8,252 matches
-
ca o listă de proprietăți formalizabile, ci ca un fel de imagine-tip, prin confruntarea cu care identificăm aplicarea etichetei verbale la o realitate oarecare. în momentul de față, mi se pare că în interiorul limbii române imaginile prototipice pentru odaliscă (lux, calm și voluptate) și pentru femeie de serviciu (tîrn, halat și detergent) sînt cît se poate de divergente. De altfel, termenii din sfera semantică a acestui tip de muncă subordonată - cameristă, fată-n casă, jupîneasă, menajeră, îngrijitoare, servitoare, servantă, slujnică
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
încă așa cum se călătorea în veacul al nouăsprezecelea. A pleca în străinătate înseamnă o veritabilă expediție. Călătoriile scurte, de afaceri, rămân apanajul unei clase pe cât de subțiri, pe atât de pestrițe: de la fotbaliști și "procuratori", la "experți" și prostituate de lux. Călătoria are la noi în continuare ceva magic și mistic: pleci în străinătate ca și cum "te-ai muta" într-o altă viață. Și asta din lipsa exercițiului: câți români, chiar din generația încă tânără, au avut pașaport până în 1989? Aș întreba
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
meu tensionat de atîta curiozitate, de întîlnirea cu locurile noi îmi dăduse poate ceva suspect pe figură. Acel semn fizionomic tipic teroristului pe cale de a săvîrși actul suprem al distrugerii... Din cîți eram în vagonul fără compartimente, de rapid de lux, doar la mine se oprise și-mi controlase valijoara neagră cumpărată de la Samaritaine, la Paris... După plecarea polițiștilor, se fac multe comentarii în legătură cu atentatele ce au avut loc în ultimele luni în Spania și cu fanatismul unor tineri din Țara
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
de cominternist - autentic "revoluționar" - mecanic de locomotivă asasinat prin împușcare, pare-se, chiar la locul de muncă, de către anumite servicii speciale, deoarece știa mai mult decît se cuvenea să știe, apropo de mișcare și "jocurile intestine" desfășurate la hotelul moscovit "Lux", de pe strada Maxim Gorki, unde se afla sediul mondial (!) al Cominternului. Interesant este și faptul că, în anul nașterii lui Ion Iliescu, în vecinătatea capitalei URSS-ului, la Gorikovo, s-au ținut lucrările celui de-al V-lea Congres al
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
anacronice. În realitate, "îngustul", "intolerantul" Ierunca se arată capabil de o comprehensiune iertătoare, relevînd meritul acolo unde crede că se află, chiar într-un context ingrat: "George Macovescu, soldatul cel mai docil și mai elegant al Partidului Comunist, activistul de lux, diplomatul de tip comunist, s-a dovedit și el un bun președinte al Uniunii Scriitorilor, în comparație cu scriitorul adevărat D.R. Popescu. Primul și-a încheiat misiunea ca un scriitor, celălalt ca un activist de partid". Spre a se pronunța în principiu
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
reduce scrisul la o funcție mai simplă, de a-l reapropia de oralitatea spovedaniei. Nostalgia cuvîntului prim, rostit, receptat ca o virtute, se răsfrînge în critica, directă ori subiacentă, adresată textelor de factură literară sau speculativă, resimțite oarecum ca un lux vinovat. Astfel scrisul apare înțărcuit în rolul său pur duhovnicesc, în funcționalitatea sa de spovedanie nudă: "Din Cartea Sfîntului Athanasie, Viața și purtarea tatălui nostru Sfîntul Antonie, înțelegem un lucru remarcabil: scrierea în sens de notare foarte strictă, neestetizată (sublinierea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
țară, ar fi fost demult închise, guvernul Isărescu ne condamnă să fim mai puțin sănătoși, mai prost hrăniți, mai needucați și mai idioți. Cărțile au ajuns la prețuri prohibitive iar revistele culturale sunt, în țara automobilului "Dacia", o marfă de lux. Școlile stau să se prăbușească peste elevi care în loc să aibă computere au reumatisme și în loc de săli luminate - ochelari de vedere. Nu mai vorbesc despre semnalul dat întreprinderilor care, de bine, de rău, și-au achitat datoriile. Cine va mai fi
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
