925 matches
-
și culcat la pământ, i-au tăiat beregata cu un răzuș, lăsându-l mort în ogradă. Lui Ion Burdun i-au cerut banii de pe boi, iar lui Pleșu, banii de la prăvălie. Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii. Zorii zilei au găsit două familii cu câte cinci și șase copii rămăși orfani. Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu scotea o vorbă. Ținea pasul cu ceilalți. Când am ajuns în marginea pădurii, ne-am oprit. Sergentul Cicoare s-a deplasat în aripa dreaptă a plutonului. Domn’ locotenent - îl aud pe Toaibă. Inamicul nu poate fi decât în umbra lizierei de salcâmi de dincolo de râpa din fața noastră... Uitați-vă acolo. Vedeți drumul cela cu pământul de pe el măcinat ca de moara dracilor? Pe acolo au trecut tancurile și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
salcâmi de dincolo de râpa din fața noastră... Uitați-vă acolo. Vedeți drumul cela cu pământul de pe el măcinat ca de moara dracilor? Pe acolo au trecut tancurile și nici n-au avut grijă să șteargă urmele. Sigur s-au oprit în lizieră. Doar nu era să treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
el să fie cu ochii în patru mai 26 departe. După ce mi-am făcut însemnările necesare pe hartă și în carnețelul de note, m-am dus la Toaibă. Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi - mi s-a părut că din adâncul lizierei a ieșit ca o părere - o șuviță de fum... Asta ce înseamnă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi - mi s-a părut că din adâncul lizierei a ieșit ca o părere - o șuviță de fum... Asta ce înseamnă? Că au făcut un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt cantonați
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
șuviță de fum... Asta ce înseamnă? Că au făcut un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt cantonați, în adâncime sau mai la marginea lizierei? Păi e la mintea cocoșului că s-au adăpostit aici în cotul ista. De ce crezi tu asta? Pentru că au vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt cantonați, în adâncime sau mai la marginea lizierei? Păi e la mintea cocoșului că s-au adăpostit aici în cotul ista. De ce crezi tu asta? Pentru că au vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vizibilitate cel puțin din două părți, dacă nu chiar din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din trei, dacă liziera - după cum se vede - nu-i prea lată. Care ar fi cele trei părți cu vizibilitate bună pentru ei? Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi apreciam logica gândirii. Te ai gândit pe unde și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umbre am coborî în viroaga din față, care la vreo două sute de pași mai la stânga intră în pădure... De acolo, văzând și făcând... Îmi închipui că tancurile nu au trecut râpa la deal, ci au rămas în palma asta de lizieră. De ce crezi asta? Comandantul lor s-a gândit să aibă loc de manevră pe câmpul din dreapta și apoi să poată folosi și drumul la nevoie. Până aici ai gândit ca un cercetaș adevărat. Întrebarea-i cine și cum îți asigură
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să poată folosi și drumul la nevoie. Până aici ai gândit ca un cercetaș adevărat. Întrebarea-i cine și cum îți asigură spatele? Eu aș desfășura cu mare grijă o grupă pe buza râpei, cu tot armamentul îndreptat spre marginea lizierei. În caz că <inamiculă vrea să dea bir cu fugiții, să-l atace prin surprindere. Celelalte două grupe le aș plasa una dincolo de drum și alta pe cealaltă latură a pădurii... Asta înseamnă mișcare serioasă, Toaibă. Altfel nu poți neutraliza o grupare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a venit zgomotul. Ceilalți din grupă rămân în așteptare, că cine știe ce se poate întâmpla? Bine gândit. Eu voi lua comanda grupului de acoperire. La atac, Toaibă! Cei doi au pornit ca două animale de pradă ce se preling printre copacii lizierei. Îi urmăresc cât îmi permite lumina slobozită de secera lunii. Încordarea crește cu fiecare clipă. <Vor reuși ei să surprindă sentinela fără să fie desoperiți?Ă După clipe care nu mai treceau, am auzit oarecare vânzoleală, nu prea departe de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așa de simplu? l-am tatonat pe Toaibă. Cred, fiindcă garda unității de tancuri e în mâna noastră și unde mai pui că între timp am semnalat la cele două grupe ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără cusur. Și ce trăgător! Am să-l țin lângă mine cu orice preț. Și nici nu știu cum să i-o spun. Da’ ce nevoie e să i-o spun? A priceput-o el încă de atunci de când cu tancurile din liziera de salcâmi. Păi n-a luat atunci <foarte bineă tot plutonul? Și cine a fost vioara întâi? El!... Oare trenul ista ne duce numai pe noi? N-au pus ei ditai garnitura de tren pentru treizeci de oameni. Uite ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deplasezi. La lăsarera serii, veniți aici. Am înțeles, domn’ locotenent. Înserarea s-a lăsat pe nesimțite. Pe toată linia frontului era liniște ca în vremurile bune. Lui Toaibă i s-a părut că un militar inamic se deplasează spre stânga lizierei de pe creastă. Când a fost sigur că nu se înșală, a raportat locotenentului. Bine, Toadere. Din nou ni se confirmă că acolo este un observator de zi, care noaptea se retrage. Când toți cercetașii au fost prezenți, locotenentul a deschis
