573,328 matches
-
freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Vasile Dan Ieri era luni, iar azi e sîmbăta omului liber. Azi e întoarcerea ceasului înapoi cu douăzeci și patru de ore, cu o săptămînă, cu o lună, cu un an, cu toți acești ani pe care îi are oricine în buzunarul de la spate. Ziua-i de
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
Vasile Dan Ieri era luni, iar azi e sîmbăta omului liber. Azi e întoarcerea ceasului înapoi cu douăzeci și patru de ore, cu o săptămînă, cu o lună, cu un an, cu toți acești ani pe care îi are oricine în buzunarul de la spate. Ziua-i de ceață prin care umbrele fug înapoi înainte de răsărit. Nu mă căuta aici, nici acolo, nici dincolo în spate. Cerul e tare
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
nu unul sigur precum poetul Pessoa în heteronime. Împăratul Chien Lung în cele patru tezaure din care a ars arborele său genealogic în trei mii de manuscrise despre seminția lui manciuriană și Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul de cinci luni să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
a ars arborele său genealogic în trei mii de manuscrise despre seminția lui manciuriană și Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul de cinci luni să vorbească dintr-odată, forțînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă căci azi este luni. Dumnezeu întoarce roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît cît să te iau de mînă precum pe un bătrîn
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
Carolina Ilica a) Cel mai mare pictor, cea mai mare poetă Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Carolina Ilica a) Cel mai mare pictor, cea mai mare poetă Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel homuncul ce
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel homuncul ce-n pământ se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt întruna, De parcă aș culege mătrăguna, Acel homuncul ce-n pământ se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine, Dar poate ochiul lui e tocmai Luna. Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba dispare Trei nopți pe
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
se ține; Chiar fără ochi uitându-se la mine, Dar poate ochiul lui e tocmai Luna. Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba dispare Trei nopți pe lună, când, fiindu-mi fină, O țin la piept ca pe copilul meu. a) Vis Era amețitor de bine: O frumusețe de bărbat Cu ochii
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Atâta forță mandragora are Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba dispare Trei nopți pe lună, când, fiindu-mi fină, O țin la piept ca pe copilul meu. a) Vis Era amețitor de bine: O frumusețe de bărbat Cu ochii vineți, pieptul lat, Intrase noaptea-n vis la mine. Ce-a zis încet, nu se cuvine
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-o vrajă - Cum să respir, să n-o deșir? - De goliciunea apei, trupul Se rușina, din nou copil, Când lacul mă purta pe pieptu-i
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ Să nu scăpăm compasul din mâini, (ne-ndeamnă unii, alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele belșugului untos, pe care luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ Să nu scăpăm compasul din mâini, (ne-ndeamnă unii, alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele belșugului untos, pe care luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle aspre, spre-a ne îndestula, și-n somn, și când deschidem ochii, trezindu-ne mereu cu-acele instrumente de măsură, treze, lângă noi. Sătui suntem de-atâtea veacuri de metafore-ale lunii
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle aspre, spre-a ne îndestula, și-n somn, și când deschidem ochii, trezindu-ne mereu cu-acele instrumente de măsură, treze, lângă noi. Sătui suntem de-atâtea veacuri de metafore-ale lunii și hotărâți să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț ne este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
și-n somn, și când deschidem ochii, trezindu-ne mereu cu-acele instrumente de măsură, treze, lângă noi. Sătui suntem de-atâtea veacuri de metafore-ale lunii și hotărâți să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț ne este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
veacuri de metafore-ale lunii și hotărâți să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț ne este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat de perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
poftă și sete venele (cu poftă și sete). relax dragilor: suntem o țară frumoasă în toată țipenia ei. în curând viața mea dar și ale voastre vor ajunge într-o câmpie amnezică proaspăt ninsă scrisă cu păsări lungi negre. o lună de ploaie pustie ascultă dominique: așa nu mai merge. ultima dată te-am văzut conducându-ți picioarele la gară (ca și cum eu n-aș fi fost demn de o asemenea gingășie) alunița ta secretă (presupun) a fost singura care a plâns
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
ta secretă (presupun) a fost singura care a plâns după mine din toată alcătuirea ta dedată trădării și bombardamentului informațional de cea mai joasă speță. pe-aici prin orașul din care te-ai decupat cu atâta mârșăvie plouă de o lună iar câinii urlă noaptea chiar și atunci când n-o văd pe aici numa’ eu și fiul spițerului mai animăm localu’ lu’ grasu’ până către zori întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim în sărutări iar trupurile se iubesc de rușine.
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
argint, am pătruns inimaginabil de adînc; numai în sine plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre crengile desenate pe cer cînd ochiul lui Dumnezeu clipește ca și cum tot universul ar mai fi îngăduit încă o mie de ani cînd din carnea mea roșie se desprind bucăți de tencuială inexplicabile în condițiile în care nimeni
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
fie că e întuneric fie că e o penumbră dulce și aromată aidoma ceaiului păsările cîntă de zor doar ceea ce nu putem auzi. Ritual Pe-o seceră bat razele Soarelui ea taie răul din viață pe-o seceră bat razele Lunii ea taie din viață binele pe-o seceră bat împreună Luna și Soarele ea taie viețile noastre. Semn de carte Egoistă geometria Formei cu certitudinile ei de neclintit vanitoasă cu muchiile strînse cum dinții cu mersul țeapăn de mecanism ocolind
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
aromată aidoma ceaiului păsările cîntă de zor doar ceea ce nu putem auzi. Ritual Pe-o seceră bat razele Soarelui ea taie răul din viață pe-o seceră bat razele Lunii ea taie din viață binele pe-o seceră bat împreună Luna și Soarele ea taie viețile noastre. Semn de carte Egoistă geometria Formei cu certitudinile ei de neclintit vanitoasă cu muchiile strînse cum dinții cu mersul țeapăn de mecanism ocolind sînul matern pururi cald al informului. Experiență Aceeași Lună ne pîrjolește
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
bat împreună Luna și Soarele ea taie viețile noastre. Semn de carte Egoistă geometria Formei cu certitudinile ei de neclintit vanitoasă cu muchiile strînse cum dinții cu mersul țeapăn de mecanism ocolind sînul matern pururi cald al informului. Experiență Aceeași Lună ne pîrjolește rănindu-ne dar nu și-același timp același Soare ne oblojește rănile dar nu și-același timp înfrigurați ne privim în oglindă vedem un chip ridicol și dragostea rîde de noi într-o bună zi dragostea se uită
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]