12,319 matches
-
afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie, mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau tocmai aspectul spre care aspirau proprietarii lor (asociațiile de locatari încă reușeau să se opună tentativelor de a introduce firme țipătoare de neon), spatele clădirilor sugera utilitatea acestora. Aleea de acces spre apartamentul lui Bull urca de-a lungul unei rampe care abia reușea să ascundă mulțimea de tomberoane uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din ținutul Zhao, provincia Hebei, sunt construcții de piatră tipice conservate din dinastia Song. Arta grădinăritului a început să se contureze tocmai în această epocă. În amenajarea grădinilor au fost utilizate des peisajele artificiale, pentru a exprima gustul artistic al locatarului. Astfel, colinele din piatră, lacurile artificiale, florile și arborii, precum și edificiile se armonizau cu frumusețea naturii. Din grădinile construite în dinastia Song, Grădina Canglangting și Grădina personală a lui Si Maguang sunt cele mai vestite. În dinastia Song a văzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și s-a dus să citească, în patul lui din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C, și D au trăit cu convingerea că dom’ inginer Florian, cu priceperea și cu relațiile lui pe la pepiniere, sere, ocoluri silvice și institute de horticultură, o să transforme maidanul din jurul blocului (și din jurul nostru, al tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de box pe care le-am văzut în viața mea, mai ales că se strângeau zeci de spectatori, care nu făceau pariuri, dar chibițau cu suflet. În rest, într-o duminică în care familia Pascu era la mare și ceilalți locatari din D 13 erau acasă și căscau gura la ferestre, la ei, la etajul doi, s-a produs o inundație cu torenți și prăpăd, eforturile lui Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul blochează o ieșire de urgență. A vorbit despre „risc ridicat pentru siguranța locatarilor”. Jerry s-a Încontrat cu el o vreme, zicînd că, În caz de foc, el poate foarte bine să sară peste fotoliu, vor să vadă cum sare peste fotoliu ? Ei n-au vrut, și s-au enervat foarte tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de cîte ori Jerry era plecat. Am reînceput chiar să mă duc să văd cîte un film la Rialto. Era singurul loc din zonă care Încă funcționa normal. Bănuiesc că, dat fiind faptul că atîtea alte locuri se Închiseseră și locatarii Începuseră să plece, cei rămași nu prea mai aveau mare lucru de făcut, așa că se duceau la film. Uneori, se Întîmpla ca Jerry să ajungă acasă Înaintea mea. Văzuse că am Început să ies și eu de unul singur, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o curme. Orice. 3 Chiar a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele bilete cu „De Închiriat“ și aproape că spera să vadă un asemenea bilet și la poarta casei cu numărul 63. Dar casa era locuită. În hol dădu peste un tabel, prin care locatarii anunțau dacă sînt sau nu plecați de acasă. Dar simplul fapt că numele lui Wilcox figura printre cei care nu plecaseră nu Însemna mare lucru: Henry credea că asta e o metodă sigură de a-i Încuraja pe hoți, anunțîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă, sub tunica scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să cunoască poziția exactă a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre seară ies după cumpărături (se hrăneau, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu sunt la ordinele domnului Travers, Îi răspunse Rowe. Hotelul era cît se poate de modern: În loc de sonerie avea un sistem de semnale luminoase, ce se aprindeau și se stingeau, Într-o liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște lugubră, ca pe un transatlantic eșuat, ale cărui motoare s-ar fi oprit, lăsînd să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Travers a dat dispoziție... — Bine, bine... Am spus așa, Într-o doară... Ușa era una cu peretele, Încît puteai trece pe lîngă ea fără s-o vezi, dacă n-ar fi fost tăblița de nichel ce-i indica numărul. Locatarii apartamentului păreau zidiți de vii Înăuntru. Băiatul vîrÎ În broască un passe-partout și deschise ușa. — Stai puțin, pînă pun jos valiza, zise Rowe, dar ușa se și Închisese În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie lege În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din ce În ce mai mult, curînd avea să se scufunde În beznă. Nu-și mai vedeau limpede fețele, așa că Începură să-și vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna Annei era rece ca gheața. — Foarte bine, asta-i șansa noastră, o liniști el. CÎnd au să sune sirenele, o să ne alăturăm celorlalți. — Ne aflăm la capătul culoarului și s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cam eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă, dar se bănuiau lucruri sinistre, ca existența unei odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau accesele de plîns ale unuia ca Davis - toate aceste simptome, la fel ca și violența, vădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poole. Odaia se afla În fundul coridorului, de unde se auzea și clipocitul robinetului: era o cameră Încăpătoare, pătrată, cu podeaua de piatră, lipsită de orice confort, Împărțită În două de o perdea. Probabil