4,047 matches
-
cita decât câteva dintre numele cele mai cunoscute În Germania de Est. În momentul schimbării echipei conducătoare din Berlinul de Est, În 1971, mai mulți reprezentanți din vechea gardă, precum Kurt Hager sau Hanna Wolf, rămăseseră garanți ai raporturilor de loialitate față de Moscova, după criza din 1968 și amenințarea unui „comunism național” În 1956. Parteihochschule Karl Marx, sub conducerea Hannei Wolf, a ieșit Întărită din aceste momente de tensiune. La București, situația a fost una opusă: luptele pentru putere după schimbarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Sovietică, și ele au avut drept protagoniști pe principalii reprezentanți ai marxismului german de după război: Wolfgang Harich, Ernst Bloch și Georg Lukács. Aceste procese sunt rezultatul revendicărilor de autonomie din partea intelectualilor de partid care până atunci Își manifestaseră din plin loialitatea, unii dintre, precum Havemann, ei declarându-se chiar, „staliniști”, dar care ajunseseră să conteste filosofia aparatului de care depindeau din punct de vedere politic. Principalul protagonosit al unei Încercări de schimbare a orientării partidului (ȘED) În contextul destalinizării prin Înlocuirea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Hans Modrow, pe atunci președinte de onoare al PDS, conform căreia frecventarea unei școli de partid nu constituia semnul vreunei convingeri politice ori a unei viziuni profunde asupra lumii, ci, În realitate, „fraze frumoase, limbaj dublu și carierism”, iar „exhibarea loialității și a devotamentului față de Biroul Politic și de secretarul general permiteau o ascensiune mai rapidă În ierarhie, decat muncă responsabilă și realistă”. Heinrich O., fost șef al catedrei de filosofie de la Parteihochschule, consideră că principalele critici care puteau fi aduse
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un substitut al vechiului sistem al școlilor de partid: nu sunt În poziție de monopol sau de control al altor instituții și nu este vorba În nici un caz de filiere obligatorii În pregătirea noilor elite. Nu există un criteriu de loialitate politică aparentă În recrutarea membrilor acestor instituții, chiar dacă Împărtășirea anumitor principii comune «societății civile» sau «democrației» face parte dintre valorile politice afirmate. Misiunea lor este de a pune În discuție frontierele stabilite, naționale (Încurajând schimburile regionale și internaționale) și disciplinare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a fost Înființarea la București a Școlii de Literatură „Mihai Eminescu”, după modelul Institutului de Literatură „Maxim Gorki” de la Moscova. Această școală, care nu a funcționat decât În anii ’50, Isi selecta elevii după criterii de vocație literară și de loialitate politică - ținînd mai puțin cont de rezultatele școlare -, asigurîndu-le o pregătire la nivelul primului ciclu universitar. Destinată formării celor mai buni reprezentanți ai „noii literaturi” și, În același timp, de cadre pentru aparadul cultural, desfințarea să a lăsat locul universității
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cuvânt, să îmbunătățească relația cu celălalt. Această reacție este tipică în cazul partenerilor care până atunci au avut satisfacție în viața de cuplu, au investit mult în ea și, în afara acestor variabile, se pare că este mai frecventă la femei. • Loialitatea (loyalty) înseamnă un mod pasiv, dar optimist de a aștepta să se îmbunătățească situația. Persoana loială partenerului său și statutului său marital speră și, eventual, se roagă ca lucrurile să se rezolve de la sine. Acest tip de răspuns este caracteristic
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
probabilitate în cazul în care s-a investit puțin (material și psihologic) în căsnicie, trăirea insatisfacției este de ordinul nefericirii și se întrevăd alternative atractive. Ieșirea din relație înseamnă aproape prin definiție divorțul, neglijarea îl presupune în înalt grad, în timp ce loialitatea, deși în aparență pozitivă, ascunde serioase riscuri de disrupție, fiindcă ea este adesea acompaniată de falsa percepție din partea celuilalt: tu crezi că ești loial cu partenerul (și declari ca atare), dar odată întrebat, acesta va răspunde că nu a simțit
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
individuale și a dreptului la intimitate. Cei doi parteneri nu sunt obligați nici măcar să invoce neînțelegerile, deci să le facă publice, ci pur și simplu declară că vor să divorțeze. Acest tip de divorț promovează egalitatea și echitatea. „Virtutea” și loialitatea nu mai trebuie să fie răsplătite financiar și nu se pornește de la obligativitatea ca după despărțire femeia să fie întreținută (bănește) de către bărbat. Proprietatea comună este împărțită echitabil, iar custodia se acordă după principiul „în interesul copilului”, și nu preferențial
