6,186 matches
-
al doilea de Roma se retrăsese de necaz pe rămășița de pământ din Balta Brăilei, trăind printre pescarii și geambașii care negustoreau, din câmpie spre bălțile Dunării și munții dobrogeni. Ai lui l-au găsit mort pe o pomoștea din lut, papură și stuf, un fel de ridicătură făcută de mâna omului pentru supravegherea uneltelor de pescuit în așteptarea mișcării peștelui. Petru al doilea de Roma a murit prin ^50. Pe supraviețuitoarea conților de Roma, Orsola, autorul acestei prezentări a cunoscut
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
dura aproape o săptămână. Nu se puteau număra morții, căci, pe acest drum cețos unde nimeni nu vedea decât aburii albăstrui ai propriei respirații, celor care cădeau, carnea, înmuiată de ploaie, le era la fel de moale și de lipicioasă ca și lutul argilos. Erau călcați în picioare de către cei din spate și carnea lor era amestecată, ca într-un aluat negru, și acoperită de noroiul drumurilor. (...) Bărbații, atâția câți rămăseseră, se organizaseră în două grupuri. Unii se ocupau de căratul morților în afara
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Tihan - șIon Moldoveanu - fișă de istorie literarăț în Dicționarul general al literaturii române. Volumul 4. L-O. București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 432, col. 1-2. 7. Se cuvine să precizez că Ion Vlasiu a realizat și o mască în lut a lui Ion Moldoveanu. A se consulta, în acest sens, placheta lui George Popa - Poetul Ion Modoveanu și destinul său linosian. Cu o mască în lut de Ion Vlasiu și un facsimil. Sibiu, Editura „Gazeta ilustrată”, 1942, 19 pagini + 2
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
7. Se cuvine să precizez că Ion Vlasiu a realizat și o mască în lut a lui Ion Moldoveanu. A se consulta, în acest sens, placheta lui George Popa - Poetul Ion Modoveanu și destinul său linosian. Cu o mască în lut de Ion Vlasiu și un facsimil. Sibiu, Editura „Gazeta ilustrată”, 1942, 19 pagini + 2 foi planșe. (Extras din Gazeta ilustrată, 10, nr. 1-2, 1941, Sibiu). 8. Nicolae Brana (1905-1986), pictor și gravor, autorul memorabilelor albume: Miorița și Meșterul Manole. 9
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
în scurte medalioane literare consacrate poeților, în marea lor majoritate în preajma debutului editorial. Cei mai mulți au confirmat aprecierile lui Giurgiuca, impunându-se prin volumele pe care le-au publicat mai târziu. Dincolo de ținuta grafică (medalioanele erau urmate de 18 măști în lut de Ion Vlasiu), antologia lui Giurgiuca, prin prezentarea unor poeți din aproape toate ținuturile Transilvaniei, într-un an dureros pentru această parte a țării, avea un tâlc, pe care Perpessicius îl descifra printr-o interogație retorică în recenzia publicată în
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
nopțile pline. 166 De ce-i atâta cer deasupra? Ca loc destul să fie Pentru pământ să-și facă Din vise-mpărăție. 167 Luna în creștere zâmbește cu-ndoială Când află că-i numai un crâmpei Din perfecțiunea-ntreagă. 205 Forma lutul și-a ales, Ritmul s-a ascuns în forță, Ființa vrut-a înțeles.
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
o adormire calculată, scrisul său a funcționat ca antidot pentru febrele succesive, de natură socială sau stilistică, ale lumii literare românești. În anii optzeci, făcea vogă un poem al său care conținea, spre jumătateta lui, versurile: „Mi-e frică de lut/ dar fac un pas/ și vă las.../ Dă-mi mâna/ mulțumesc că mi-ai adus Săptămâna...” Adică tocmai revista în care el și ceilalți membri ai generației lui erau, cu regularitate, atacați de Eugen Barbu. Sigur că trimiterea aceasta nu
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
Și-am să lipsesc, și dinadins/ Din toamnă-n toamnă tot mai gri,/ Din toamnă-n toamnă tot mai stins,/ Iubindu-te fără soroc,/ Pastelul meu ți-l împrumut,/ Să simți cât ține acest joc/ De fascinație limbut.” (Măr de lut). Toamna, sau mai curând sfârșitul de vară, care anunță că nu mai e cale de scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care le priește, bătând în
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
Ducation Popescu-Chiselet Cînd fruntea-mi... Ce neted sufletu-mi este Cînd fruntea-mi întorn înspre lut Și-ascult înalta poveste A clipei ce naște trecut... Un strigăt ca un fulger Un strigăt ca un fulger globular străbate mînios liniștea de la un capăt la celălalt lîngă rotatul salcîm înflorit steagul copilăriei fluturîndu-și lumina din păpuriș țîșnește lișița
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
toate cele trei case pe vremea cât a activat în sat. În primul rând, pe la noi nu se prea fac case din lemn cu două sau trei etaje pe brâie de piatră de râu. La noi, mai degrabă se folosește lutul ars. În al doilea rând, nimeni nu-ți dă aprobarea să-ți ridici o construcție ca aceasta te miri unde. Toată povestea pare cârpită cu ață albă. Probabil că toți cei ce o susțin nu sunt decât niște bolnavi care
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
Iubirea) Trecînd peste Margini fărîmițate De oraș, Peste granițe nesigure De cătune, (Vecinătatea Prietenoasă A nucilor cu sălbăticia, Daruri schimbate ceremenios În fiecare toamnă) Cîte un lucru frumos Înfățișîndu-li-se Fulgerător, Ca un șoim. *** Sidefuri - O creștere în jurul sufletului, Grăunțe și lut Pun acolo Îngerește, Fără voie dureroase, Altminteri, O podoabă vag Strălucitoare - Credința. *** Rîu în vară. Adîncitură prin care Asudă muntele Și făpturile lui; Grohotișuri, pietre Șlefuite, de generații, Prelingeri, Scalda înveselită De răcoare, Tinerețea frigului Încă neîmpovărată Judecînd după Stropii