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un grup motorizat - sigur de mare comandament - în frunte cu o tanchetă, care a trecut ultimul... În sens invers au trecut doar vreo cinci camioane goale. Când soarele aluneca spre asfințit pe derdelușul luminii aurii, Toaibă cu ai lui părăsea liziera pădurii, cu direcția „acasă”. * „Spune-mi, Toadere, îți mai amintești de toate misiunile de cercetare pe care le-ai îndeplinit cât ai fost pe front?” - l-a întrebat vocea care îi vorbea în vis noapte de noapte. Da... Până în acea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pot mișca de ici-colo, că altfel... Picior de lemn, nenicule, și gata! Către amiază s-a arătat și un pui de soare. Trenul s-a oprit de mai multe ori fără pricină sau cine știe?... În dreapta liniei ferate, dincolo de o lizieră de salcâmi, se afla o șosea. O coloană de militari mărșăluia în sens invers cu cel al trenului. La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gîndea era de mult terminată), Ana, aflată În cerdacul casei sale, privea În aerul Înviorător al dimineții zăpada cîmpiei În fîșia văzută departe Între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul Împreună”, gîndi. Crezu și nu crezu gîndului, o scrisoare trimisă pentru asta Își tot aștepta - acum inutil, Își spunea - răspunsul, pentru că era prea tîrziu. Deodată Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca să iasă totul perfect. Le-ar fi plăcut să-l omoare acolo unde i-au omorît prietenul. Asta chiar c-ar fi o glumă bună. Le-ar fi plăcut să se Întîmple așa. Ai dracu’ ucigași de prieteni. Ajunseseră la liziera pădurii și elefantul era aproape, undeva În față. David Îi simțea mirosul și cu toții Îl auzeau rupînd crengile copacilor. Taică-său Îi puse o mînĂ pe umăr, ca să-l facă să se dea mai În spate și să aștepte acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trap. Poate pentru prima dată după multă vreme, răsuflă ușurat. Călărețul era soldatul din Bârlad, care în timp ce sătenii împărțeau prada, profitase de preocuparea lor intensă și reușise să recupereze un cal, dintre cei rechiziționați mai înainte. Îl ascunsese într-o lizieră de pădure și la momentul prielnic i-l aduse. Mare surpriză, constată că îi recuperase și mantaua! Primind-o regretă, că pentru puțină vreme, îl crezuse dezertor pe băiatul acela de la țară, isteț, curajos și inimos. Reușise să mai aducă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vorbea... „Să trăiți, domnule căpitan. Ne-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” „Repaus și apropiați-vă” - a ordonat căpitanul. Am venit lângă el. În față avea o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și jumătate - s-a adresat căpitanul omului de lângă mine. ― Am Înțeles, domnule căpitan - a răspuns ”sfinxul”, salutând. Un stânga’mprejur scurt și am ieșit... Am pornit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
străzi pietruite, castanii bătrâni luau locul stâlpilor de beton, șinele tramvaielor și firele troleibuzelor se răreau, se mai auzea câte un câine lătrând. Mergeau tăcuți în această îmbrățișare piezișă, oarecum grăbindu-se să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-a înmânat bagheta neagră, cu măciulie de bronz. În ziua următoare, mulțimea s-a adunat cu și mai multă însuflețire. Trenul a trecut, ca întotdeauna, spărgând înserarea ca un glonț de argint. Chiar și după ce dispăruse după copacii de la lizieră, tamburul- major a continuat până la capăt, în aplauze sacadate, Marșul lui Radetzky. După un timp, tânărul a fost chemat să vegheze la căpătâiul bătrânului tambur-major, care trăgea să moară. Cu ultimele puteri și vocea stinsă cât numai pentru ei doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are... Nu te mai întreb... șopti Jenică. Aș vrea, doar, să-l privesc în ochi... Când se apropie de casă, le explicase Maca, vă așezați de o parte și de alta. Nu-l lăsați să intre, îl îndemnați înainte, spre lizieră. Abia atunci bătrânul tresări, privindu-i cu spaimă. Iar spaima lui crescu, văzând motocicleta lui Maca apropiindu-se. Privi împrejur, dar strada era pustie. Vrusese lumină și se simțea apărat de ea, dar lumina farului, izbindu-l peste obraji, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]