5,961 matches
-
1955; Minerii din Valea Jiului, București, 1955; O uzină cu tradiții revoluționare, București, 1955; Fata plutașului, București, 1956; Oamenii din minunata vale, București, 1956; Acea noapte, acea zi de iarnă ’33, București, 1973; La cina din nouă sute șapte, București, 1977; Caietele locotenentului Florian, București, 1983; Amis, Démos et Rythmos, f.l., 1984; Moartea baroanei, București, 1988; Sokrateion sau Mărturie despre om, București, 1991; Bal la castel, București, 1993; Caietele unui fiu risipitor, București, 1994; Sub casca de aur a lui Mambrino, București, 1997
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
și depozitele de cărți vechi din Iași, de la mănăstirea Neamț, din Cluj, Blaj, Sibiu, Oradea, Budapesta și Belgrad. A lucrat cu pasiune la studiul acestora, fiind mândru de munca de pionierat pe care o făcea. În 1913 a participat ca locotenent la campania din Bulgaria, dar postura de războinic s-a dovedit nefastă, mintea i s-a tulburat și a fost internat la spitalul de boli nervoase din Sibiu, unde a și murit. Opera vieții lui H. este Bibliografia românească veche
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
pe platourile de filmare, cât și în culise. În Învingătorului i se dau flori procedeul povestirii în ramă se combină cu acela al dosarului de existențe. Unul dintre personaje vede într-o zi pe stradă un bărbat ce seamănă cu locotenentul care îl avea în subordine în armată; întâmplarea este un prilej al rememorării și constituie rama și pretextul epic al scrierii. Dosarele de existență sunt un soi de nuvele, cu titluri date de numele protagoniștilor: Andrei, Petru, Marian ș.a., în
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Sibiu), traducător. Este fiul unui comerciant. După ce a urmat gimnaziul în orașul natal, a audiat - relativ nesistematic, având însă preferință pentru filologie - cursuri la universitățile din Viena și München. Înrolat în armata austro-ungară în timpul primului război mondial, o părăsește ca locotenent major. Participă, în vara anului 1919, la intervenția armată împotriva regimului comunist instalat în Ungaria. Studiind, după demobilizare, la Berlin, este nevoit să își câștige existența prin anunțuri publicitare, difuzare de presă etc. În 1923, întors în țară și stabilit
ROTH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
sa după mamă, i-a închinat Ion Heliade-Rădulescu poezia Zburătorul. Urmează la București cursurile Liceului „Gh. Lazăr” (1906-1914) și Facultatea de Litere și Filosofie (1914-1916), unde îi are profesori pe Ovid Densusianu, I.-A. Candrea, I. Bianu și D. Onciul. Locotenent în timpul primului război mondial, este rănit la Mărășești și decorat. După război își continuă studiile la aceeași facultate (1919-1920), apoi ca bursier în Franța (1920-1928), unde audiază cursurile lui Antoine Meillet, Jean-Pierre Rousselot, Jules Gilliéron, Mario Roques. În 1923 obține
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
, Mihail (16.X.1885, Botoșani - 20.XII.1966, București), dramaturg și prozator. Este fiul Mariei (n. Moscovici) și al lui Anton Smolsky, polonez originar din Bucovina, locotenent de ulani, stabilit în România ca acționar la o societate petrolieră. Pseudonimul literar, dat în 1909 de Mihail Dragomirescu, îi va deveni nume oficial în 1949. Urmează cursul primar la Botoșani și Iași, iar pe cel secundar îl începe la
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
sergent rezervist, dezertează de pe front într-un moment critic, spre a-și pune în siguranță „onoarea de familist”. Își găsește nevasta cu Lică Chitaristul, cu care ea nu întreținea, de fapt, legături neîngăduite, și îl gonește pe vizitator. Seara apare locotenentul Gottfried Schwalbe, fost reprezentant la București al unei uzine germane de mașini agricole, vechi admirator neacceptat al Aretiei Trandafir, acum membru al comandamentului german. Neamțul se așterne pe chef, în timp ce Silvestru Trandafir stă ascuns în altă odaie, iar după miezul
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
într-o masă de textualizări improprii și confuze, într-un limbaj sărac, cu construcții uzate sau plate. După două cărți insignifiante de proză scurtă: Din vremuri depărtate... (1918), Virtuți strămoșești („legende și istorisiri morale”, 1934), S. trece la roman. Moartea locotenentului Fulga (I-II, 1937) încearcă o reconstituire parțială a întâmplărilor din perioada august 1916-august 1917. Pe fondul reacției generale de entuziasm, la intrarea României în război, apar și unele situații contrastante - suferința femeilor, manevrele celor care voiau să scape de
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Din vremuri depărtate..., Siliștea-Neamț, 1918; Murmur de izvoare..., Târgu Neamț, 1931; Spre lumină, Târgu Neamț, 1932; Virtuți strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui secol..., Piatra Neamț, 1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții pe morminte), București, 1947; Cântecul mamei, București, 1943; Litanii de seară... , București, 1946; Calea Victoriei..., București, [1948]. Repere bibliografice: Paul Popescu [Constantin Crișan], „Murmur
