pătura aia. Stătea și întorcea capul după fiecare. Sfânta Liturghie se sfârșise, oamenii ieșeau pe ușa bisericii, dinăuntru încă se mai auzea corul afară se făcuse deja cald căldura aceea blândă, care anunță ploaia de primăvară, cu cerul atât de jos, că ai fi putut să-l atingi cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unii cântau... aceleași cântece vechi de când lumea... Tot pierduse filmul ! Și dacă s-ar duce la biserică ?! Să se îmbrace frumos și să fie admirată ! Uite-așa, ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu polonezii pentru biserica de la catolici... Nici ei nu știu tocmai bine ce ar avea de împărțit două grupuri de oameni care, cu toții, își fac semnul crucii cu toată palma. Cică nu le convine programul care le impune ca Sfânta Liturghie în nemțește să se oficieze după cea poloneză, în locașul total neaerisit din cauza preotului leah care nici o dată nu-și încheie învățătura la ora stabilită. Mai puneți la socoteală că într-una din duminici Her Vater a descoperit în cristelnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiloței de copil urât mirositori, cu urme de netăgăduit că se scăpase pe el. Și atunci leșii, deși mai numeroși, au fost nevoiți să accepte modificarea programului. Din cauza lui Woiceh al nostru și a neglijenței voastre trebe să stăm la Liturghie până la ora 1430, că pân' la 1100 nu era bine, îi dojeneau polonezii pe părinții copilului. Dar vom afla și noi cât de curând te miri ce motive ca să revenim la programul convenabil nouă... Cu siguranță, wase sanowane panstwo! (Domniile Voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întreaga Huțulie și huțulii îi vor pune sub călcâi pe trimișii lui Anticrist cu argumente convingătoare, de netăgăduit. Trebuie să-i anunțăm, părinte, chiar de la începutul slujbei, despre înfățișarea ce se va săvârși în casa Domnului de la noi la Sfânta Liturghie pentru Agheasma Mare. Să privească cu ochii lor cum Marele și Bunul din înalturi ne trimite câte o rază de speranță, ca celor din vechime, dovadă că nu ne-a părăsit la vremuri de restriște. Da, dascăle, așa vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-L pot păcăli pe Dumnezeu. Nici nu vreau să încerc să-L păcălesc. Dar au nevoie mănăstirile de liber-cugetători? Voi putea eu, cu gândul la șevalet, să particip zilnic la slujbele rânduite vieții mănăstirești: cele șapte laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, Sfântul Maslu din obște în fiecare vineri?... Și-apoi, bănuiesc faptul că n-o să fiu primită ca maică stareță. Voi avea, ca novice, de măturat, de plivit, de trebăluit la bucătărie, de frecat podelele... Am apoi unele rezerve față de ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vecini, din turla bisericii tocmai începură a bate tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. Istorisiri nesănătoase fericirii 177 „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
găsi argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în anumite momente, chiar foarte simțitor. Motiv pentru care își spunea mai departe: „Cu toate acestea, cred că singura legătură clară, statornică și de necombătut, care mă mai ține pe mine strâns legat de credință, este doar muzica cântată la liturghie. Da, așa este... Muzica este cu adevărat divină, și să mă contrazică cineva, dacă îndrăznește! Ea este un cristal neprețuit și fin șlefuit, născut din sensibilitatea de neestimat a compozitorului și spart în mii de bucăți de zgomotul urlător, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt pe bună dreptate foarte supărați față de fanaticii religioși și atacurile teroriste devastatoare. Alții, în special catolicii, sunt scandalizați de cultul personalității manifestat de Papă, împotriva Evangheliei, și pentru intenția restauratoare a politicii ecleziastice a actualului pontif în materie de liturghie, dogmatică, etică sexuală și bioetică, precum și față de Bisericile evanghelice, iudaism și islamism, dar și de indios și de africani. Alții sunt îngrijorați de manevrele creaționiștilor protestanți din multe state și școli americane, din cauza declarațiilor lipsite de orice fundament ale anumitor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
însă, își arată mereu și latura obscură, a fanatismului și represiunii. Dar sunt încrezător că nici marea majoritatea a musulmanilor nu se va lăsa subjugată unui drept penal medieval și nici majoritatea copleșitoare a catolicilor, convinsă de o revenire la liturghia în latină, la o morală sexuală medievală, la scaunul confesional și infailibilitatea papei. Are un viitor doar o religie care își arată chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care se dă îmi mărturisise când suntem în încurcătură: "Mistica... poate avea multe semnificații...". Și chiar avea dreptate. Mistica a revenit ca modă: evident, pentru compensarea teologiei și liturghiei prea raționale și intelectuale, și împotriva unei reduceri a religiei la simplă practică socială, astfel se revine la dorința unei religiozități care să fie experiență. Vechii și noii clasici ai misticii creștine umplu rafturile librăriilor. Guru serioși sau neserioși promit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mine nu este important ca Dumnezeu să fie înțeles în mod personal sau nu, dar mai curând să știm dacă ne putem adresa lui sau nu. De ce? Deoarece de aceasta depind, în definitiv, posibilitatea și semnificația rugăciunii, dar și a liturghiei, ambele esențiale pentru spiritualitatea mea. Când eram adolescent aveam și eu o idee foarte simplă, ingenuă și antropomorfă despre Dumnezeu: îl imaginam asemănător omului și credeam că este undeva sus. Este normal. Însă este mai puțin normal dacă un adult