instrument de terapeutică morală: Dar masca rîsului o punea și singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire. Într-o vreme în care rîsul era un lux, îndureratul Gary voia să-și cîștige iubirea cheltuindu-și umorul. Așa, îi scria Deliei Cotruș după moartea lui Ovidiu și Minei Maxim după moartea lui Ion. Vă scriu "pînă mai am umor". (...) Pentru a-i risipi tristețea singurătății, în 1988
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
fericirii în care eroul a fost transportat pe aripile lui Zefir care i-a dat și o mantie verde care îl face nevăzut. Odată recunoscut, el este primit într-o magnifică locuință, care nu este cu nimic mai prejos față de luxul palatului Psihiei și a bogățiilor lui. Este interesant de văzut cum o scenă de ospitalitate, din nou, pregătește o alta și cum se înlănțuie această suită de ospitalitate care cunoaște o gradare crescîndă fiindcă trecem de la o primire foarte simplă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
tonul secolului al XVIII, "fără nici un viitor". Ospitalitatea a transportat într-adevăr pe erou în afara timpului, el crede că au trecut trei luni, cînd de fapt s-au scurs 300 de ani. Ospitalitatea transportă într-o sferă diferită, plăcerea, confortul, luxul sînt în afara realului. Adevărul profund exprimat aici spune că să fii bine primit înseamnă să nu vezi timpul trecînd (opusul plictiselii), să fii în continuă sărbătoare care înseamnă suspendare a timpului (vezi Odiseea) și că, pentru a fi cu adevărat
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă. Senzaționalul e în sine compromițător pentru normalitate, ca un soi de miracol decăzut. Grație acestuia, simțim corupția normei, decăderea scandaloasă a firescului: "în restaurantul Olla Caliende/ din centrul Madridului/ se poate servi o mîncare de lux/ numită "noaptea cu marchizul de Sade"// există o specie de gîndaci de bucătărie/ care poate trăi o săptămînă/ din lipiciul de pe spatele unui singur timbru// și uite așa ajungi să citești/ printre rîndurile unui deltaplan/ din hîrtie de ziar/ aceeași
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
reacțiile lui Gabriel Dimisianu la discuțiile despre colaboraționismul scriitorilor români, despre necesitatea "revizuirilor", despre mania uitatului la televizor ("Te uiți și câștigi? Te uiți și pierzi, citește și vei câștiga."), despre amnezia românilor ("Uităm totuși prea repede, îngăduindu-ne un lux care costă scump.") , despre participarea scriitorilor la viața politică etc. Practic, deși manifestă multă toleranță, criticul încheie fiecare discuție, într-atât de judicioase și convingătoare sunt opiniile lui. Expertiza operelor literare Cronicile literare incluse în volum impresionează prin seriozitatea analizei
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
Diferența dintre sensul "tradițional" și cel recent și specializat e utilizată în scop umoristic în cazul în care cartierul, ca metonimie a existenței mizere și marginale, a periferiei, este explicitat oximoronic prin referirea la o zonă rezidențială, la cartierul de lux preferat de nomenclatură: "Și Petre Roman este băiat de cartier - Primăverii, firește" ("Academia Cațavencu" 15, 1999, 6). Se știe că muzica actuală (rap, hip-hop) a contribuit în mod decisiv la răspîndirea emblemei cartierului; e suficient să amintim o serie de
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
în zece ani în care nu tot timpul comerțul cu cartea a mers rău, o singură ediție critică adevărată din marii scriitori români? Să nu mi se scoată ochii cu variatele "ediții artistice", cu coperte superbe și pe hârtie de lux, tipărite, nu întâmplător, de Crăciun și de Paște. Vorbesc de edițiile serioase, de volumele muncite la sânge, cu variante, receptare critică, prefețe și postfețe profesioniste. A făcut "Editura Minerva" cuiva concurență neloaială? A luat ea pâinea de la gură vreunei edituri
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
la televiziune într-un film având ca regizor pe ziaristul Moati? Mă gândesc cum s-ar servi un romancier de un astfel de tip uman: cultivat și amoral, cabotin dar și naiv (căci intelectualul român este și naiv...), având gustul luxului și, în general, al aparențelor (vezi pe Petru Dumitriu, alt cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