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de personalitate, în familiile vitrege acuzele se atribuie (din nou justificat sau nu) după criteriul „natural” sau „vitreg”. Copiilor, ca și soților li se pare că părinții se comportă preferențial față de odraslele lorbiologice, îi avantajează atât psihologic, cât și material; loialitatea divizată se referă la faptul că cei doi părinți despărțiți își dispută, nu de puține ori cu cruzime, afecțiunea copiilor. Lupta pentru loialitatea exclusivă față de unul dintre ei îi plasează pe copii „la mijloc”, îi pun într-o teribilă derută
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se pare că părinții se comportă preferențial față de odraslele lorbiologice, îi avantajează atât psihologic, cât și material; loialitatea divizată se referă la faptul că cei doi părinți despărțiți își dispută, nu de puține ori cu cruzime, afecțiunea copiilor. Lupta pentru loialitatea exclusivă față de unul dintre ei îi plasează pe copii „la mijloc”, îi pun într-o teribilă derută. „Ațâțarea” este desigur nu doar vizavi de părintele biologic, ci și față de cel vitreg. Copiii prinși într-un asemenea mecanism nu prea au
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
adolescenții ai căror părinți au divorțat se simțeau „prinși la mijloc”, cel puțin unul dintre părinți vorbindu-l de rău despre celălalt, iar trei sferturi dintre respectivii adolescenți declarau că această situație îi stresează (Lutz, 1983). Bineînțeles că disputa pentru loialitate există și în familiile „normale”, și nu numai dispută, ci și formarea de coaliții mamă-copii, tată-copii, mai mult sau mai puțin active. Problema gestionării banilor, bunurilor și serviciilor este, de asemenea, una crucială în toate familiile, indiferent de natura lor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sexul, boli; 2. psihologia individuală (gradul de dezvoltare intelectuală, experiența cognitivă și emoțională etc.); 3. tranzacțiile comportamentale din familie, care se bazează pe structura de roluri și putere; 4. etica relațiilor familiale, ceea ce înseamnă nu numai normele morale propriu-zise (respectul, loialitatea, cinstea etc.), ci și concepția mai largă despre viață, despre membrii și valoarea lor, despre responsabilitate. Gurman și Kniskern (1991) afirmă că terapia contextualistă reprezintă una dintre puținele încercări explicite care vizează atât terapia individuală, cât și cea sistematică (vezi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt interesele noastre vitale. Europenii sunt mai șovăielnici În folosirea forței militare, În schimb, preferă diplomația, ajutorul economic și cel destinat evitării conflictului și preferă operațiuni de menținere a păcii pentru a păstra ordinea. Americanii tind să gândească local, În timp ce loialitățile europenilor sunt mai divizate și se Întind de la local la global. Visul american este profund personal și ia prea puțin În considerare restul omenirii. Visul european este mai expansiv și deci mai legat de bunăstarea Întregii planete. Asta nu Înseamnă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În comparație cu numai 58% din tineretul britanic și 65% din cel german 42. Majoritatea americanilor privesc aceste cifre ca pe un semnal pozitiv al vitalității republicii. Mulți europeni se Întreabă dacă America este pierdută În trecut. În epoca globalizării, În care loialitatea față de o țară anume devine mai puțin importantă În definirea identității individuale și colective, faptul că americanii rămân cu atâta pasiune credincioși modelului politic convențional al statului-națiune, ne pune În mod clar de partea geopoliticii tradiționale și În nici un caz
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vom vedea În paginile ce urmează, este primul vis transnațional care apare În epoca planetară. Dacă mândria națională este În scădere În Europa, nu este pentru că europenii sunt mai puțin Îndrăgostiți de țările lor, ci mai degrabă pentru că identitatea și loialitățile lor se extind dincolo de frontierele statului-națiune, pentru a forma un sentiment mai bogat și mai adânc al apartenenței În lume. Va fi dificil pentru americani să se adapteze la o lume fără frontiere, o lume a interacțiunilor și fluxurilor, În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statul-națiune trebuia să creeze o imagine puternică a unui popor care Împărțea un trecut nobil și era destinat pentru măreție În viitor. În același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune utopică suficient de convingătoare a viitorului pentru a câștiga loialitatea subiecților săi, mai apoi a cetățenilor săi. Drumul spre nemurire nu mai viza acceptarea lui Hristos ca salvator, ci urmărirea necontenită a bogăției materiale nelimitate În forma achiziției și a schimbului de proprietate. În schimbul jurământului de credință față de Stat - testul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
