1,146 matches
-
de mai departe. S-a vorbit de transferurile spectaculoase ale Reșiței, care și-a adus jucători pe care i-ar fi dorit și Știința. Unul dintre aceștia e Alexandru Stamate (2,08 m), care a refuzat clubul băcăuan pentru a lustrui banca de rezerve a vicecampioanei. 3. Ratările de la 7 metri E o meteahnă mai veche a echipei băcăuane, din cauza căreia s-a ratat și podiumul în sezonul trecut. Și în actuala stagiune, handbaliștii Științei ratează cu regularitate aruncările de la 7
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
puse din nou telefonul în priză și încercă să-l sune pe șeful poliției, al cărui asistent îi răspunse răstit: — A plecat deja la o investigație, ceea ce era neadevărat. Șeful poliției nu putea fi deranjat deoarece, în clipa aceea, își lustruia pantofii la standul de pantofi din spatele gării. Conștient că nu avea nici un rost să îl sune pe perceptorul districtual, căci noul Colector Districtual nu sosise încă pentru a-și lua în primire postul, brigadierul încercă să sune la Departamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Închide cercul, deschide matca, descifrează harta cu mantra. Lasă barcagiul să spună, spune-i copilului să te ducă, ia șalul, deschide buzunarul, închide mintea, zburdă intuiția. La templu te așteaptă soluția de legat, delegat, alungat. Sparge inhibiția, fumează-ți intuiția, lustruiește-ți sclipirea, șterge doctrina. Chai în loc de cafea, puls în loc de tic-tac, palme în loc de cuțite, zâmbet în loc de licoare. Ultimul act Între timp, în spatele zidurilor negre de praf și de noapte, spiritele își fac jocul de foc. Tabla*, ta-ta-ta, bla-bla, bla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu flori, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să pleci, din partea mea nu e nici o problemă. Du-te, Yael, și Întoarce-te. Promit să rămân tot timpul numai În perimetrul bucătăriei. Să nu mă Învârt prin casă. Nici la toaletă nu mă duc. Poate ar fi bine să lustruiesc Între timp cuțitele și furculițele? Sau să curăț frigiderul? Rămân aici și aștept. Nu contează cât timp. Ca un Solveig masculin. Citesc o carte despre vânătorii de balene din Alaska, În care se povestește despre obiceiul lor... n-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de citit. Ce vrei să spui? —Majoritatea oamenilor iau piciorul de pe accelerație și îl așază pe frână. Tu ții câte un picior pe fiecare pedală. M-am uitat în jos, la podeaua mașinii. Avea dreptate, țineam câte un pantof maro lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
murise la 46. Mai tânăr decât eram eu acum. Dacă mai puneam un an, Otto ar fi trăit exact de două ori mai mult decât tata. Trăise de șase ori mai mult ca Anne. Dar îi păstrase amintirea vie. O lustruise, până când a strălucit ca un far sau, cum începeau unii să spună, ca o lumină care orbea oamenii cu cele mai sângeroase adevăruri ale trecutului. Orice i-ar fi făcut tatălui meu, lui Pfeffer și celorlalți, nu o trădase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
apă. Fluxul o să-l întoarcă imediat. Vocea aproape că i-a stricat imaginea. Era o voce fermă și mai profundă decât a băieților pe care-i cunoscuse în est, mai puțin catifelată decât cea a lui Earl, care și-o lustruise cu ajutorul versurilor. Dar un bărbat așa de înalt, de cel puțin un metru optzeci și opt, și de splendid, făcea ca detaliul ăsta să fie mai ușor de trecut cu vederea. Deci te pricepi la vapoare ? l-a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se uita la ea. Îți mulțumesc pentru tot. Așteaptă pe verandă, a zis Helena. Am ceva. După câteva minute, Helena a ieșit din casă cu o săculeț din catifea neagră. A desfăcut funda și-a scos la lumină o bucată lustruită de peruzea, ale cărei margini erau rotunjite de atâtea atingeri. Rară în țara mea, a explicat Helena. Pentru siguranța, da ? Indienii voștri știu. Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
românilor). Ioan Hada confundă poezia cu o cosmetizare a realității. În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale!“ (Urcior de lut) Autorul este, fără îndoială, un om sensibil și bine intenționat. Dar acțiunea lui de decorare a existenței nu are nici o legătură cu poezia. Aflat la nesfârșit într-o stare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni și apă, totul În spiritul fecundității. Creaturi umane sub umbrele calde ale zgârie-norilor, simțind plăcerea grea a naturii lor și cedându-i. Sammler urma, de asemenea, să se bucure de primăvară - una din acele penultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bun. — Deci ține minte, unchiule, fără griji. — Mulțumesc, Elya. Un moment de confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept, cap, și chiar jos În măruntaie și Împrejurul inimii, și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Bănică și Codruț Constantinescu, adună, cu perseverența unor filateliști, enervările pe care le-au trăit în „Absurdistanul“ românesc: „Am colecționat în fond, precum doi filateliști împătimiți, cele mai stridente și mai interesante enervări, le-am șters de uitare, le-am lustruit bine și le-am pus în acest clasor. Spre deosebire de adevărații filateliști, noi am avut grijă să ne lăsăm amprenta pe dosul fiecărui timbru“. Popasurile celor doi studenți cioranieni prin „Paradisul“ Occidental (Canada, Elveția, Franța) au avut un rol decisiv în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
