1,871 matches
-
cu toții, supuși unui control vizual al "grănicerilor" transnistreni. M-am făcut mic, în fundul microbuzului, până am trecut acest examen cu caracter vădit ostil. Apoi, am ajuns în câteva secunde în orașul Tiraspol. La intrarea în oraș, erau o mulțime de lozinci cu caracter ideologic: "Pace lumii", "Victoria Comunismului", lozinci și busturi ale lui Lenin etc. În oraș, am constatat că exista cel mai mare număr de statui și busturi ale lui Lenin, pe kilometru pătrat, în comparație cu toate celelalte orașe sovietice pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
M-am făcut mic, în fundul microbuzului, până am trecut acest examen cu caracter vădit ostil. Apoi, am ajuns în câteva secunde în orașul Tiraspol. La intrarea în oraș, erau o mulțime de lozinci cu caracter ideologic: "Pace lumii", "Victoria Comunismului", lozinci și busturi ale lui Lenin etc. În oraș, am constatat că exista cel mai mare număr de statui și busturi ale lui Lenin, pe kilometru pătrat, în comparație cu toate celelalte orașe sovietice pe care le vizitasem până atunci, inclusiv Moscova și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de vreo două ore la Tiraspol. Din "regia" pusă la cale la sosire (regie ca de film), nu mai rămăsese nimic: nici femei care să blocheze calea ferată, nici muncitori, militari, matrozi, femei, cu arme, numai sacii de nisip și lozincile în tot orașul, care aveau un caracter permanent. Grigore Mărăcuță ne-a oferit o masă la un hotel restaurant din oraș, unde ne-a cântat, cu o voce frumoasă de bariton, românește pe versurile lui Mihai Eminescu, într-o limbă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și mai multe, par false, forțate, cele datorate unor autori care încearcă să „reconstituie“ acei ani și, mai ales, să judece acea vreme. Ghicești în acest fel de scrieri tonul fals, găunos al vechilor deprinderi propagandistice. Al minciunii propulsate prin lozinci, locuri comune și nesfârșite repetiții. Cei care au trăit și pot spune cum a fost sunt din ce în ce mai puțini. Cei care nu cunosc, dar judecă sunt din ce în ce mai mulți, mai fără de trecut și îmbuibați cu locuri comune. Rămâne, autentică, de netrucat mărturia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu fi crezut celui prigonit. Vina de a fi tăcut atunci când, poate, și un cuvânt de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare. Vina de a fi iubit un tricolor pângărit, o stea însângerată și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cina și o bună parte din mînia pe care o țineam În mine. M-am spălat pe față cu apa Înghețată de la chiuvetă și mi-am contemplat imaginea din oglinda aburită pe care cineva mîzgălise cu un creion de ceară lozinca „Fasciști Împuțiți“. CÎnd m-am Întors la masă, am constatat că Fermín era la bar, achitînd nota de plată și discutînd despre fotbal cu ospătarul care ne servise. — Te simți ceva mai bine? m-a Întrebat el. Am dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
universal”, care este înțeles de Ipingescu ca „sufragiu”, „om care servește masa”, așa cum înțelege și Gheorghe al Saftei în Rusaliile sau satul lui Cremene. Deviza „vox populi, vox Dei” pronunțată deformat de Rică Venturiano „box populi, box Dei” este și lozinca preferată a personajului lui Alecsandri, Clevetici, autorul articolelor pe care subprefectul Răzvrătescu le citește în Rusaliile țăranilor: „Răzvrătescu (citind): De-acum fiecare locuitor trebuie a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci acest pământ e al lui Dumnezeu, și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem! Doamne al Puterilor, mântuiește-ne pe noi!” „Noi ne-am încadrat în cea mai perfectă ordine și legalitate. Pentru ca să nu ni se poată spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi: nu vă putem distruge pentru că ați călcat legile. Nu-i nimic, le călcăm noi și vă distrugem! Nu vreți să fiți ilegaliști, suntem noi ilegaliști!” Încât în felul acesta am intrat într-un sistem cu adevărat talmudic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
