1,649 matches
-
și scroafa poate sé umble prin tot grajdul. La Început s-a speriat cé scroafa o sé iasé și o sé-l ménînce, așa cum ménîncé scroafele copiii, dar pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și a mușcat și a aruncat paiele. Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și a mușcat și a aruncat paiele. Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru cé-i vine sé se așeze jos și sé se ținé cu mîinile de piept. Pe fereastră micé de la grajd se vedea afaré ograda și era foarte luminé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El înbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție, și astfel - un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor - adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu că barca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic în felul lui rău și nepăsător, desprinse barca de țărm și merse în josul râului până ce, ajungând pe pla ***, {EminescuOpVII 149} înaltă a mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție albastră și astfel, un grăunte plutitor pe aria nemărginită ginită a apelor, el adormi adânc. A doua zi - soarele era sus când își deschise ochii - el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco i dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul mării, aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă și adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu că barca lui se înțepenise între niște stânci... Soarele stăpânea cerul și împlea sânul mării cu lumină. La malul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui. El îmbrățoșă pe bătrânul amic, desprinse barca de țărm, se sui și pluti în josul râului până ce, ajungând pe luciul înalt al mării, el aruncă cârmă și lopeți în apă, se culcă în barcă sub cerul ce-și ridica înstelata sa măreție, și astfel - un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor - adormi adânc. A doua zi soarele era sus când își deschise ochii... El văzu că barca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
naltă cu cop[ol ]ele rotunde, toată de aur gravat ce strălucea astfel căci soarele cerului curat se oglindea în copola cea mare a bisericei. La țărm era o barcă de aur... Eu mă suii într însa și, spărgând cu lopețile undele de argint ale râului, ajunsei la malul insulei. Aicea totul tăcea, nu cântau păseri, nimica, numai din biserică s-auzea un cântec încet, trist, mormântar, ca bocetul cel înădușit lângă patul murindului. Intrai, pin portalele de aur ale bisericei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
braț de paie peste el... si începură a arunca pământ peste el... - E târziu, Boromeo, zise unul, hai și ne-om duce acasă... Mâne om veni de om împle mormântul... Am aruncat destul pentru ca să nu fie descoperit... - Hai dar! Luară lopețile de-a umere și, în noaptea cea clară, ieșiră șoptind și povestind încet din cimitiri *... Crucile albite se uitau în lună, florile de pe morminte foșneau mișcate de-o suflare lină, murii cei albi, ce se ridicau peste câmpia crucilor și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dea cu el de pământ, o luase la fugă. În momentul acela, în care alerga fără țintă pe strada pavată, din toate prăvăliile, ca la comandă, ieșiseră de o parte și de alta capete furioase, mâni înarmate cu ciomege și lopeți, încât Zogru nici nu mai îndrăznea să se uite în stânga ori în dreapta, alerga cu viteză reținută, aproape împleticindu-se pe picioare, și nici nu putea să mai gândească. Auzea huiduieli și strigăte amenințătoare, să cheme careva gărzile, să-l biciuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
târnăcoape și au rupt pâmântul înghețat. După două-trei târnăcoape, Petru a dat de inelul spătarului. L-a văzut imediat și l-a acoperit cu talpa piciorului și, fără să-l privească, i-a spus nea Iscrule, cere-le dumneata o lopată la călugării ăștia, până nu se culcă iar, că de dumneata mai ascultă și, cum s-a îndepărtat Iscru, Petru a strecurat inelul în buzunar. Apoi a tot săpat în tăcere, cu ochii strălucitori și fața palidă și zgrunțuroasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de tablă galvanizată și un extinctor ce servise la stingerea pârjolului izbucnit în urma bombardamentului american asupra Bucureștilor, cel de la 4 aprilie 1944, dar având avizul pompierilor la zi. În afară de aceste ustensile aici trebuie precizat pentru o mai mare exactitate că lopata se pierduse de ani buni la o deszăpezire -, la punctul P.S.I. se mai găsea și o ladă umplută doar pe jumătate cu nisip. Gurile rele ziceau că restul nisipului fusese sfertisit în timp de fosta secretară a decanului, madam Bolborea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moartă prin deshidratare, a stat mult în soare, fără apă, înțelegi? - Dar își revenise, vorbea... - Așa se mai întâmplă, dar corpul a suferit transformări ireversibile și asta i-a adus moartea. Mai bine i- ai îngropa pe amândoi, ai o lopată. Mihu negă doar din cap, dar gândurile-i erau tot aiurea. - Îți lăsăm noi una. Hei, Nichifore! Mihu se uită în direcția în care strigase ofițerul și de abia acum văzu ambulanța cenușiu - verzuie cu cruce mare roșie întrun cerc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Îți lăsăm noi una. Hei, Nichifore! Mihu se uită în direcția în care strigase ofițerul și de abia acum văzu ambulanța cenușiu - verzuie cu cruce mare roșie întrun cerc mare alb. Un flăcău voinic, roșcovan și transpirat, îi aduse o lopată mică Linemann și zise cu glas gros: - Nici nu trebuie să mai sapi, groapa, o ai gata făcută de bombă, rămâne doar să-i pui acolo și să tragi țărâna pe deasupra. Ambulanța greoaie demară cu un fum negru de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
