2,404 matches
-
Eliade și modul în care își convertea umilințele sau înfrîngerile în tot atîtea cauze de imbold personal - toate aceste detalii psihologice dau cărții un aer de verosimilitate și fac din Eliade un personaj viu, credibil, și nu o simplă fantoșă livrescă, lipsită de alura plauzibilă a unei ființe în carne și oase. În plus, în paginile acestei lucrări solid construite documentar, contextul social, politic și cultural al epocii interbelice este înfățișat cu pertinență și acuitate. Singurul lucru pe care i-l
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației iudaice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
un personaj tipic: funcționar obișnuit, care-și trăiește viața, dar care, plecînd de la serviciu, se face Superman sau mai știu eu ce erou... Semănați puțin cu el? Mă bucur că mă întrebați. S-a spus despre literatura mea că e livrescă, ludică... De fapt, eu observ mereu viața. Văd enorm. Tot ce am scris, în prealabil am experimentat. Nu sînt un om de știință, dar am făcut, așa cum m-am priceput, experimente. De pildă, mi-am apăsat ochiul cu degetul ca să
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
dascăli, că eram de-o seamă) mi-au fost prietenii mei, Radu Petrescu, Costache Olăreanu... Ei au funcționat ca un fel de busolă. Mi-au arătat nordul. Și de la ei, care erau oameni citiți (noi n-am fost neapărat culți, livrești, am fost doar oameni care au citit), am învățat să descopăr literatura. Asta mi-a plăcut să fac, am știut de la zece ani că o să fiu scriitor. A, sigur, am ocupat de-a lungul timpului și cîteva funcții, dar nu
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
în chip păgubos pe corifeii de succes imediat ai acestuia (Petru Dumitriu, Marin Preda, Eugen Barbu), menținîndu-se, bizar, și în cadrul Cercului literar de la Sibiu într-o poziție echivocă, de "simplu bufon", după cum singur se aprecia. Un soi de... Ion Creangă livresc, un spirit rabelaisian, care, așa cum spune Ion Vartic, "nu-și putea întotdeauna reține impulsul de a face public adevărul, chiar și cînd e vorba despre mici adevăruri". Dar oare dimensionarea adevărurilor nu este relativă? "Am trăit periculos, scriu periculos", declara
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
lui Puccini peste zidul castelului Sant'Angelo. Margareta din Gaițele preia din scrisoarea soțului ei către amantă ideea că acesta ar putea bea laudanum, un tranchilizant pe bază de opium. A fi o "băutură a uitării și a neantului" după livrescul soț, lichid aflat la îndemînă pe noptieră. Prinzînd din zbor sugestia, în timp ce frații săi sadici îi citesc înainte scrisoarea terifică, Margareta soarbe din licoare și... mortua est. În perioada comunistă, sinuciderea devine un păcat condamnat de regim mai dihai decît
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
că Ion Ianoși a corespondat cu filozoful în ultimii ani de viață ai acestuia - iar 20 din scrisorile primite de la Noica sînt inserate chiar în paginile volumului -, ne dăm lesne seama că, departe de a fi rodul unei prelucrări exclusiv livrești a unor note de lectură, cartea aceasta este rezultatul unei experiențe de viață. Tocmai de aceea, din multele volume apărute după 1989 pe marginea filozofiei noiciene, cea semnată de Ion Ianoși inspiră încredere și poate fi considerată un reper în
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
satiric, În umbra marilor poeți: În umbra marilor poeți și prozatori,/ Cresc ca bureții criticii selecți,/ Ca pe un fel de scoarță cerebrală,/ Întoarsă din lăuntru în afară" etc. Versurile Mirei Lupeanu sunt în egală măsură document existențial și operă livrescă, ilustrând o asimilare integrală a culturii, o transformare a culturii în fapt de viață. Se pot identifica, în cuprinsul lor, irizații ale folclorului, ale basmelor lui Ion Creangă, ale poveștilor din O mie și una de nopți. Mitologia greacă se
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
de Eea!/ Vechi cal troian păscând Casiopeea/ În pântec cu Elena, eu, femeea!/ Iubiții mei înfrânți, luptați cu Eea/ Și fiți pe rând Istoria, Eneea,/ Doar să rămână-aceeași Eea, Eea!" Versurile înregistrează frecvent dorința de viață, frenezia, răzvrătirea împotriva existenței livrești: "Rămân pe pământ/ Cu tine alături atâta cât sunt./ Azvârle hârtia s-o mistuie flăcări,/ Eu nu mai mă-ntorc/ În portretul-cuvânt!" (Portretul-cuvânt). Totuși, ceea ce învinge de obicei este preferința pentru jocurile de transparențe și abstracții - ca în poezia lui