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Popescu [Constantin Crișan], „Spre lumină”, „Orientări”, 1932, 8; Elena Graur, „Spre lumină”, „Luceafărul literar și critic”, 1937, 6; Stelian Popescu-Segarcea, „Spre lumină”, „Progresul”, 1938, 56; N. Graur, „Ramuri de stejar”, „Luceafărul literar și critic”, 1938, 2; George D. Râncu, „Moartea locotenentului Fulga”, „Chemarea” (Iași), 1938, 189; Stelian Popescu-Segarcea, „Moartea locotenentului Fulga”, „Progresul”, 1939, 65; Paul Popescu [Constantin Crișan], „Moartea locotenentului Fulga”. „Ramuri de stejar”, „Orientări”, 1940, 10; Emil Nistru, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Slova noastră”, 1941, 1; Const. Gh. Popescu
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Graur, „Spre lumină”, „Luceafărul literar și critic”, 1937, 6; Stelian Popescu-Segarcea, „Spre lumină”, „Progresul”, 1938, 56; N. Graur, „Ramuri de stejar”, „Luceafărul literar și critic”, 1938, 2; George D. Râncu, „Moartea locotenentului Fulga”, „Chemarea” (Iași), 1938, 189; Stelian Popescu-Segarcea, „Moartea locotenentului Fulga”, „Progresul”, 1939, 65; Paul Popescu [Constantin Crișan], „Moartea locotenentului Fulga”. „Ramuri de stejar”, „Orientări”, 1940, 10; Emil Nistru, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Slova noastră”, 1941, 1; Const. Gh. Popescu, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Îndrumătorul nostru”, 1942, 1-2
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
Popescu-Segarcea, „Spre lumină”, „Progresul”, 1938, 56; N. Graur, „Ramuri de stejar”, „Luceafărul literar și critic”, 1938, 2; George D. Râncu, „Moartea locotenentului Fulga”, „Chemarea” (Iași), 1938, 189; Stelian Popescu-Segarcea, „Moartea locotenentului Fulga”, „Progresul”, 1939, 65; Paul Popescu [Constantin Crișan], „Moartea locotenentului Fulga”. „Ramuri de stejar”, „Orientări”, 1940, 10; Emil Nistru, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Slova noastră”, 1941, 1; Const. Gh. Popescu, „Pe altarele patriei ard candeli...”, „Îndrumătorul nostru”, 1942, 1-2; Scrisoare de la Elena Stamate. 1980, ADLTR, S-57; Scrisoare de la
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
, Al.[exandru] T. (9.V.1885, București - 1956, București), poet, prozator, publicist și traducător. Este fiul Mariei Stamatiade și al lui Theodor Pallady, locotenent colonel, un Ghica prin ramura maternă. Poetul era astfel văr cu pictorul Theodor Pallady și cu actrița Lucia Sturdza Bulandra și frate al Alexandrinei Cantacuzino. Urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Gheorghe”, apoi susține licența la Facultatea
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
unui medic francez pe nume Barachin. Dintre ofițeri merită amintiți: francezii Joseph-Jean d’Oms (născut În 1775, dar antibonapartist), Louis-Philippe Aubrélique (și el regalist, șef al cuirasierilor, cu un traseu anterior la Alep), Charles Deveau, căpitanul de infanterie Antoine Bacheville, locotenenții de Murat și Hubert, precum și italienii Ciattis și Pietragrua. Alte amănunte În B. Le Calloc’h, Csoma de Kőrös V, passim. 90. Numai În cadrul serviciului militar nu se făcea distincție Între englezi și alți europeni, cf. Pranab Gosh, „The 18th
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
passage du récit de voyage de Joseph Wolff relatif à Csoma de Kőrös”, Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungariae 45 (1), 1991, p. 133. 185. Decapitările și În general crimele se succed Într-un ritm terifiant și pentru călătorii europeni: Wyburt, locotenent englez, e asasinat În 1835; Pietro Naselli Florey dispare În 1842; alți cinci călători englezi sunt omorâți În 1844, În toate aceste cazuri fiind vorba de erori ale susceptibilității khanatului de Buhara, care elimină europeni fără misiune militară În zonă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost niciodată”. Tehnica de lucru se schimbă - fără a lua o întorsătură radicală - în Fortul, tot un roman al spațiului dobrogean. Metaficțiunea dobândește o voce distinctă și ia, ca în literatura interbelicilor, înfățișarea unui document egografic: jurnalul, ținut de protagonist, locotenentul Dierna, antrenat într-o serie de aventuri spectaculoase. În plus, autorul Fortului aplică metodic, ca la carte, lecția lui Mircea Eliade: axioma camuflajului în real a unor sensuri profunde sau pe cea a căderii din timpul profan în cel sacru
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
