3,986 matches
-
din aripioare demonii și îngerii. Îmi vine în minte o propoziție a lui Pessoa, marele scriitor portughez spunea cam așa: Faptul că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior nu înseamnă că ești absolvit de respectarea ortografiei. Deci, în luciditatea asta este zborul... Cărțile dumneavoastră au un „mecanism" inconfundabil, subtil, perfect (care nu poate fi demontat) al planurilor. După mine, asta dă măreție și originalitate textului. L-ați găsit în mod firesc sau după o îndelungată suferință a căutării? Nu
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
de societate literar. Și așa mai departe. Pot înțelege, la rigoare, motivele care l-au făcut pe Mircea Cărtărescu să renunțe la poezie. Ultimul poem din volum și probabil ultimul în ordine cronologică, Occidentul, o spune franc, cu maximum de luciditate teoretică: „poezia cea mai bună e poezia suportabilă/ nimic altceva: doar suportabilă./ noi am făcut zece ani poezie bună/ fără să știm ce poezie proastă am făcut./ am făcut literatură mare, și acum înțelegem/ că ea nu poate trece de
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
n-a fost puțin, nici pentru autoare nici pentru cititorul român. Subliniam, așadar, în deceniul al șaptelea din secolul trecut că lirica Szymborskăi înseamnă supunerea aproape tiranică la ritmurile uneori spectaculoase, alte ori umile ale cotidianului. Mai mult, printr-o luciditate ieșită din comun, poeta din Cracovia disecă, analizează, clasează, realități fără să tragă vreodată concluzii definitive. Lasă și cititorului pe care îl respectă și îl iubește să aibă și el partea sa de cunoaștere a adevărului. O spune dezarmant de
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
proza lui Dumitrașcu nu este ficțiune, iar personajul cu care el conversează „în oglindă”, pe care il analizează necruțător și cu care câteodată se simte în răspăr, nu este un personaj literar, ci el însuși. Ceea ce impresionează nu este neapărat luciditatea cu care poetul își descompune faptele, emoțiile și sentimentele, ci demnitatea cu care o face. Aurel Dumitrașcu este sever cu cei din jur, dar fără să îi coboare în caricatură, si aspru cu sine, dar fără să cadă în autodenigrare
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
sentimentală. În fine, paginile ce narează ultimele săptămâni de viață ale poetului care, bolnav de leucemie, avea să ne părăsească la început de viață (35 de ani) și de libertate, în data de 16 septembrie 1990, sunt atroce. Le salvează luciditatea și demnitatea celui care, condamnat la moarte, se proiectează în viață prin poezie și prin puritatea unui ideal moral. Mă bucur că editorul a avut inspirația de a adăuga jurnalului câteva din articolele publicate de Aurel Dumitrașcu în presa din
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
creatoare”, e reconfortant să vezi că cineva chiar își face un program din eludarea propriei subiectivităț i, gata să se pună, așa cum mărturisește autorul într-un apendice confesiv, „în serviciul altcuiva, adică al unui mare scriitor”. Echilibrul, atenția la nuanțe, luciditatea scrupuloasă și discreția din G. Călinescu față cu totalitarismul sunt, până la urmă, garanții că ieșirile silite ale lui Nicolae Mecu din bibliotecă pe piața editorială ne privesc pe toți.
