KorAP: Find »[drukola/base=lup & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...412 >

10,288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt, nerăbdători să să întîlnească

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
despărțite? Așa mi-aș fi imaginat și eu. Și totuși... Nefericit destin care-i separase atît de timpuriu și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față, tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat de cine știe ce experiențe îngrozitoare și cu mintea confuză, acesta este tatăl meu?" Alergînd cu viteza fulgerelor care-i împresurau din toate părțile, informațiile adunate în timp căpătară sens. Lupul înțelept plecase să-și caute familia, o femelă și un pui. Era oare posibil ca, în tot acest timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
tot acest timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile. "Începe iarăși", își spuse Lupino, neștiind ce să creadă. Cum putea acorda credit vorbelor unui lup care, amețit de căldură și de fumul gros pe care-l inhalase, părea să urmărească fantome?! Închise ochii preț de o secundă. "Ascultă-ți glasul inimii", spunea adesea Hana. Se lăsă, pentru a nu știu cîta oară, condus de glasul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-te, lămurește-mă: de ce mă întrebi pe mine de mama? Dacă ești tatăl meu, nu tu ar trebui să știi unde e? Înțeleptul îi răspunse calm și stăpîn pe sine, așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu; era un pui minunat, sănătos și viguros, care învăța repede și ne făcea fericiți, pe

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu; era un pui minunat, sănătos și viguros, care învăța repede și ne făcea fericiți, pe mine și pe mama lui. L-am numit Lupino, copil al lupilor călători care fuseserăm pînă atunci. Într-o zi, eu am plecat să vînez; ai rămas (băiatul meu pierdut și, mulțumesc cerului!, regăsit) cu mama ta, așa cum se întîmpla de fiecare dată cînd trebuia să mă îndepărtez mai mult. Fusese o

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
cum vei fi fost educat de către cei lîngă care te-a aruncat destinul, dar, în tot acest timp, n-am făcut decît să mă rog ca, orice vei fi devenit, să nu ajungi vreodată să acționezi așa cum au făcut-o lupii aceia! Lupino asculta vrăjit relatarea înțeleptului. Încetul cu încetul, simți inima încălzindu-i-se. Se cutremură la auzul încercărilor prin care trecuse înțeleptul, deși încă nu reușea să le perceapă ca pe o întîmplare care să aibă legătură cu trecutul

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Cînd m-au găsit în pădure, eram singur. Așa cum nu te-am întîlnit pe dumneata pînă astăzi, tot așa am rămas departe și de mama. Nu-i spusese "tată". Nu putea. Ascultase glasul inimii, care-i dezvăluise sufletul curat al lupului pe care-l întîlnise. Dar prea mare era prăpastia care-i despărțise ca să poată acum să-l accepte fără rezerve. Încă mai avea îndoieli. Dacă înțeleptul greșea? Dacă situațiile erau similare și se făcea o confuzie? La urma urmelor, n-

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
fi fost el singurul Lupino de pe lume! Nu te supăra că te întreb... Cum poți fi sigur că nu greșești? Aș putea fi alt orfan nefericit. Ai putea fi tatăl altui pui. De unde știi că sînt eu? Pentru prima dată, lupul înțelept zîmbi. Nu-i spusese "tată". Îl durea. Dar avea, începînd de acum, tot timpul din lume să-și apropie odorul pe care nu îndrăznise să creadă că-l va întîlni vreodată cu adevărat. De unde știu? După miros. Porți întocmai

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
să fie! Era convins că tatăl său știe mai bine ce au de făcut amîndoi. Fu suficient să se relaxeze cîteva secunde, pentru ca pînza viselor să-i învelească trupul obosit. Dură ceva vreme pînă cînd se așeză la somn și lupul înțelept. Preferă să asculte îndelung și cu nesaț respirația regulată a fiului adormit, nevenindu-i a crede că toate acestea se întîmplaseră, că avea, în sfîrșit, lîngă el, jumătate din pierduta-i comoară... O zi, și înc-o noapte apoi, dormiră

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
veselia semenilor lor și făceau planuri optimiste pentru viitor. Aveau să o regăsească pe mama; aveau să se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile pozitive le ușurau înaintarea, și uneori lupul înțelept reușea chiar să țină pasul cu Lupino. La fel de agil fusese și el, pînă la atacul lupilor. Acum, însă, trebuia să-și recunoască neputința, și se bucură cînd simți din sinceritatea declarației lui Lupino că băiatul era departe de a

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile pozitive le ușurau înaintarea, și uneori lupul înțelept reușea chiar să țină pasul cu Lupino. La fel de agil fusese și el, pînă la atacul lupilor. Acum, însă, trebuia să-și recunoască neputința, și se bucură cînd simți din sinceritatea declarației lui Lupino că băiatul era departe de a-l desconsidera pentru acest motiv. Îi părea rău că fiul său nu-i fusese alături cît să