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
totuși biserica în care am văzut îngerul înlănțuit cu o floare Cred că am descoperit și ultimul argument al teoremei numerelor frumoase care i-a înnebunit pe matematicieni. Pe baza ei s-au construit piramidele pe baza ei vasul de lut se îndrăgostește de apă și cifra unu se sărută cu cifra doi vaporul uită marea în port meteoritul se scufundă în pîntecul femeii ... Nu pot să mor pînă cînd teoria numerelor frumoase nu va mîna cuvintele în peștera în care
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul fără nici un locuitor a emigrat în țara fără nici o localitate Regele gol deasupra lumii orice muritor săltat din luturi de trei ori e rege gol odată când scâncind de foame adoarme crud la sânul mamei și altădată când citindu-i crezul părintele i-a săvârșit botezul și-n al iubirii tron a treia oară regele-i gol lângă regina
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE Ah! ce deal, prin vale, ce dospită clisă! trecuse și de glezne lutul moale precum acel de sub căprioara ucisă... Veneam să te mai văd, după clipele de zenit și de prăpăd, dar și de secetă și de răcoare, cum sunt zilele și nopțile prin sahare. Râvneam să trăim mai mulți ani într-o
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
anevoios, mai încăpea câte un om; cu trudă înaintam ca un egumen și ca un prizonier avid; parcă în același timp eram și Absalom și David. BATE CÂNTARUL Credința zilei de az’ toarnă nesiguranța zilei de mâine în ulcioare de lut arse bine pe al morții obraz. Sigiliul clipei pe chip îi răstignit. Bate cântarul și bate în jos... Firul de-ntuneric e tors cu trupul meu de spaime albit. Zilele și nopțile-s la fiere; urzelile sângelui sunt invadate de
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă. Închinîndu-ne la idoli străini cu picioare de lut, îl duceam îndărăt sub privirile pline de ură ale cîinilor ce-și făceau somnul de veci tolăniți pe fîșia arată. Tinerii se lăsau în genunchi în fața urnelor; rotulele lor pîlpîiau ca niște candele aprinse de lumina lunii: îndepărtîndu-ne în noapte
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
dincolo schimbat într-o oarecare formă. Cine suntem noi, ne întrebam și rămînem cu întrebările în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
ne ignoram soarta, cărînd pămînt dintr-o țară în alta, ne săpam și într-o parte și în cealaltă parte a rîului groapa comună.... Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
nici pietre din ape... nici ploi albastre din nori, nici iarbă măiastră din cer abia niște nebuni vitregi LUI VASILE lui Vasile Dan am să-i cânt la Arad, la o biserică, din pahar vrei tu, Dan Vasile, unul de lut ori numai ăsta, de gură omenească dar să nu uităm noi cumva... la tine, acolo, trebuie poate să-mi cânți și tu mie - o mie de versuri nu strică o prietenie pură cum bunăoară este și asta a noastră CU
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
multele posibile: Numai în singurătate mă pot adula/ îmi pipăi cu îndrăzneală corpul/ ca pe un sac/ plin cu pământ ud/ încetul cu încetul mă adâncesc/ sub piele/ mă înșurubez în mușchi forez/ în țesuturi/ intru-n grăsimea groasă ca lutul/ precum un eschimos exaltat/ după vânătoarea de foci/ și totul doar pentru liniștea/ cărnii acesteia/ rele și înfricoșate de moarte/ pentru care nici hrană nici sex/ nici durere/ nimic nu este vreodată destul." (Numai în singurătate). S-ar mai putea
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
ce credea în 1965 în privința unor valorizări: are tăria de a afirma în 2004 că marile poeme epice 1907 și Cântare omului nu sunt complet perimate, au porțiuni de rezistență estetică în timp, gheara leului se vede impregnată și în lutul frământat cu prea multă pleavă sau cu evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează viziunile de infern pământesc. Un tragic ascuns
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE De din tine am picurat a răi pe muntele de turcoaz, când soarele mucegăise de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
DE DIN TINE De din tine am picurat a răi pe muntele de turcoaz, când soarele mucegăise de singurătate, proptit în diminețile ochilor tăi curgând spre obârșii. De din tine mi-am ivit rostirea buzelor două corăbii naufragiate pe țărmul lutului tău, cu fiori de sirene și dezmăț de îmbrățișări. De din tine mi s-au clădit zilele, ca o clipă ce n-are chip, peste care Dumnezeu și-a așezat oasele, nemurind-o. IARNĂ Albise carnea copacilor. Prin însingurarea mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
asta ne urmărește pas cu pas, Inima lângă inima, Prin toată palestra grecească. Și ...ploua! Ploua cu alti nou-născuți Dincolo de ferestrele Cu storurile trase direct din coperta de carte. Adevărul se scrie că și singur Pe străzi fără ziduri, Pe lutul reavăn Că o cămașă de femeie lehuza. Povestea mea evoluează fără cuvinte Fără imagini. Vânătorul tremura asudat și cu Piedică trasă la armă. Unde au plecat toți pescarii de oameni? Apărare Un cuțit de bucătărie ascuțit Pe muchile amândouă, Așa că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]