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
sastisit pînă la surmenare de eroismul de paradă a celor care luptă împotriva comunismului după ce el a dispărut. Eugen Simion e un ctitor de proiecte durabile pe care discreția îl oprește de la mărturisiri personale, Nicolae Manolescu, un spirit critic căruia luciditatea nu-i inhibă efuziunile, Alex Ștefănescu, un spirit mucalit excelînd în asociații ingenioase, Ilie Constantin, un receptacul placid așteptînd dicteul divin al ritmurilor poetice, Ioana Pârvulescu, o scriitoare de eleganță a tonului și de precizie a nuanțelor, Ana Blandiana, o
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
rătăcind în deșertul Nevada. Când soția sa, Anna, sosește la spitalul unde bărbatul este internat pentru a i se extirpa o tumoare cerebrală, descoperă că amintirile acestuia de după vârsta de doisprezece ani sunt iremediabil pierdute. Încă din primele clipe de luciditate, Samson va începe lupta cu trecutul și, mai ales, cu un prezent în care nu se mai regăsește. „Acest debut extrem de intens și de inteligent o propulsează pe Nicole Krauss în linia întâi a romancierilor americani.” Susan Sontag „O proză
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
de după naștere, abandonul de după extenuare. Cât doarme, mama e ridicată la cer, i se iartă păcatele acolo, în cerul toxic al fericirii ei absolute” (p. 40). Miracolul nașterii ar putea împinge diarista spre sentimentalism. Nu e cazul. Poeta notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la limita dezumanizării. Sublimul se învecinează cu bicisnicul. Patul cu
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
de cutare ființă sau de ce un chip oarecare ți-e irevocabil antipatic. E un sentiment de fond altoit pe un temperament. Iar dacă apetențele ascunse îi împing pe unii spre o optică de deschidere evlavioasă, iar pe alții spre o luciditate de timbru ateist, atunci nu putem vorbi de o alegere propriu-zisă, ci de o dospire mergînd spre un deznodămînt interior. De fapt, tenta finală a volumului nu e încurajatoare: în materie de sensibilitate religioasă nu suntem liberi, așa cum nu sîntem
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
e rostită de gura unui savant. Prin ea, Carl Sagan înțelege acea teorie despre univers care nu provine din revelație, așadar sănătoasa și sigura teorie științifică. Restul e repudiat drept foclor atavic ivit din înclinații sentimentale. Ca orice savant respectîndu-și luciditatea critică, Sagan nu dă doi bani pe revelații în genere, cum nici despre filosofi nu are o părere mai bună. În fond, orice filosofie e o religie cu adepți mai puțini. Potrivit savantului, istoria culturii arată ca un cîmp de
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
distruse reflexele culturale pe care Iluminismul, romantismul și epoca modernă le-au introdus din nevoia de a suplini moartea credinței. Iar astăzi au fost distruse pînă și normele educative menite a muta un tînăr de pe orbita ignoranței pe cea a lucidității minime. Deosebirea este că acum distrugerea se face în numele acelei libertăți care respinge orice autoritate ca pe o sursă de putere discreționară. Potrivit acestei logici, a-i pune unui tînăr condiții este un atentat la libertatea lui, căci orice condiție
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
important în cvasiuitarea pe care o cunoaște Iorgu Iordan în afara cercurilor strict lingvistice. Om de stânga, legat prin fire multiple de „primul comunism” (cel dintre 1948 și 1960), el nu și-a renegat niciodată convingerile. Chiar cei care îi apreciau luciditatea din ultimii ani de viață - când și-a permis mici gesturi de distanțare față de ceau- șism - nu puteau uita că savantul rămânea, în fond, un comunist, care critica regimul nu de pozițiile democrației, ci ale unui altfel de comunism. Ilie
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
descifrabil la o privire atentă și exersată. Mai adaug și amănuntul că pariez deopotrivă pe ficțiunea realității și pe realitatea ficțiunii. Cu alte cuvinte, știu la fel de bine că, pe de-o parte, realitatea, oricât de mari îmi sunt cunoașterea, știința, luciditatea, nu mi se dă în toate detaliile ei, că își păstrează misterul; pe de altă parte, că singura cale de a o controla, înțelege este ficțiunea, în sensul foarte larg de interpretare liberă și imaginativă/ imaginantă de semne. Aparenta (?) incapacitate
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
nefiind profesor, si adăugați Mihai Spăriosu, Eliza Ghil și Sanda Golopenția, toți din SUA. În același număr, „Madridul lui Goya”, „câteva sugestii pentru o călătorie pe urmele pictorului”, de Luminița Marcu. În 22 din 9-15 august, G.M. Tamâș descrie cu luciditate și fără prejudecăți „Specificul relațiilor româno-maghiare” într-un articol apărut inițial în „Népszabadság”. Lipsește din enumerarea relațiilor aceea dintre statul maghiar și minoritatea românească de pe teritoriul Ungariei. În același număr, Șerban Papacostea scrie despre „Destinul unui rege”, Mihai I, desigur
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