în Moldova toată literatura zaharului". Iar personajele celor cinci tineri aflați la o masă a "confeteriei" dovedesc, din partea autorului, har portretistic. Critica naratorului despre modul defectuos cum a fost adoptată, la noi, civilizația apusului îl trădează pe autor ("am luat luxul, corupția și formele exterioare a Europei, dar și ideile de dreptate"). Fragmentul de roman se încheie tocmai cînd e adusă în scenă Elena, femeie de o frumusețe rară ("tipul cel mai ideal al frumuseții"). Descrierea ei e excelentă, ca și
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
mea, o să-l complimentez entuziast în legătură cu reușita lui în viață. Vorba lui tărăgănată mă enervează la culme și astăzi, ca și felul cum își punctează fiecare cuvînt prin ridicarea în sus a proeminentului arătător al mîinii lui drepte; iar tot luxul amețitor de amănunte pe care mi le servește despre nefericirile abătute asupra lui de cînd nu ne-am văzut - și care nu mă interesează, de fapt, cîtuși de puțin, chiar dacă, sau tocmai pentru că le-a învins pînă la urmă cu
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
greu de înțeles de ce. Concepute cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
piețe. Restul, Timpul însuși fiind confiscat de statul muncitorilor și proletarilor de atâta amar de secole deposedați de timp prin programele de lucru infernale ale odioșilor exploatatori; singurii având dreptul de a purta asupra lor acele mult râvnite aparate de lux de măsurat orele și minutele. Fascinația uzbecilor, calmâcilor, uigurilor la vederea Sfinților binecuvântându-i. Era, spunea amicul ceh, umanist prin excelență, un utopist coborâtor din Jan Hus, ars de Roma pe rug din cauza protestelor; era, voia să spună el, ideea
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
simulacrul de ordine de la începutul erei constituționale, invazia superficialității și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
de la începutul erei constituționale, invazia superficialității și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
colaterale, cum am spune astăzi, nu au reprezentat preocuparea predilectă a liberalilor, grăbiți să creeze instituții moderne, să forjeze burghezia modernă, să lanseze formele în care urma să intre, treptat, fondul. Dincolo de palierul epidermic al asimilării noului, botezat de Eminescu "luxul existenței istorice", se află substanța, arheul, inaparențele ce definesc durata lungă a istoriei. Din acestea îți extrage Eminescu sistemul de referințe, convins că din ele se nutresc împlinirile autentice. Membru al aceleiași familii spirituale, Lucian Blaga avea să exprime, într-
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
țăranilor, "fără a compensa prin nimic" 10). Statul creator de funcții este instrumentul ce a propulsat această clasă, care, suflând în goarna libertății, a ajuns repede la concluzia că acesta "trebuie să le dea și de mâncare și încălțăminte de lux". Acesta era după Eminescu, liberalismul în variantă românească, adică "o societate pe acții", dispunând de "listele exacte a domeniilor statului și a funcțiilor existente", și făcând pe cei mulți să creadă "că ei sunt mântuirea". Grăbiți să propună noi libertăți
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
la capăt inginerii financiare ce pun pe umerii vânjoși ai contribuabilului, de fiecare guvernare, niște miișoare de miliarde de lei. Iar pe grumajii făptașilor apăsătoarea, monotona, grijă a plasamentelor de capital, unde magnifice imobile, rotunde domenii agricole, jeep-uri de lux, ambarcațiuni ș.a. alcătuiesc numai partea la lumină a icebergului. Ca să fim sinceri, nu doar ei sunt majorii beneficiari ai libertăților dobândite în acel 22 decembrie pe cale să devină sărbătoare națională. Și nici bărbații politici despre care neștiind mai nimic - căci
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
fi săturat și de a fi veșnic confundată cu sosia-i nelipsită - ceea ce nu poate s-o flateze! - și de a decapita un șir de pretendenți tîmpiți, care își merită soarta, din moment ce nu știu nici măcar că, pentru a-ți permite luxul să alungi, cu o năframă, o albină ce te bîzîie, trebuie să fii din os domnesc. Fata Împăratului cel Roșu, precum soarele la răsărit sau la apus, nu e nicidecum învinsă. Pur și simplu, vrea să părăsească gineceul. Vrea un
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]