siguri că domnesc asupra locuitorilor 22. Pretinzând suveranitate asupra teritoriului, monarhiile au putut să-și lărgească puterea așa Încât să includă toate proprietățile din jurisdicția lor, incluzând proprietatea oamenilor asupra muncii proprii și de asemenea celelalte bunuri materiale. De aici Înainte loialitatea față de rege a devenit testul critic pentru a-și asigura proprietatea și, prin extensie, libertatea. Autoritatea centralizată era acum singură forța care putea atât să garanteze proprietatea, cât și să o confiște. Prima recunoaștere formală, În legea internațională, a dreptului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că arhitecții noului model de guvernare, mai interdependent și expansiv, erau statele-națiune, a căror existență avea la bază controlul exclusiv al teritoriului, contestarea și acapararea teritoriului aparținând altor țări și sechestrarea popoarelor acestora În interiorul granițelor lor, care urmau să datoreze loialitate și credință statului cuceritor. Spărgând zidurile statului-națiune pentru a permite „o uniune mai strânsă Între popoarele Europei”, era amenințată suveranitatea de lungă durată a statelor-națiune, subminându-se hegemonia și domnia acestora. Întrebarea care s-a pus Întotdeauna este următoarea: Va
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un singur ministru al Afacerilor Externe răspunzător pentru politica externă și de apărare. Constituția cere o politică externă și de securitate unică, iar statele membre sunt chemate să „suporte fără rezervă politică externă și de securitate a Uniunii În spiritul loialității și solidarității reciproce”30. Totuși statele membre au o portiță de scăpare. Pot fie să se abțină de la vot sau să voteze Împotrivă, lucru care le va permite blocarea unei propuneri În politica externă Înainte de a fi luată În considerație
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
punctul ei forte. Prin urmare, spre deosebire de statul-națiune, Uniunea Europeană nu este percepută ca un agent al destinului, ci, mai degrabă, ca un manager al conflictelor de moment și al agendelor În competiție. În noua eră, marile metanarațiuni - genul care a motivat loialitatea civică În perioada statelor-națiune - sunt depășite. Sunt Înlocuite cu un număr de povești mai mici, fiecare o reflecție a perspectivelor și obiectivelor diverselor grupuri constitutive. Mandatul și misiunea Uniunii Europene sunt acelea de a găsi un numitor comun Între grupuri
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Bull a notat că „În creștinătatea medievală se credea că sursa ultimă a autorității este Dumnezeu”16. El a sugerat că: Dacă statele moderne ar ajunge să Împartă atât autoritatea asupra cetățenilor lor, cât și abilitatea lor de a obține loialitate, pe de o parte cu autoritățile regionale și mondiale, iar pe de altă parte cu autoritățile substatale și subnaționale, Într-o asemenea măsură Încât conceptul de suveranitate Încetează a mai fi aplicabil, atunci se poate spune că a apărut o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mondiale cum ar fi ONU În New York, „Într-o asemenea măsură Încât noțiunea supremației ei asupra teritoriului și populației Marii Britanii nu ar mai avea conținut”18. Bull a crezut că reconfigurarea lumii politice Într-o „structura de autorități suprapuse și loialități Încrucișate, care țin toate popoarele Împreună Într-o societate universală”19 ar fi cu mult mai superioară atât sistemului existent al statelor suverane În competiție, care au o predilecție pentru război, cât și perspectivei unui guvern mondial unic, al cărui
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Problema reală În cazul Europei este dacă popoarele sale pot sau nu să-și extindă afiliațiile și aspirațiile de la particular la universal și de la local la global. Este posibil să coexiste și chiar să prospere, Într-o lume cu atâtea loialități divizate? În măsura În care culturile locale se simt amenințate de forțele naționale, transnaționale și globale mai puternice, este probabil că Își vor vedea culturile ca pe niște „proprietăți care trebuie apărate” afundându-se În felul acesta și mai adânc În vechea mentalitate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În prezent? Pentru ca visul european să trăiască și să ajungă la maturitate, va trebui ca europenii să facă față acestor două provocări critice: mărirea numărului lor Într-o manieră sustenabilă și primirii unor noi imigranți În mijlocul lor. Diaspore culturale și loialități multiple Există o diferență majoră În felul În care imigrația se manifestă În Europa În comparație cu bine cunoscuta experiență pe care au trăit-o În Statele Unite ale Americii. În America, imigranții s-au asimilat rapid În cultura dominantă. Mulți erau dornici
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi etnicii chinezi, s-au așezat În comunități strâns unite, care Încearcă să reproducă cultura de acasă În țări străine. Se estimează că 50 de milioane de chinezi trăiesc acum În afara granițelor Chinei 46. Însăși noțiunea de diasporă arată că loialitatea și credința unei persoane sunt Încă atașate parțial de locul de proveniență. Locul nașterii este adeseori un teritoriu, dar este de asemenea definit prin obiceiuri, tradiții, limbă, folclor și religie comune. Comunicațiile și transportul, În special, au permis oamenilor să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]