escortând dubele cu pușcăriași înrăiți, certându-i cu patul puștii peste cap. Dudley Smith omorâse patru oameni la vremea aceea. „Am vrut să lucrez la Narcotice”. „Ai avut dreptate. Mai puține riscuri, mai multe șanse de înaintare în grad”. Vechea lozincă: Polițist de stradă/Sergent/Locotenent Mal Considine, tipul lansat pe traseul LAPD/Procuratură și căruia nu-i plăcea să-și murdărească mâinile. A fugit speriat în primul lui an când fusese repartizat la Divizia 77. Mal se întrebă dacă Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Vroia să plece și încercă să interpeleze pe Nory, care se prefăcea a nu înțelege, implicată într-un "flirt" îndrăcit cu Viso, caricaturistul, subt pretext că îi făcuse o "figurină de pretutindeni" foarte reușită. Pentru a se însenina, cum era lozinca, căută un obiect senin. Pantoful îi întîlni un reazăm moale și mătăsos. Un dog mare, culcat aproape de ea. Concentra asupra lui toată voința ei simpatică. Avură astfel o prietenie fără vorbă, ca și fără idei, foarte odihnitoare. In principiu Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ruină. Aici s-au petrecut lucruri teribile. Orori. Locul își păstrează propriile amintiri chiar la suprafață, amintiri despre mobilierul masiv al băncii, scos în stradă și incendiat. Imaginea domnului Thompson, directorul, a feței sale cuprinsă de flăcări, înnegrindu-se pe lozincile scandate de mulțime. Pran merge pe stradă, iar oamenii se opresc să-l privească. De două săptămâni, sahibii au intrat în oraș numai cu patrule militare. Femeile și copiii lor se află la Fortul Gobind Garh. De ce se plimbă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmărea pe furiș, ițindu-se brusc pe la ferestrele de sus sau stând pe vârfuri, dincolo de zid. Veneau întotdeauna în grupuri acești teosofi. Păreau să simtă nevoia de a se aduna. Deși erau mereu cam aceleași figuri, păreau să-și schimbe frecvent lozincile: Fiicele Indiei, Ordinul soarelui răsare, Pregătirea ligii tămăduitorilor, Liga Rugăciunilor, Frăția artelor. Mult hocus-pocus. Și câtă confuzie. Femei și bărbați indieni și europeni, amestecați în promiscuitate. Nu înțelegea cum îi suporta Elspeth. El nu fusese niciodată un tip nehotărât, imprecis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a realismului său și pentru poziția scriitorului, este felul cum se împarte ea, după cum zugrăvește pe exploatați sau pe exploatatori" etc, etc. Mă opresc aici cu citatele, care, departe de a fi rupte din context, reprezintă palid contextul plin de lozinci cu care e înțesat și potrivit căruia Caragiale ' parcă anume s-ar fi născut în secolul trecut ca să satisfacă apetitul sociologiștilor vulgarii din deceniul 50―60 al secolului nostru. Cineva ar putea să-mi reproșeze că abuzez de perspectiva pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care odată chiar le expusese la căminul cultural, în cinstea unui congres. În condica de impresii cumnatul său i-a scris un text mobilizator: „Dă-i înainte și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun se făcuse nevăzut iar Fărocoastă dădea doar indicații. Împreună cu Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem? - Ne așteptați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe 3 iulie 1913 și a prilejuit o manifestare publică deosebit de puternică în favoarea Franței și împotriva Austriei. ” Dacă cineva n-ar fi cunoscut obiectivul mobilizării - raporta Blondel - ar fi putut crede că România pleacă împotriva Austriei.”. Populația a manifestat sub lozincile: ”Jos Austria!”, ”Jos perfida Austrie!”. Tema discursurilor era bucuria că sa pus capăt unei politici de înfeudare față de Tripla Alianță. Pe 10 iunie, România declara război Bulgariei (urmată de Turcia), armata română, constituită în mai multe coloane traversa Dunărea între
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