că pe vremuri slujise drept bucătărie. Noul ei locatar Îi imprimase un caracter de agresivitate masculină ostentativă, ca și cum ar fi vrut să demonstreze ceva prin asta; podeaua era plină de mucuri de țigări, iar obiectele din Încăpere păreau folosite, toate, anapoda. Un ceas și un ceainic de tablă serveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de conserve, În care fusese cîndva pastă de langustă, erau acum lame de ras uzate. Odaia era la fel de incomodă ca un lagăr de tranzit iar locatarul ei, fiind În trecere, nu dorea să schimbe nimic, nici măcar să șteargă petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era la fel de incomodă ca un lagăr de tranzit iar locatarul ei, fiind În trecere, nu dorea să schimbe nimic, nici măcar să șteargă petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid, lăsîndu-te să crezi că locatarul nu-și dăduse nici măcar osteneala să-și desfacă bagajele. CÎnd ridici o piatră, Îi descoperi uneori fundul murdar: Încăperea asta era fundul murdar al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Odăile capătă, ca și cîinii, ceva din caracterul stăpînilor lor. Ele pot fi mobilate În așa fel Încît să fie confortabile, plăcute sau numai utile. Odaia unui criminal e desigur, o Încăpere neutră, care n-ar dezvălui nimic din personalitatea locatarului ei la o eventuală descindere a poliției. Nu s-ar găsi În ea nici un exemplar din Tolstoi cu sublinieri pe jumătate șterse, nu s-ar găsi nici un indiciu de viață personală. Ar fi desigur mobilată după tipicul obișnuit - un radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amîndoi În aceeași oală. Tot nu pricep ce-ai putea să oferi. Nu-ți Închipui, cred, că ai putea să ne omori pe-amîndoi, și pe urmă să pleci În Irlanda. Pereții sînt subțiri ca hîrtia; și-apoi, ești cunoscut ca locatarul acestui apartament, și ai fi prins de poliție chiar În port. — Dar știind că tot o să mor, aș putea, nu-i așa, să fac un masacru! N-ar fi deloc economic. Păru să ia În serios obiecția, dar peste cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am spus, aproape gânditor. Septembrie 2005 ADMINISTRATORUL Privindu-mă sau, pur și simplu, stând în apropierea mea, oricine, de la nepot la bunică, și-ar fi putut imagina ce scria pe afișul lipit de administrator cu scoci pe ușa blocului: Stimați locatari, din cauza unei conducte sparte, în următoarele trei zile va fi sistată atât apa caldă, cât și apa rece. Reparațiile le va efectua firma George Gaun SRL. Relații telefonice la 2442118. Semnat: Pavel Ciocan, Administrator Bloc. Din pricina acelei conducte sparte, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
domn Ciocan, îmi pare rău, spusese, ați apelat numărul Băncii Internaționale de Cooperare. - Mă scuzați, mă scuzasem eu, închizând telefonul. Iar în ultimele trei ediții ale cărții de telefon nu există nici un Pavel Ciocan. Administratorul nu era de găsit. Ședința locatarilor din blocul Str. Fotbalist Nicolae Dobrin Nr. 11, Bloc 1 Sc. B, avea loc la baia publică Grivița. Deși ne cunoșteam între noi, ne recomandarăm totuși. Goliciunea făcea deosebirile dintre locatari să pălească. Domnii arătau ca doamnele, fetițele ca băiețeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nici un Pavel Ciocan. Administratorul nu era de găsit. Ședința locatarilor din blocul Str. Fotbalist Nicolae Dobrin Nr. 11, Bloc 1 Sc. B, avea loc la baia publică Grivița. Deși ne cunoșteam între noi, ne recomandarăm totuși. Goliciunea făcea deosebirile dintre locatari să pălească. Domnii arătau ca doamnele, fetițele ca băiețeii, băiețeii ca domnii, doamnele ca fetițele. Atmosfera era înflăcărată, toată lumea urla, de furie din cauza administratorului, de fericire din cauza apei care curgea nepăsătoare pe corpuri și capete, pe puli și pizde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de la trei. Tâțe mișto, nimic de zis. De sfârcul stâng atârna un lănțișor de argint. - Bem o cafea împreună? am întrebat-o. Treceau ore și zile, săptămâni și luni. Mă combinasem cu pictoriță, din când în când vizitam ședințele de locatari care se țineau în continuare în baia publică. Despre administrator nu se aflase nimic, dar oamenii își dădeau cu părerea. - O fi fugit cu fondul de rulmenți, zicea cineva. - O fi fost răpit, zicea altcineva. - Sau omorât, spunea un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
strada Fotbalist Niculae Dobrin Nr. 11. Sugiuc: Poftim? Pavel Ciocan: Nooo, domnul își bate joc de noi, aceasta este o calomnie, refuz să răspund la așa ceva! Tocilescu: Am în mână contractul pe care dumneavoastră l-ați încheiat cu asociația de locatari. Pot să vă trimit un fax în studio, dacă doriți. Sugiuc: Domnule prim-ministru, ce este cu dumneavoastră, vă este rău? Pavel Ciocan: Nu, dar se poate? Închideți telefonul, închideți-l pe nenorocitul ăsta! Tocilescu: Zi, domne, am sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Domne, am cinci copii, ce vrei de la mine, lasă-mă-n pace, nu ți-am făcut nimic! - Mi-e plin veceul de căcat și put, am zis. Pute tot blocul. Vreau răzbunare. Vrem toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout, un breakdown, un... - Mă doare-n cur. Ești mort. - Am sindromul Tourette, nene, am sindromul Münchhausen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]