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos pe o vastă pânză epică, navetează dezinvolt între România și Europa. Trilogia lui Dumitru Tepeneag
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
mitiza excesiv și nedefinit) este Vladimir Tismăneanu, una dintre cele mai substanțiale prezențe ale cărții. Impactul cu străinătatea a fost definitoriu și în cazul lui Mircea Iorgulescu: "ceea ce m-a marcat pe mine a fost însă descoperirea directă, trăită, nu livrescă, a varietății practicilor, accepțiunilor și ipocriziilor libertății în lumea liberă" (p. 197). Mărturiile lui Dieter Schlesak, dramatice, schițează procesul formării unei conștiințe umane și literare. Aceeași luciditate la Horia-Roman Patapievici, în afirmarea clară a unei atitudini axiomatice: "sunt continuu dezamăgit
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]
-
chiar ajunge să atragă cititorul printr-un efect de stîrnire a curiozității. Iar dacă încerci să dai o explicație plauzibilă acestui miraj mental, primul gînd se îndreaptă spre o tehnică anume de întreținere a enigmei. Cărțile lui Culianu sînt vectorii livrești ai unor mistere primordiale, ele avînd ceva din taina lumilor necercetate parcă de nimeni pînă la el, și tocmai de aceea, parcurgîndu-le, te simți martorul unei incursiuni în teritorii în care știi prea bine că de unul singur nu ai
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
unei incursiuni în teritorii în care știi prea bine că de unul singur nu ai fi ajuns niciodată. Nu știu dacă Culianu și-a pus la punct în chip voit o metodă de întreținere a unui labirint enigmatic de tip livresc, dar orice om, după ce a ținut în mînă cîteva cărți purtîndu-i semnătura, știe deja la ce să se aștepte. Iar așteptarea aceasta înseamnă chiar anticiparea unei plăceri pe care tocmai inițierea în mister făgăduiește a ți-o da. De aici
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda cu Dostoievski. Inspirată, Elena Loghinovschi purcede de la confesiunile lui Preda din Viața ca o pradă (vorbind, aici, despre ispita livrescului, care a făcut să curgă multă cerneală) și Convorbiri cu Marin Preda de Florin Mugur. "în România, Preda este, fără îndoială, scriitorul care a manifestat cea mai mare atenție față de problematica și specificul artistic al operei lui Dostoievski". Ce-l
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
citează pe Robert Frost cu zâmbet În colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu pot Înțelege complet conotațiile limbii de zi de zi față de sensurile livrești. Dar realitatea greu de Înțeles sau de acceptat pentru români este că traducerile respective, chiar și distribuite sistematic (ceea ce nu s-a Întâmplat), nu ar putea avea vreun impact deosebit, dincolo de interesul academic. Entuziasmul individual pentru traducerea lui Eminescu În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
până și pe acela de a fi "ales" deputat. Abia acum naivul preot ajunge să cunoască adevărata față a "socialismului", care de fapt nu era decât o sângeroasă dictatură. Scriitorul revine la vechile lui opinii despre comunism, pe atunci oarecum livrești, relevându-se ca un observator extrem de lucid, spunând, revoltat, lucrurilor pe nume, atitudine fundamental opusă știutului și momentanului conformism. Autenticul Galaction e cel din Jurnal, restul a fost pură figurație, sigur, câtuși de puțin stimabilă. Autorul nuvelei Moara lui Călifar
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
și prozator de mare rafinament stilistic, Nichita Danilov este, la nivelul prozei, un povestitor de factură clasică (modele cele mai la îndemînă sînt Creangă, dar și povestitorii ruși) ale cărui relatări mustesc însă de simboluri, înțelesuri parabolice, intertextualitate și aluzii livrești. Oricum, nimic din scrisul său de pînă acum nu îl recomandă ca pe un posibil autor de literatură science fiction. Mașa și extraterestrul este un roman tipic pentru proza lui Nichita Danilov. El este redactat în două registre distincte. Unul
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
și Margareta.Cu specificația că ,Extraterestrul" este un diavol de o factură ceva mai specială. Extraterestrul lui Nichita Danilov poate fi văzut, în ultimă instanță, ca un ,diavol" promotor al postmodernității. Discursul său, destul de incoerent și confuz, doldora de trimiteri livrești (unele stîlcite) și aluzii culturale, cu raționamente uneori strîmbe și, în mod cert, niciodată clare, în care vechile valori ale creștinismului nu-și mai au locul, este cel al zilelor noastre, al confuziei generalizate, al ambiguității perfecte și al universului
