1,553 matches
-
formele Înlocuiau fondul, de aceea uneori tavanele se Învârteau, iar treptele pe care urca Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl trăgeau mereu În jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jos și Noimann, În loc să ajungă În salon, unde plana acvariul, ajungea În beci. Treptele erau fluide, puneai un picior pe ele și lunecai În hău, scăldat Într-o mâzgă ce mirosea ca propria ta vomă. Nu luneca numai el, ci lunecau și costumele, doar patul și amanții rămâneau sus. Dar și el Începea să se rotească, la Început mai lent, apoi din ce În ce mai repede, ridicându-se spre tavan și lăsând În locul său un dreptunghi de praf și scame și un vraf Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de răbdare și inept din punct de vedere social să urce cel puțin trei niveluri deasupra mea În ierarhia corporației. Am văzut clienți care se dădeau pur și simplu Înapoi când se ducea să dea mâna cu ei și totuși lunecase În sus pe scară de parcă ar fi fost unsă cu același tip de gel pe care-l folosea ca să-și imobilizeze cele câteva șuvițe de păr care-i mai rămăseseră. Nu voiam decât să dispară, dar am făcut o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Tavern, așa că nu poate veni cu noi. Poate altă dată, am adăugat, când i-am văzut așa dezamăgiți. Ei, poate ajungem noi acolo, spuse Will, nu prea convins. Am auzit că se mănâncă decent. Și, În sfârșit, din fericire, conversația lunecă spre viitoarea lor excursie În Caraibe și eu am rămas acolo În tăcere, prefăcându-mă interesată, În timp ce visam la Întâlnirea mea romantică, nocturnă, cu noul meu iubit. 27 Ziua de luni a trecut În ceață. Eram atât de nerăbdătoare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îl videm cum sî opintești lângă noi... ― După război ai mai aflat ceva de el? - a întrebat Dumitru. ― N-am mai știut nimica, pentru cî nu s-o liberat odatî cu noi. Mă tem c-o ramas în armatî... Sania luneca ușor. Din norii groși ce veneau dinspre târgul care se vedea deja pornise să fulguiască. La început rar, dar, pe măsură ce înaintau spre târg, a început să ningă răzbit, aspru și nemilos. Ningea răzbunător parcă... Au tras un țol peste ei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a trecut prin cap ca o săgetare... ― De ce n-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a trecut prin cap ca o săgetare... ― De ce n-ați oprit înaintarea, ca să căutați mijloace pentru a vă ajuta să treceți hopul? - s-a auzit glasul omului care avea mereu de pus o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și-a pus pușca în bandulieră și cu o sforțare disperată l-a aburcat în spate... Mergea de o bucată bună de timp. Ținta? O văgăună necălcată de nimeni, hăt în mijlocul pădurii. Când se apropia de locul cu pricina, a lunecat și a căzut. Asta n-ar fi fost nimic dacă mortul nu ar fi ajuns deasupra lui... După ce s-a descotorosit de greutatea lui, a stat să-și tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acuma? Acum când tu ai fost plecat atâta vreme?! N-aș vrea să fiu în locul tău cu nici un chip! Aș lua câmpii numaidecât”... Lui Dumitru i s-a părut chiar că pentru o fărâmă de timp privirea lui Todiriță a lunecat peste locul unde se afla el. N-a dat, însă, nici un semn că l-ar fi văzut că-i treaz deja. „Asta nu i treabă la locul ei, băiete! Da’ mai bine să te las să-ți rumegi necazul singur
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe Strada 77. Danny îi aduse la cunoștință că el era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câinii ăștia? Omul se apropie agale de gard, clipind des și silindu-se să-l distingă mai bine pe Danny. Spuse: — Io-s Booth Conklin. Te interesează să cumperi un pitbull bun? Danny examină ochii lui Booth Conklin - unul ce luneca liber în orbită, celălalt tulbure și ciupit de cataractă. — Dan Upshaw. Ai putea începe cu câteva informații despre ei. Conklin spuse: — Pot mai mult de-atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Tot ce-am pierdut prin tine mi se pare Că-mi vine înapoi ca un parfum. Tu care poți picta lumina serii Învață-mă cum să adun în scris 82 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Undele timpului pe care luneci, Să te opresc în rama unui vis... — Parcă nu era vorba să ne însiropăm! mi-a replicat Ioana pe e-mail. — E doar o schiță de portret, m-am apărat fără con vin gere. Ce zici de o suită de tablouri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi acoperit tot cuprinsul subțire, străveziu. Mini o auzi. "Ce bine seamănă cu apa!" Impresia predomina realitatea difuziunei lunare și înșela simțurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a refuzat net: are unde găzdui. -- Bravo ei! râse Nory. A rezolvat și problema locuinței! Acum Mini, liniștită, sta frumos. Recunoștea străzile, casele, reîntoarsă în ciclul viu al Cetăței. II Când se coborî din trăsură la poarta casei Rim, Mini lunecă ușor Era un polei grozav. Mișcarea chemă de undeva din legământul amin-tirei pe alta la fel: o zi geroasă întocmai, ziua când sosise în cea dintâi iarnă după război în Cetate . . . 34 Oprită lângă trăsură, Mini umbla distrată în poșetă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory, negativă din principiu. Nu! Lina nu ține minte, dar poți spune înainte. Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Oamenii când se întîlnesc nu vorbesc nimic care să corespundă. Vorbesc ca să vorbească. De aceea rezultatul conversațiilor e un mare balamuc social. ... Ger, tocmai așa ... și am lunecat la fel pe scara trăsurei. . . - Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cuceresc viața, acolo unde pulsul ei bate mai bogat. N-aveam domiciliu asigurat dar dădusem telegramă la un hotel. Până acolo a fost un parcurs nesigur prin ceața polară. Camera era oprită pare-se și când am coborât, grăbită, am lunecat de pe scara trăsurei și pe trotuarul sticlos, întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te superi e altceva! Secret
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe de lăturea lui, punând puțină unduire pe șesul pășunei bucurene. - Ai văzut? - zise Nory, ocolind o birjă - ai văzut cum s-a urcat în grad lăcusta noastră? De la Școala de corecție din Sibiu!. Și-a găsit loc mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
paradoxal al unui roman născut cu modestie de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui, fără să bage de seamă. Dintr-un singur patinaj șoferul lunecase pe str. General Budișteanu, cotind pe Știrbei. - Se chema altădată Manea Brutarii, zise Mini, și bătrânul meu îmi arăta o casă misterioasă, unde zicea el că a apucat de mult o prințesă frumoasă și nebună. Nebunia e veche pe lume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
conducerea autoturismului. Cu momente de acalmie urmate de zbateri violente, cu gemetele și scâncelile cățelușei am parcurs cei aproape 80 km din care vreo 5-6 pe un drumeag prunduit de mântuială, pare-se cu fonduri europene, pe care roțile mașinii lunecau sau patinau haotic, provocându-mi un plus de emoții și dificultăți. După ce am oprit motorul la poarta mamei Miluța (așa îi spun consătenii), am făcut o cruce mare mulțumindu-i Proniei că am ajuns cu bine la destinație, apoi am
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate mai clar și mai tulburător totodată cum cei fără această „temă” în viața lor unii lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]