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Atunci, fără întîrziere, îi prezenta tatălui său, în culori cît mai sugestive, minunăția care-l fermecase, și se bucurau amîndoi de cadoul pe care li-l făcea natura... Încetul cu încetul, reînvățau să fie o familie. Într-una din zile, lupul înțelept se opri, ridicînd brusc nările în aer. Se opri și Lupino, intuind motivul. Erau la o aruncătură de băț de hotar. Ajunseseră acasă. Lupino fu primul care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
care se apropie. Pentru el nu însemna decît că-și astîmpăra curiozitatea. Așadar, aici se născuse? Aici trăise primele luni din viață, alături de părinții săi? Din păcate, nu-și amintea absolut nimic, dar asta nu-l împiedica să se bucure. Lupul înțelept, însă, rămăsese pironit. Atîtea amintiri îl legau de locul acesta și, fără să se poată împotrivi, toate i se dezvăluiau acum, încît nu găsea putere să înainteze. Lupino i se alătură, intuindu-i emoția. Simțea nevoia să-l sprijine

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Și îi spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui bolnavă suspină pentru cea din urmă oară. Ar fi alergat în același moment spre cîmpie. Mai tare decît oricînd, simți că acolo aveau să găsească ultimul răspuns. Dar

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața lor. Nu-i știa. Nu-i întîlnise niciodată pînă atunci. Dar poveștile cutremurătoare despre lupii care încăpuseră pe mîinile lor, auzite de-a lungul drumurilor lor nesfîrșite, îi rămăseseră adînc întipărite în minte. Știa că nu mai are scăpare. Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi lăsat capturat

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
niciodată pînă atunci. Dar poveștile cutremurătoare despre lupii care încăpuseră pe mîinile lor, auzite de-a lungul drumurilor lor nesfîrșite, îi rămăseseră adînc întipărite în minte. Știa că nu mai are scăpare. Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi lăsat capturat fără să lupte pînă la ultima picătură de energie. Dar ea nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
ea decît un trup golit de suflet, captiv în mîinile Omului. CAPITOLUL 17 Legend\ și realitate S e apropiau. Încercau amîndoi sentimente tulburătoare. Se străduiau să rămînă nedescoperiți; habar n-aveau la ce ar fi putut să se aștepte. Nici un lup nu se-ntorsese de acolo vreodată, ca să poată povesti ce a văzut cu proprii ochi. În cele din urmă, plecaseră împreună. Înțeleptul n-ar fi vrut să-l ia și pe Lupino. Dar tînărul lup se trezise dimineață răscolit. Am

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
putut să se aștepte. Nici un lup nu se-ntorsese de acolo vreodată, ca să poată povesti ce a văzut cu proprii ochi. În cele din urmă, plecaseră împreună. Înțeleptul n-ar fi vrut să-l ia și pe Lupino. Dar tînărul lup se trezise dimineață răscolit. Am primit un semn, tată! Ascultă ce am visat: se făcea că plecasem în căutarea mamei. Ajunsesem într-un loc pustiu, întins ca o poiană fără de sfîrșit, lipsită de copaci. Dintr-o dată, din mijlocul pustiului s-

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai mult decît vroia s-o arate. Sesizîndu-i tulburarea, Lupino continuase: Este timpul să-mi dezvălui adevăratul motiv al întoarcerii

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Orice vei fi avînd de gînd să faci, trebuie să știu și să te ajut. Vreau la fel de mult ca și tine să o găsim. Și nu crezi că ar fi o greșeală să nu ne unim forțele pentru asta? Tînărul lup avea dreptate. Oricît de revigorat s-ar fi simțit, înțeleptul trebuia să recunoască adevărul: fără vedere, nu mai avea aceeași putere. Pe de altă parte, pe lîngă forță, Lupino vădea o maturitate a gîndului pe care nu se așteptase s-

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
revigorat s-ar fi simțit, înțeleptul trebuia să recunoască adevărul: fără vedere, nu mai avea aceeași putere. Pe de altă parte, pe lîngă forță, Lupino vădea o maturitate a gîndului pe care nu se așteptase s-o întîlnească la un lup atît de tînăr. Și, da, ar fi fost o greșeală să nu profite de aceste calități. Ascultă, atunci. Am colindat pădurile; am întrebat toate animalele care mi-au ieșit în drum. Cunoști rezultatul. A rămas, totuși, o variantă. E un

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
așa încît își puteau coordona destul de precis mișcările. Și, în eventualitatea în care Omul era un animal care se bizuia, ca și ei, pe miros, atunci, cel puțin pentru un timp, erau protejați. Studiară cu atenție izurile străine. Miros de lup!, descifrară entuziaști, în același timp. Într-adevăr, amestecat cu sumedenie de alte arome, răzbătea un abia sesizabil miros familiar. Asta le dădu curaj să se apropie mai mult. Da! Își vor găsi complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
izurile străine. Miros de lup!, descifrară entuziaști, în același timp. Într-adevăr, amestecat cu sumedenie de alte arome, răzbătea un abia sesizabil miros familiar. Asta le dădu curaj să se apropie mai mult. Da! Își vor găsi complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
complici în preajma Omului. Lupii captivi, cu siguranță, vor fi fericiți să-i vadă și să-i ajute. Erau atît de aproape! Dar, cînd se așteptau mai puțin, aerul se umplu de glasuri dușmănoase. Vîntul își schimbase brusc direcția. Fuseseră deconspirați; lupi furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]