nișă perfect alcătuită pentru amanți tainici, a Întrezărit nuanța pielii unui picior Încordat de femeie tânără, zveltețea șoldurilor ei, În contrast cu corpolența bărbatului de vârstă mijlocie care o Însoțea. Johan s-a ridicat și s-a dus la biroul de marmură lustruită de la intrare. — Vă rog să duceți nota tatălui meu, a zis. E la masa de colo. Da, Dato’ Zainuddin. Îi spuneți doar că e de la fiul lui, Johan, da. Plătește el. În acest oraș nou și prosper, Își zicea Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
recrut, o să vă treacă os prin os...“ În timp ce-i ordon băiatului de odinioară să se prezinte în fața mea și îl țin în poziție de drepți cu genunchii goi deasupra ciorapilor răsuciți, cu pantofii lui cu șireturi pe care i-a lustruit mai înainte pentru apel și în timp ce mă străduiesc să evit imagini la mâna a doua - scene din filme, lucruri citite -, mi se pare că îi aud pe cei doi domni mai în vârstă - sau care mie, atunci, îmi păreau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a stins cu timpul, fără să-și piardă însă cu totul și valoarea la bursă. Totuși, chiar și atunci când cel mai fierbinte dintre toate zvonurile de latrină își găsea încă destui ascultători și mijlocitori - iar unii dintre ofițeri își lustruiau deja medaliile -, el nu putea sta în calea nevoii de școlire generală și specială, de revigorare morală pe temeiul Bibliei și de delicii culturale manifestată în întreg lagărul. În ceea ce mă privește pe mine și pe colegii mei de curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-un fel de nișă a atelierului său pe unul din cele două priciuri, am adormit repede, dar am mai văzut cum, printre siluetele de ghips învelit în pânză, lustruia cu glaspapir suprafața unui bust de ghips care, din profil, semăna cu iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă cu părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucatelor, forma și savoarea lor, substanța și parfumul lor ieșeau în evidență în tăcerea absolută a sufrageriei mari și umbroase, cam scundă - fiind în corpul secundar al casei - cu jumătate pereții și cu mobilele de stejar lustruit. .. . Dacă nu erau lustruite - se gândea Mini - ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii ei. . . Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lucru hotărât că vor inaugura cu ceremonie casa lor cea nouă, care era pusă la punct. Astfel problema grea fusese rezolvată și, cum rochia de mireasă a Elenei aștepta gata de mult și în casa lui Drăgănescu parchetul chiar fusese lustruit, nunta fusese fixată în prima joi. Cum Lenora nu vorbise nimic, nu luase nici o măsură pentru participarea ei, lucrul rămăsese nedumerit până în ultimul moment. Abia în ajun rugase pe Lina să vie a doua zi să stea cu ea, ca să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Musa. Musa ibn Nusayr nu moare de mâna lui Tariq. Îl așteaptă în întuneric, în spatele porților închise, în liniștea grădinii neluminate de făclii, îl așteaptă, așteaptă nemișcat, cum nemișcați sunt toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și împreună. El era imaginea mea din oglindă, iar eu eram a lui. Prin David, ajunsesem să mă iubesc pe mine. IV Aproape nici o lumină nu era aprinsă în Eden Hotel, în aceste zile. Nu mai sînt ziare pe măsuța lustruită din hol și nimeni nu stă pe fotoliile de pluș așteptînd pe cineva. Toată lumea așteaptă, dar nu pe cineva anume. Orașul așteaptă cu vitrinele lui goale și oamenii lui supți. Nu pentru că ar avea o întîlnire, ci pentru că nu prea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acum, în liniștea impresionantă a nopții, orice zgomot, oricât de mic, căpăta o rezonanță neașteptată! Băieții nu s-au lăsat de șotii nici de astă dată, și s-au apucat să schimbe pantofii pasagerilor, puși în fața ușii, spre a fi lustruiți a doua zi de dimineață. Chiar și pe-ai suplinitorului! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Scoală-te, mă... n-auzi, că e șase! ― Aăăăăăoh!... Cât mă?! ― Șase!, Hai, că-ntîrziem și se supără don' suplinitor! Am sărit din pat, m-am dus la un lavoar păcătos
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]