pleoapele, îi redeschise. Traversă, urcă panta pavată spre parc. Se așeză pe prima bancă, sub o boltă de crengi. Scoase ziarul din poșetă, îl despături. VIAȚA NOASTRĂ. Ziarul Asociației. Titlul mare, cu litere roșii, îl știa de ani de zile. Lozinca deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele. Reciti o dată și încă o dată chemarea. De parcă ar fi întâlnit pentru prima dată scandarea ei urgentă, viguroasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vedem. Ei? — Ei? — Care scrisoare, care becher? — Moftologul. Nifilistul. Becherul. Bibicul. Bâlbâitul. Era îndrăgostit lulea. Și simțea că o pierde. Venise ăla, misionarul, de a luat-o... Și-atunci, pac!... ultima încercare. Plastografie! Curat plastograf! A copiat nu doar lozincile ălora, ci scrisul lor, de analfabeți. Toate lozincile alea verzi și viermănoase din jurul crucii încârligate. Așa curaj, da. Anonimă, da, iscălim toți. Iscălise, indescifrabil și pusese capul ăla în trei părți, deasupra. — Care cap, care trei părți? — Emblema tricefală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Moftologul. Nifilistul. Becherul. Bibicul. Bâlbâitul. Era îndrăgostit lulea. Și simțea că o pierde. Venise ăla, misionarul, de a luat-o... Și-atunci, pac!... ultima încercare. Plastografie! Curat plastograf! A copiat nu doar lozincile ălora, ci scrisul lor, de analfabeți. Toate lozincile alea verzi și viermănoase din jurul crucii încârligate. Așa curaj, da. Anonimă, da, iscălim toți. Iscălise, indescifrabil și pusese capul ăla în trei părți, deasupra. — Care cap, care trei părți? — Emblema tricefală. Nu-i ajungea crucea, trebuia și emblema tricefală. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
becher? — Moftologul! Nifilistul! Becherul, bibicul. Sucit, bâlbâit, ca orice îndrăgostit. Că era înamorat lulea și simțea că o pierde pe frumoasa cea blestemată din neamul blestemat. Venise ăla, de-a luat-o... Și-atunci, pac... ultima încercare. Plastografie. A copiat lozincile din ziarele alea verzi și puturoase. Curaj? Anonimă! Da, iscălim toți, da’ să fie anonimă. Și a pus capul ăla în trei părți, în loc de iscălitură. — Care cap, care trei părți? — Emblema! Emblema tricefală! Asta l-a trădat, de fapt. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prăbușește. Încă o dată, ea își vede viața ca un film. Și, încă o dată, este tânăra care stă pe vârful acoperișului, cuprinzând cu privirea orașul Shanghai și visând la viitorul ei. Îl zărește pe băiatul cu nuci de gingko și aude lozinca lui de vânzare: Xiang-u-xiang-lai-nu-u-nu! Tonul băiatului e plat, monoton. Clar, însă. Vântul de la miezul nopții mătură străduța lungă și întunecată. Băiatul se lasă pe vine în fața tigăii lui cu fundul rotund și ține un mănunchi de lumină. Se vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Întorsesem. Cuzismul, legionarismul nu ne-au atins - ce ce: programul cuziștilor, cel Într-un punct, unic: „Jos Jâdanii!”? - cât de mai-jos să ajungă jâdanul nostru, dughenarul din sat, care mânca o zi din trei, ca să ajungă copiilor - una din două? ; lozinca legionarilor: „Omul și pogonul”? - dar la noi era pământ destul, nu se măsura cu pogonul. Vom fi fost noi, Basarabenii Înapoiați, analfabeți, când ne-am unit cu România Mare, dar știam: programul Sfatului Țării, cel care fusese votat și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
multă decât în alte duminici, o lume însuflețită de o zarvă păstoasă și de soarele iute al amiezii, care făcea să fiarbă sângele și să se zbată-n priviri, gata parcă să sară pe zidurile afumate ale blocurilor inscripționate cu lozinci suprapuse, șterse și modificate în fel și chip, spoite cu bidineaua cu var, cu grund, cu vopsea de toate culorile: Jos Dictatoru’, Jos Iliescu, FSN = PCR, Jos Rațiu, Jos Câmpeanu, Noi nu ne vindem țara, și uite-i ajungându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
disponibile, gata să-i asculte sfatul, măcar că nu găseau în treaba asta cu votul mai mult decât un prilej de râs pe deșelate, ceea ce nu-i de colea, oho, să te tăvălești pe jos de râs, una prinsese din zbor lozinca aia cu români, vi se pregătește ceva, dragă, acuma cu votu’, dragă, ce dracu’ să li se mai pregătească, în afară de să le-o dea prin gură și nu fi, fă, tâmpită, cât de lungă și groasă, las-o dracului, ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
statului, ai tuturor și ai nimănui, cu eroi-martiri printre ei, așa că n-ai fi avut cum să nu ții seama la împărțeală, și uite că făcuseră și ei, la rândul lor, o revoluție cu demonstrații în curtea școlii, scandări de lozinci și tot tacâmu’ împotriva celor care le mâncau din ajutoare după ce-i crescuseră și-i educaseră cu bătaia și se bucuraseră la porția lor de mâncare și căraseră în draci de la bucătărie margarina și gemul, și salamul pentru copiii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]