război. Tot timpul vor fi deranjați”. Încercă să sape undeva în latură de drum, dar pământul era ca piatra, de abia îl scrijelea cu lopățica aia. Renunță. Coborâ în groapa bombei, îi netezi fundul cât a putut și el cu lopata apoi i- a coborât pe rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților. Spuse singura rugăciune pe care o știa încă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
puțin flacăra lămpii și citi aproape silabisind: „Ioan Minulescu” „Poezii”. Era o carte din colecția „Cele mai frumoase poezii”. Pe moment îi fu greu, dacă nu chiar imposibil să și-l imagineze pe omul acela mătăhălos, cu mâinile ca niște lopeți, răsfoind cartea ceea mică și mormăind cu glasul său gâlgâitor ca o furtună văratecă, grațioasele „Romanțe pentru mai târziu”. Podeaua din sălița de intrare trosni sub pașii săi grei și în cadrul ușii apăru, cu capul plecat ca să nu lovească
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
iubit, dacă a urât, dacă i-a fost teamă de moarte. Glonțul acela îi luase tot ce a avut și tot ce ar fi putut să mai aibă dacă ar fi trăit. Pădurarul și cei vreo doi oameni luaseră atunci lopețile în mâinile lor mari de oameni ai pământului și l-au îngropat acolo pe locul unde căzuse, cioplindu-i o cruce puternică de stejar, apoi după câteva zile a apărut și un gărduleț de lemn care împrejmuiau cei doi metri
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cui vei fi semănând tu, mai fă tu asta și apoi ai să vezi tu cum îți moi eu oasele. Hai acasă!” Băiatul își revenise și acum dădu s-o rupă la fugă dar palma grea și mare ca o lopată a tatălui se prăvăli iar sec peste capul său. Acesta îl luă apoi de guler și-l târî mai mult pe sus spre marginea pădurii ca pe un cățeluș. A doua zi meșteri îndelung ceva în paravanul din spatele casei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a ascuns undeva în porumbul destul de mare cu frunza răsucită din cauza soarelui de amiază. Îl strigă, îl înjură, apoi cu glas rugător l-a implorat să iasă de unde se ascunsese. Nimic nu s-a mai întâmplat. Seara căzu ca o lopată grea de pământ pe capul omului. S-a dus în pădure să-l caute dar sălașul lupilor era gol. Au trecut zile, luni, apoi ani. Războiul i-a luat pe cei doi feciori mai mari să calce câmpii străine de unde
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
realizarea unor asemenea obiective ca Bumbești-Livezeni, Salva-Vișeu, Agnita Botorca nici nu este măcar de conceput. Atunci tinerii înțeleseseră, că fac gestul acesta spre binele lor și al țării și de aceea munceau mutând muntele din loc doar cu roaba și lopata, fără să ceară în momentul acela nimic țării, care și așa era secătuită după ieșirea dintr-un greu război . Nenorocitul care vorbea la televizor ar trebui să întrebe pe membrii unor asemenea brigăzi voluntare dacă au fost aduși cu baioneta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toți cei care au distrus fără milă tot ce un popor întreg a construit cu muncă, sânge și sudoare. Consider că pentru asemenea hoți ordinari un canal Dunăre - Marea Neagră ar fi prea puțin să-i pui să-l sape cu lopata și cred că mai potrivit pentru ei ar fi un canal Siret - Marea Nordului. Și se mai miră unii așa ziși esteți de cruzimea poporului când cuțitul i-a ajuns la os! Păi așa se coace și dospește până dă pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care are carieră, zise ea. Cu tine cum rămâne? —O, nu, uite ce e, eu mă descurc, dar pentru mine nu contează așa de mult. Nu am așa de multă ambiție ca tine și nici nu prea întorc banii cu lopata. Sunt prea leneș pentru asta. Știu că toată lumea își închipuie ce sume fabuloase fac oamenii din informatică, dar nu din ce fac eu. Și tu faci bani frumoși, zise ea. —Scumpo, cât câștig eu e nimica toată pe lângă ce câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul Împreună, Îi spune Père Joseph bătrânei În franceză. BĂtrâna dă din cap aprobator și Îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsĂtură considerată simbol al Înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul În surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o tresărire a cochetăriei stilistice ce nu are legătură cu intuițiile gînditorului. Așa cum sînt oameni care, atunci cînd spun un banc, nu au nici un haz, tot așa există filosofi care, atunci cînd scriu, nu au sare și piper, aruncîndu-și cu lopata șiragurile de fraze moarte. Și unii și alți suferă de o lipsă de sevă histrionică, dar în nici un caz de profunzime. A spune că poanta unui banc are același rang ca revelația unui filosof înseamnă să amesteci planurile, confundînd arta
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Nimeni, Însă, nu Încerca să trișeze - undeva, pe parcurs, Își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii În pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, Într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de Însuflețire, oamenii aruncau pământul, Înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]