1,217 matches
-
dea adunării lor celei ariene. Și a făcut așa împăratul cel rău, el însuși fiind eretic: a luat, adică, biserica de la cei dreptcredincioși, cu sila, și a dat-o arienilor, apoi s-a dus în Constantinopol. Drept aceea, în mare mâhnire fiind toată mulțimea dreptcredincioșilor, a sosit acolo marele Vasile, apărătorul cel de obște al Bisericilor, la care toată mulțimea celor dreptcredincioși venind, cu strigare și cu tânguire, i-a spus strâmbătatea ce li s-a făcut lor de împărat. Iar
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii curioase: Marele Câine de Veghe, viețuind în copacul vopsit în roșu, hiena ce-și urlă sângele șiroind din trupul ca o rană, tigrul albastru al mâhnirii, calul cu lumânare în mâini, frate bun cu calul-Cataclism sau pisica lătrătoare etc. Acesta e bestiarul ce populează, coborât parcă din gravurile Evului Mediu, neobositele, sfâșietoare lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Masca preferată este, deocamdată, aceea anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ermetice, văzute ca entitate înaltă, intangibilă.137 La acuzațiile de plagiat formulate de Ungaretti în legătură cu Oboi scufundat Quasimodo a reacționat cu amărăciune: le trimitea prietenilor de la 'Circoli' scrisori în care criticile la adresa lui Ungaretti erau rostite pe un ton plin de mâhnire. Într-o misiva din 18 aprilie 1932 expediata prietenului Salvatore Pugliatti, Quasimodo, afirmă: După cum poate ți-ai dat seama, pentru mine nu sunt vremuri ușoare; așa vrea Ungaretti care ne-a adus pe toți pe orbita lui.138 În 4
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
numără aceea a mitropolitului Simion Ștefan, apărută în anul 1648 la Alba Iulia. Multe biserici și mânăstiri românești oferă și alte vechi obiecte de cult creștin păstrate cu grijă care pot atenua ciudata ură față de țară și concetățeni, producătoare de mâhnire astăzi, când reizbucnește nestăpânită. O oarecare justificare există, și anume duritatea oamenilor puși pe căpătuială prin orice mijloace, care se manifestă pe scară prea largă în societatea postdecembristă, tot mai încărcată de porniri iraționale și josnice. Configurații ale Europei au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pentru organizație (CDE, n.a.). La 13 Noembrie a avut loc un meeting al populației evreiești din cadrul CDE-ului în Sala <<Valea Racova>>, la care au luat cuvântul candidații BPD-ului și D-l Ministru Aurel Potop”. Neapărat și cu mare mâhnire, trebuie să ne imaginăm cam ce-au putut glăsui în fața masei evreiești doi oameni de mare valoare politică ce trecuseră, din păcate, în tabăra comuniștilor: Gheorghe Rășcanu, fost parlamentar și prefect de Vaslui, cu convingeri liberale de cea mai pură
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
masă mai aparte la Restaurantul Racova”. Culmea supărării comuniste românești: „...pentru dejunul de joi dimineața pot fi însoțiți de cineva de la noi, dar pot foarte bine să rămînă și singuri (subl.ns.)”. Oare, ce se întâmplase?! Nu cumva începuseră marile mâhniri pricinuite lui Ceaușescu de politica de „glasnost” și „perestroika” promovate de Mihail Sergheevici Gorbaciov de i-a obligat pe ruși să-și plătească somnul de la hotelul Racova?! Iată pasajul: „...cazarea să se asigure la hotelul Racova unde vor plăti ei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Craiova, mai nenorocit decât oricând [...]. Ce face Fridolina? Scrie-mi ce zic femeile de mine [...] râd de mine? [...] Cu portretul Fridolinei înainte, clădesc castele spaniole și apoi mă întreb [...] dacă nu cumva în adevăr am înnebunit... mâhnitul tău prieten Caragiale..."; mîhnirea trece însă și îndrăgostitul revine către același corespondent: "Nu mai avansa nimic nicăieri în privința prostiilor mele cu Fridolina." Nebun de amor (ca și Rică) fusese Caragiale și în perioada funestului directorat când celebrul actor C. Nottara este nevoit să părăsească