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
obosiți printr-un logos bătrân și caduc; femei tânguind pretențios micul lor sentiment, reziduu al unui psihic depășit și epuizat. O complacere galeșă în descriptivismul mărunt al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară printre găselnițe lingvistice, zgure livrești și veșminte stilistice demodate.” Concepute, aflăm, în 1987, publicate, am văzut, în 1994, rândurile acestea rămân la fel actuale și astăzi. Soluția, Magda Cârneci o întrevedea, atunci, într-o necesară sforțare în direcția „unei alte stări a lumii, a survenirii
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
Ionescu-Gulian) - îi întorc spatele. Proscris ca avocat și pus sub interdicția de a pleda în București, Pandrea se retrage la Periș, unde lucrează hectarele de livadă și parcelele de grădină, însemnările de jurnal trădînd o neașteptată competență cîmpenească. Sub unghi livresc, însemnările sunt așternute cu gîndul revenirii asupra lor, în vederea cizelării pînă la expresia dorită. Pandrea nu a mai apucat s-o facă, rudimentele rămase fiind schițe preliminare, „borhot” în jargonul lui, asupra căruia diaristul își mărturisește dorința să nu fie
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
ale anului trecut - alături de Cronicile genocidului (Radu Aldulescu) sau Nepotul lui Dracula (Alexandru Mu- șina), ci o carte care confirmă un prozator matur, perfect stăpân pe propriile mijloace. Mult lăudatul Zilele regelui - observasem la vremea respectivă - nu convingea atât datorită livrescului scăpat de sub control și transformat în manieră, cât mai ales din cauza unei poetici romanești mult prea ambițioase pentru broderia minimalistă à la Florian. Ochiurile prea largi ale poveștii, neumplute de un material istoric consistent (nici contextualizările, nici documentarea factologic-realistă nu
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
în libertate, flerul stilistic debordant. Căci ce altceva decât lumea copilăriei se pretează mai bine scenariilor narative atent migălite, menite să impresioneze cititorul deopotrivă prin ingeniozitate și ingenuitate? Dacă nu l-aș vedea niciodată pe Filip Florin punându-și talentul livresc în slujba unui fantasy, în schimb, programul de estetizare a existenței celei mai banale a devenit, odată cu ultima carte, o marcă înregistrată. Căci, aparent, aproape nimic nu leagă povestea sexagenarului Emil Stratin de cea a tânărului Lucian, protagoniștii din Toate
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
a întreține aparența că aici avem de-a face cu controverse științifice, nu cu litigii ideologice, cînd de fapt toată cartea e pătrunsă de o corectitudine politică abil camuflată în spatele unui colaj de anecdote, citate, amintiri, divagații științifice sau comentarii livrești. Volumul aduce cu o analectă scientistă în care autorul a strîns tot ce i-a trecut prin minte în privința anomaliei care poartă numele de religie. O cazuistică de exemple și luări de poziție slujind denunțării aceleiași anomalii. Un bric à
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
ligament între variatele ipostaze ale acestei lirici comunicative, jucînd pe muchia extrovertirii. Nu lipsește însă - cum ar fi putut lipsi într-un atare context pasional? - confruntarea directă cu epoca. Interesant este că Leo Butnaru, autor cultivat, atent foarte la conexiunile livrești ale prestației d-sale, n-o vede prin prisma curentă a unei uzuri, a unei saturații crepusculare, ci ca o etapă primitivă. Ca o reîntoarcere la o barbarie a cavernelor: „e ca un pitecantrop noaptea/ mînînd dinozaurii cu ochi mici
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
în fața sa- țietății stă în meditația asupra actului în sine: te întrebi ce e lectura și ce anume îți oferă ea, și tot încercînd să te lămurești sfîrșești prin a căpăta o dispoziț ie care te scoate din matca plictisului livresc. Rețeta a fost verificată deseori: cînd lectura e fadă, e îndeajuns să treci la filosofia din spatele ei, ca marasmul buchiselii să dispară. Cu o înclinație vădită spre textele exotice, de-a dreptul rare, ale scolasticii medievale, Valeriu Gherghel e un
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]