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mila și iertarea. Dar erau și rugăciuni de mulțumire, laudă și glorie. În biserică rugăciunea era încă foarte legată de anumite rituri și formule, adaptată și cizelată în funcție de contextul liturgic. Când nu înțelegeam latina, cum se întâmpla când participam la liturghie înainte de Conciliul Vatican II, mă plictiseam. Dar după ce intrasem la liceu părinții mei mi-au făcut cadou foarte repede un mesal bilingv, în care puteam să citesc traducerea germană și, dat fiind că începeam să învăț latina tot mai bine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
părinții mei mi-au făcut cadou foarte repede un mesal bilingv, în care puteam să citesc traducerea germană și, dat fiind că începeam să învăț latina tot mai bine, chiar și textul original redat într-o limbă deseori foarte complicată. Liturghiile lungi nu îmi plăceau și nu pot să zic că rozariul, cu cele peste cincizeci de Ave Maria și peste cinci Tatăl nostru, era rugăciunea mea preferată. Cel mai rău era însă Psalteriul în Postul mare, ce consta în trei rozarii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mare, ce consta în trei rozarii și dura minim trei sferturi de oră. În timpul celor șapte ani la Roma rugăciunea era mult mai elaborată și îi dedicam mai mult timp. Am participat mereu cu maximă seriozitate în fiecare zi, de la liturghia simplă până la celebrările pontificale ale episcopilor și la liturghia papală în Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trei sferturi de oră. În timpul celor șapte ani la Roma rugăciunea era mult mai elaborată și îi dedicam mai mult timp. Am participat mereu cu maximă seriozitate în fiecare zi, de la liturghia simplă până la celebrările pontificale ale episcopilor și la liturghia papală în Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
formă mai elevată de rugăciune? Meditația există și în creștinism, se numește de cele mai multe ori contemplație. Am practicat-o la Pontificium Collegium Germanicum, o jumătate de oră în fiecare dimineață timp de șapte ani, înainte de micul dejun și de celebrarea liturghiei, pregătind-o în fiecare seară cu anumite "puncte de reflecție". La acestea se adăugau, o dată pe an, trei sau opt zile de exercitia spiritualia în liniște totală. Totuși în această meditație cotidiană nu se urmărea respectarea cu atenție a propriei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doua plural: "Tatăl nostru care ești în ceruri..." (Mt., 6, 9-13). De aceea îmi place să mă rog în comunitate, dacă acest lucru nu are loc în mod mecanic și formal, rugăciunea vine din inimă: un "serviciu divin" autentic, emoționant. În liturghie există o forță imensă, iar dacă este bine celebrată și persoanele reunite în comunitate participă activ și nu recită mecanic texte și rugăciuni de precept, cu condiția ca, indiferent de formele prealese cele noi și cele tradiționale în spate să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui. Eu m-am abținut mereu de la o formă sau un cadru de bază fixe, îndeosebi pentru celebrarea euharistiei. Totuși spațiul, timpul, ceremonia, veșmintele și gesturile, cântecele și formulele recitate nu sunt deloc constante intangibile și imutabile, ci variabile ale liturghiei. Din principiu nu folosesc nici o formulă în care nu cred și aș sfătui pe orice paroh să facă astfel (având o anume toleranță pentru cântecele tradiționale). Criteriul meu nu este arbitrar: textele trebuie în primul rând să coincidă cu mesajul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
paroh să facă astfel (având o anume toleranță pentru cântecele tradiționale). Criteriul meu nu este arbitrar: textele trebuie în primul rând să coincidă cu mesajul creștin și să fie pe înțelesul oamenilor de azi. Așadar, ca și alți preoți, la liturghie recit în mod liber anumite rugăciuni după obiceiul creștinismului primar. Dar când se vorbește despre serviciul divin se naște o întrebare care pentru mine este centrală: despre care Dumnezeu vorbim? Unicul Dumnezeu și multitudinea divinităților Pentru mine Biblia nu este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
autoritatea Tatălui ceresc pentru a o întări pe cea a bărbatului asupra femeii și a copiilor. Este suficient să amintim că în Biblia ebraică Dumnezeu își arată latura feminină, compasiunea și misericordia maternă? Nu, trebuie luat în serios și în liturghie că numele de "Tată" și "Domn" folosite pentru Dumnezeu nu semnifică faptul că el este un bărbat. Sunt însă simboluri și cifre ale unei realități invizibile, care transcend masculinitatea și feminitatea. Așadar, de fiecare dată când trebuie să introduc Tatăl nostru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
numele de "Tată" și "Domn" folosite pentru Dumnezeu nu semnifică faptul că el este un bărbat. Sunt însă simboluri și cifre ale unei realități invizibile, care transcend masculinitatea și feminitatea. Așadar, de fiecare dată când trebuie să introduc Tatăl nostru în timpul liturghiei, spun: "Să adresăm o rugăciune misterului inefabil al vieții noastre, care pentru noi este tată și mamă într-o singură persoană...". După aceea adaug simplu, "în a doua naivitate" (cum o numește Paul Ricœur): "Tatăl nostru care ești în ceruri". Evident
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]