Alexandru Ioan Cuza, pe care îl va felicita și într-un cuvânt pronunțat la 12 decembrie 1861, cu ocazia proclamării Unirii definitive. În 1862 S. este ridicat la rangul de arhiereu, episcop de Edessa, în același an fiind numit și locotenent de episcop al Argeșului. Mai multe lucrări date la iveală imediat după Unire - Necesitatea clerului în societate și nevoia de punere a sa în adevărata cale a sortirei sale (1859), Clerul român în fața articulului 46 din Convențiune (1860), Nelegalitatea și
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
1865, el refuză titlul prin demisie, declanșând o violentă campanie împotriva procedurii „necanonice”, în scrieri ca Răspuns gubernului și sinodului românesc din 1865 (1866), Apărare a adevărului și a dreptului față cu episcopatul necanonic (1866) ș.a. Mai păstorește, totuși, ca locotenent de episcop în Argeș, între 1869 și 1872. Își editează cea mai mare parte a discursurilor sale în Cuvinte bisericești compuse și rostite la deosebite ocazii (1868), va da a treia ediție, revizuită, în limba română, a Mărgăritarelor lui Ioan
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
, Grigore (25.I.1821, Giurgiu - 29.I.1893, București), publicist, poet și traducător. Este fiul lui Panait Serrurie, originar din insula Egina, ostaș în armata rusească, stabilit apoi în Muntenia. În preajma revoluției de la 1848 era locotenent în garnizoana Giurgiu și devenise om de încredere al comandantului său, Christian Tell. Ridicat la rangul de căpitan, avea să ia parte la eroica bătălie din Dealul Spirii. După înfrângerea mișcării va fi exilat la Brusa, unde rămâne până în 1856
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
sub tensiunea șocului suferit, se aruncă într-o fântână. În dramaturgia lui T. singura piesă rezistentă, comedia Bujoreștii, e neverosimilă în datele ei structurante. Boierului Fotin Bujorescu îi moare feciorul tocmai în ajunul plănuitei logodne a celuilalt vlăstar, Olga, cu locotenentul Matei Cărbuneanu. Dar nu din acest motiv nu se poate oficia logodna, ci fiindcă bătrânul boier nu mai vrea să își dea fata decât după cineva care, în lipsa unui descendent de sex bărbătesc, i-ar perpetua numele. Ofițerul nu și
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
încărunțește cineva într-o noapte, semnat Don Ascanio (D.C. Ollănescu-Ascanio), de legenda Domnul de rouă și craiul Traian, de cinci documente relative la Mihai Viteazul preluate de Nicolae Densușianu din colecția Eudoxiu Hurmuzaki și de o traducere făcută după povestirea Locotenentul Iergunoff a lui Ivan Turgheniev. Tot aici se include un articol deosebit de critic, Gramatica la noi, scris de Delavrancea, referitor la carențele de discernământ, de pregătire și chiar de gust literar prezente la unii recenzenți entuziaști, de felul lui G.
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
fi influențată de savantul Gh. Marinescu. Își încheie studiile în 1909, iar în 1913 își susține doctoratul. Primește un post la Turtucaia, de unde se va muta în scurtă vreme, trecând prin mai multe localități. Mobilizat în 1916, face războiul ca locotenent medic. Ulterior reîncepe odiseea mutărilor din loc în loc, deseori din cauza unor sancțiuni disciplinare. Simpatizant socialist, la 1 mai 1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
desfrâul pun stăpânire pe oameni. Evenimente nu prea se produc, iar cronica orală înregistrează, de regulă, doar întâmplări minore. Ceva grav se petrece, totuși, o dată, la o petrecere nocturnă. Două rusoaice, surori ale unui terorist trecut la „bolșevici”, ademenesc un locotenent, într-o luntre, pe Liman, unde e împușcat de fratele lor, în confruntarea cu grănicerii români pierzându-și viața și una din fete. Dar și atunci când nu se întâmplă nimic, zilele nu sunt chiar toate la fel. Crăciunul devine marele
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
rezolvat de lucrătorii de la Miliția orașului Câmpina”, romanul Zborul harpiilor (1972), mai bine realizat sub raportul coagulării faptelor decât cele precedente, dar tezist, cu antiteze marcate ideologic (comuniști și legionari, eroism și ticăloșie etc.), așa cum vor fi și Baladă pentru locotenent (1975), Înfrângerea lui Thanatos (1977), Paloma și taifunul (1979) și Sărutul meu pentru întreaga lume (1982). Povestirile și nuvelele din Noaptea despărțirilor (1980) sunt, în mare parte, localizate în lumea satului sau a periferiei orașului: muncitori la căile ferate, lucrători
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
ficțiune, de călătorii în timp și în spațiu, căruia i se adaugă interferența cu absurdul și umorul negru. SCRIERI: Drum spre liniște, București, 1965; Ultima declarație, București, 1967; Nopți albe la judiciar, București, 1972; Zborul harpiilor, București, 1972; Baladă pentru locotenent, București, 1975; Înfrângerea lui Thanatos, București, 1977; Paloma și taifunul, București, 1979; Noaptea despărțirilor, cu o prezentare de Fănuș Neagu, București, 1980; Titus Bostan și ziditorii lumii, București, 1981; Sărutul meu pentru întreaga lume, București, 1982; Titus Bostan și stupina
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]