1,675 matches
-
1977, obținând locuri în Adunarea Națională Constituanta. O nouă constituție a fost aprobată în 1978, transformând Spania într-o monarhie constituțională. Fostul Partid de stat, Movimiento Național, a fost dizolvat în 1977, punând capăt sistemului fascist. La 23 februarie 1981, locotenent-colonelul Antonio Tejero, a luat cu asalt clădirea Parlamentului cu sprijinul Gârdei Civile, o organizație paramilitară, sechestrând parlamentarii. Tentativă de lovitură de stat a fost blocată abia după declarația publică fermă a regelui, prin care și-a exprimat credință în democrație
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
Torch și au hotărât ocuparea „Zonei libere” în noiembrie 1942. Imediat, aproximativ 60.000 de sodați vichyiști s-au alăturat Aliaților și au participat la luptele din Tunisia până în aprilie 1943. În 1943, colonelui (mai târziu generalul) Philippe Leclerc și locotenent-colonelul Camille d'Ornano au condus atacul a 16.500 de luptători ai trupelor coloniale din Ciad împotriva forțelor italiene din sudul Libiei, reușind să ocupe Kufra din regiunea Fezzan. În noiembrie 1943, forțele franceze primiseră suficient de mult echipament militar
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
Mare unitate a avut un Comandament structurat după normele unei divizii de infanterie. Acest Corp, la 7 ianuarie 1918 a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - format în la începutul lunii decembrie 1917 și comandant de locotenent-colonelul Buricescu Dragu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - format pe 20 decembrie 1917 și comandant locotenent colonelul Pașalega Constantin (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată inițial "Diviziei de grăniceri" - redenumită din 24 ianuarie Divizia a
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
-a și a redevenit iarăși la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General al Armatei Române. În componența acesteia a intrat și un al treilea regiment numit "III „Avram Iancu”" - format la începutul anului 1918 și comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. Cei care absolviseră instrucția în școala militară din Botoșani au fost repartizați la instruirea
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
1942 au fost numiți maiorul italian Leone Sircana (președinte al comisiei) și căpitanul german (ulterior maior) Werner Haag. La sfârșitul anului 1942 a fost schimbat și căpitanul Alfred Negulescu, delegatul guvernului român în comisia de la Cluj, în locul său fiind numit locotenent-colonelul Virgil Bichiceanu. Nici la Brașov lucrurile nu stăteau mai bine. Locotenent-colonelul Hans Dehmel se află în România de două decenii, ca reprezentant al serviciului de informații german. Autoritățile române considerau că era un admirator al legionarilor și îl bănuiau că
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
un fel de conducător din umbră al Grupului Etnic German. Informat despre această situație, Ion Antonescu a cerut și a obținut, în 22 mai 1943, înlocuirea cu colonelul von Kehschitzki. Tot atunci a fost înlocuit și căpitanul Valerian Popescu prin locotenent-colonelul Ion Enescu, rămas în funcție până în iulie 1944. Aceste schimbari nu au avut un efect vizibil de îmbunătățire a activității comisiilor. Numărul de cazuri rezolvate nu a crescut iar partea română a continuat să acuze comisiile de o atitudine părtinitoare
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
2 la statul major al Diviziei 1 mecanizată (șef de stat major anexa „D”) (1985-1987) și apoi șef al Biroului Operații și Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată (1987-1989). În această perioadă este avansat la gradele de maior (1983), locotenent-colonel (1989) și colonel, înainte de termen (1990). În perioada august 1989 - martie 1990, locotenent-colonelul Mircea Chelaru este șef al Cercetării (informațiilor) la Divizia 57 Blindate. În martie 1990, el a fost trimis de Statul Major General la Târgu-Mureș, unde a organizat
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
D”) (1985-1987) și apoi șef al Biroului Operații și Pregătire de Luptă la Divizia 1 Mecanizată (1987-1989). În această perioadă este avansat la gradele de maior (1983), locotenent-colonel (1989) și colonel, înainte de termen (1990). În perioada august 1989 - martie 1990, locotenent-colonelul Mircea Chelaru este șef al Cercetării (informațiilor) la Divizia 57 Blindate. În martie 1990, el a fost trimis de Statul Major General la Târgu-Mureș, unde a organizat și condus intervenția armatei în evenimentele de acolo, reproșându-i-se că nu
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
de folosirea unor resurse proprii (printre voluntari s-au aflat câțiva intelectuali cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). La câteva zile după primirea entuziastă făcută la Iași primului detașament de voluntari, generalul Constantin Coandă si locotenent-colonelul Pietraru au solicitat în scris guvernului român sprijinul pentru publicarea unui periodic al Corpului de Voluntari. Ca efect, Ministerul român de Interne a delegat un grup de publiciștii (Avram Imbroane, Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene și ulterior director
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
a fost încadrat, cu gradul de căpitan, în marele stat major al armatei austro-ungare, biroul operații. Apoi și-a continuat activitatea la marele cartier general al aceleiași armate. În decembrie 1918 a fost încorporat în armata română cu gradul de locotenent-colonel. A devenit șef de stat major al Brigăzii 56 Munte și subșef al secției organizare din marele stat major. A participat la campania din Ungaria, în perioada aprilie-august 1919. În anii 1925-1929 a fost aghiotant regal. După Primul Război Mondial