incontestabilă, ea s-a datorat înainte de toate învățământului și celor care l-au animat. În teribila confuzie care guvernează, azi, discuția despre reforma în educație, recuperarea acestor autentice modele ale învățământului românesc de odinioară ar putea aduce necesarul plus de luciditate și competență. Este ceea ce face volumul Două figuri de seamă ale învățământului românesc, semnat de Maria Bancea- Ilioaia și Christina Zarifopol-Illias. El restaurează, deopotrivă documentar și narativ, memoria ilustră a doi institutori de marcă ai „curentului haretist”, ctitori ai școlii
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
fracturile sintactice, distorsiunile, derapajele imaginației, să topească erorile și extravaganțele și să impună o asemenea poezie. O poezie ce pare tot timpul a fi pe punctul să eșueze estetic, tocmai pentru că vrea să spună adevărul cu brutalitatea adevărului. Teribila ta luciditate introspectivă, trăirea sfâșietoare a fiecărui cuvânt al mărturiei tale creează o tensiune nemaiîncercată în poezia noastră, tensiunea brizantă a exasperării ce precede autodistrugerea. Și pentru că am ajuns la autenticitate, aș vrea să-ți spun că nici un poet nu m-a
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
Dan Iacob îl dă deoparte pe lectorul omonim. Atunci slăbiciunea pe care o descrie cu precizie îi dă un aer august, de superioritate detașată. Autorul scrie elegant și lent, cu o langoare de ritm caracteristică naturilor vacilante, dar cu o luciditate dată de decepțiile recente. Neavînd înclinații bovarice de autoînșelare în numele unor reverii cețoase, autorul e scutit de acreala neîmpliniților cronici, arătînd în schimb un ton blînd și recules, de maturitate senină. Dacă va renunța la mania paradei culturale, viitorul jurnal
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
folosit ieri și azi în viața noastră politică; „dincolo”, Mircea Iorgulescu continuă eseul despre lumea lui Caragiale, în speranța (deșartă?) de a o scoate din secolul XIX, de a o corecta și de a o întoarce cu fața spre adevăr, luciditate, civilizație - spre secolul XX; apoi, XXI.
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a „secretului șascunsț între pleoape”, dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității îngenuncheate de propria sensibilitate.
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
urmă profunzimea, atîta doar că trebuie să mai așteptăm o vreme, pînă cînd se va alege praful de societatea actuală, și abia atunci ne vom putea închina în fața gînditorului care ne-a dat implacabilele legi „obiective“ ale istoriei. Judecat după luciditatea cu care dezvăluie mecanismul epidemiei marxiste, Vladimir Tismăneanu rămîne același neobosit critic al criminalei ideologii, fiecare volum al său nuanțîndu-i trăsăturile și episoadele istorice. Într-un fel, îl învidiez pe autor, dar într-altul îl compatimesc: îl invidiez fiindcă n-
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
puțin - n.n.]. Ne servim din ceilalți așa cum ne servim de pe rafturile dintr-un supermarket: orice este bun pentru a alimenta inspirația. Pare că citiți totul în legătură cu această „temă mare” a dragostei. Dincolo de a fi o carte demistificatoare, o proteză de luciditate, deci o contribuție personală de gândire, Paradoxul iubirii este și o carte bine documentată, foarte utilă pentru cei care vor să parcurgă nu numai un eseu, ci o întreagă bibliografie a iubirii. Cum descoperiți articolele, studiile, anchetele pe care le
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
-și controleze trăirile, devenind tot mai conștient de rațiunile nebănuite ale dramei declanșate pe nepusă masă. Preocuparea pentru existențialismul morbid al danezului Soren Kierkegaard (și mai ales obsesia pentru Cutremurul și spaima) îl ajută, de asemenea, să aibă acces la luciditatea masochistă a spiritelor autoscopice, împingîndu-l, într-un tîrziu, spre o revelație ultimă: Laurence Passmore nu mai există decît în ipostazele ingenue ale trecutului, într-un timp pur, cînd virusul succesului nu-și făcuse încă simțită prezența. Întoarcerea paseistă ajunge astfel
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
cultura românească urma să comenteze năzdrăvăniile lui Goe-Ionescu, Încă despre Eugen Ionescu îl menține în dezbatere a rebours, iar notele din Puncte albe disting pe lângă vidul făcut câmpul literaturii române și niște tonuri deschise în critica neagră a copilului teribil. Luciditatea și o clară sfioșenie se întâlnesc în aceeași ființă: "Poeziile îl arată elegiac și timid. Eseurile îl relevă agresiv și anarhic". Când Eugen Ionescu scrie - defavorabil, firește - despre o carte a lui Pericle Martinescu, Sebastian nu-i de acord cu
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
lumina soarelui. De afară intra un aer umed și sărat de mare și vuietul valurilor ce se loveau de țărm sub un cer fumuriu, acoperit de nori. Ea simți că i se face frig și încetul cu încetul își recăpătă luciditatea și înțelese drama prin care trecuse, ca și victoria pe care o obținuse asupra lui. Observă că era plină de sânge de la căprior și că pe corp avea o mulțime de semne roșii. Aveau să se transforme în vânătăi. Erau
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]