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
satisfacerea nevoii de a împărți onoruri și de a eleva cadre de ofițeri superiori gradului de "Sturmbannführer", pe măsură ce trupele SA au continuat să crească numeric. Devenit simultan și un grad în SS. Gradul de "" era echivalent cu gradul de "Oberstleutnant" (locotenent-colonel) din Wehrmacht (armata germană) și inferior cu o treaptă gradului de "Standartenführer". Însemnele gradului de "Obersturmbannführer" erau cele patru pătrate argintii, așezate paralel, dar ușor rotite în sens orar pe un câmp paralelogramic. Fiecare din aceste pătrate aveau câte un
Obersturmbannführer () [Corola-website/Science/302967_a_304296]
-
este parașutat de sovietici în România, dar nu reușește să ia legătura cu conducerea PCdR. După răsturnarea guvernării antonesciene și constituirea în martie 1945 a guvernului condus de Petru Groza, Doncea a fost înaintat (15 august 1945) la gradul de locotenent-colonel de infanterie. A primit la 18 martie 1950 gradul de general maior - arma artilerie (cu vechimea din februarie 1943). Pentru o perioadă, Doncea a fost membru în Comitetul Central al PMR și viceprimar al Bucureștiului (noiembrie 1947 - februarie 1948). A
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
chiar de încheierea școlii de către contele de Provence, viitorul rege Ludovic al XVIII-lea, mare maestru al ordinului. Din 1776 până în 1782, este menționat cu gradul de sublocotenent în regimentul de la Sarre care aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
două lucrări de teorie privind infanteria: „Spiritul ofensiv al infanteriei” și „Instructorii recruților de infanterie”. Participă la campania militară din Bulgaria în 1913, iar la 1 octombrie 1913 este numit comandant al Regimentului 30 Vânători de la Câmpulung, cu gradul de locotenent-colonel. Declarația de război a României contra Austro-Ungariei (14/27 august 1916) îl găsește în postul de comandant al Regimentului 2 Vâlcea, și comandant al grupului operativ Olt - Lotru. În ianuarie 1917, Traian Moșoiu a fost avansat la gradul de general
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
geniști de la Mézières, Berthier își începe lunga sa carieră militară cu participarea la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Corpul Expediționar al contelui de Rochambeau. A participat apoi războaiele revoluției și s-a remarcat îndeosebi în armata Rinului. Locotenent-colonel în 1789, general de brigadă ("maréchal de camp") în 1792, este suspectat de regalism și destituit, doar pentru a fi reintegrat în 1793, când servește din nou în vestul revoltat al țării. Devine din nou șef de stat major, funcție
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton. În acea noapte, el a evacuat orașul, a ocolit armata generalului Lord Cornwallis, și a atacat garnizoana britanică din Princeton. Generalul Hugh Mercer, din Armata Continentală, s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent-colonelul Charles Mawhood din armata britanică. Mercer și armata sa au fost depășite, iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John Cadwalader să-l ajute. Această miliție, văzând retragerea oamenilor lui Mercer, s-a retras și ea. Washington a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
puteri mari, adesea considerate dictatoriale. Ca răspuns la pierderea Trentonului, generalul Lord Cornwallis a plecat din New York City și a readunat o forță britanică de peste de oameni în Princeton pentru a-l ataca pe Washington. Lăsând de oameni sub comanda locotenent-colonelului Charles Mawhood la Princeton, Cornwallis a plecat din Princeton în ziua de 2 ianuarie în fruntea a de oameni pentru a ataca armata de de oameni a lui Washington. Washington a trimis soldați pentru a hărțui britanicii și pentru a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
1919. Mannerheim a slujit în Garda de Cavaleri până în 1904. Mannerheim a devenit un expert în cai, cumpărând cai pentru armată. În octombrie 1904 a fost trasferat la regimentul 52 "Nejin" de dragoni în Manciuria unde a fost avansat ca locotenent-colonel. Mannerheim a luptat în războiul ruso-japonez și a fost avansat la gradul de colonel pentru curajul în bătălia de la Mukden. La întorcerea din război, Mannerheim a petrecut un timp în Finlanda și Suedia 1905-1906. Ca reprezentant al ramurii de baron
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
până la 23 octombrie 1887 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
a absolvit școală la Sibiu a urmat cursurile Academiei Militare Imperiale din Pressburg (Bratislava). După absolvire a devenit ofițer în Armată Comună și în timpul primului război mondial a luptat pe frontul din Galiția, la sfârșitul războiului ajungând la gradul de locotenent-colonel. După terminarea războiului și destrămarea Austro-Ungariei s-a reîntors în locurile natale și a devenit ofițer în armată română. La început a fost instructor la Academia Tehnică Militară din București și mai apoi, având gradul de general-locotenent, a devenit comandantul
Artur Phleps () [Corola-website/Science/320875_a_322204]
-
În luna decembrie, împăratul Nicolae al II-lea a vizitat frontul din Caucaz. Împăratul, întâmpinat cu entuziasm de liderii religioși și de președintele Consiliului Național Armenesc din Tbilisi Alexandr Khatisyan, a declarat: Pe 15 decembrie 1914, forțele otomane conduse de locotenentul-colonel german Stange (Stange Bey) a declanșat Bătălia de la Ardahan și a ocupat orașul Ardanuç. Misiunea ofițerului german era să execute o serie de misiuni care să distragă atenția trupelor ruse și să le blocheze acțiunile. Misiunea sa inițială viza doar
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de locotenent-colonelul John Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al diviziei de la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]