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care am fost strămutați într-un alt secol și mileniu a fost intuită genial în dimensiunea ei înfricoșătoare și paralizantă. Noi am început cu veselie și sfîrșim cu mîhnire" mărturisea Caragiale despre propria sa generație, profețind apoi cu adîncă amărăciune despre a noastră: Nebunie va fi odinioară starea normală a minții omenești. Planeta noastră va fi un vast balamuc. Biata omenire! După atîta prostie, frumos sfîrșit!" Începem o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ales față de partizanii reformelor, regretând că guvernul a oferit astfel conservatorilor un pretext pentru a se abține. El se aștepta ca după 3 citiri să vadă o înțelegere între toți pentru a realiza cât mai grabnic aceste reforme. Însă, cu mâhnire constată că s-a întâmplat tocmai contrariul. Atitudinea pe care au luat-o conservatorii la a treia citire, și-o explică, până la un anumit punct, prin starea de ”nelămurire și nedumerire în care ne găsim după două citiri. Căci guvernul
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
că prin pana lui Slavici Tribuna se ridicase la înălțimea la care "nu a fost niciodată nici o foaie politică de ale noastre"231. Din Arad, Vasile Mangra scrie că "tribuniștii" din acele părți au luat cunoștință de condamnare cu "adâncă mâhnire". Se mângâiau însă că "fulgerele se descarcă de regulă, în copaci, nu în tufe"232. Deși un învins al sistemului politic austro-ungar din Transilvania vremii sale, Slavici e perceput ca un învingător al acestuia. Întemnițat la Vaț și beneficiind de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au revăzut atunci, cu prilejul apariției acelei cărți, după mulți ani. Spunea mereu că nu contează nici o explicație, ci numai ceea ce a publicat în carte. Nu l-am văzut niciodată atât de mâhnit. Parcă plângea ființa lui Breban. Avea o mâhnire, cum să spun?, rece, inflexibilă, ca atunci când tocmai descoperi că lumea este altfel decât ți-ai imaginat-o. Nu se plângea deloc, ci doar constata amar că el și Matei Călinescu au avut prietenii diferite unul față de celălalt. Era oarecum
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
înțeles ceea ce era de înțeles și anume că versiunea lui Matei Călinescu era singura adevărată, din punctul acestuia de vedere, așa cum și cea brebaniană este singura adevărată, dacă schimbăm punctul de vedere. Nu mă îndoiesc că a înțeles asta, după mâhnirea inițială. Pentru că este un om cultivat filosofic și teologic, în manieră autodidactă, însă profundă, și nu se poate să-i fi scăpat nu doar că până și Evangheliile au existat în câteva zeci de versiuni, dar și că însuși textul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
își înscrie propriul exil. Din această cauză, Sulmonezul nu se simte pe deplin alinat de consolările lui Rufinus. Se intuiește în cuvintele lui Ovidiu o revoltă, cu greu înfrânată, față de nedreptatea măsurii imperiale 292. E de înțeles faptul că, în fața mâhnirii pentru nedreptatea îndurată e de părere poetul cuvintele de consolare ale lui Rufinus nu pot avea efectul scontat, și anume acela de a vindeca complet spiritul neliniștit (am spune noi, rebel) al lui Ovidiu. A simțit totuși un fel de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei, soția va grava cu litere mari epitaful pe Ovidiu i-l dictează: "Hic ego qui iaceo, tenerorum lusor amorum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe vodă că l-a lăsat inima să aducă meșteri din toată lumea și să zidească asemenea lăcaș de desfătare duhovnicească. — Cum adică, l-a lăsat inima? — Da, l-a lăsat inima, căci inima lui este plină de îndoială și de mâhnire, și totuși cu vitejie își învinge tristețile ca să se bucure de ce poate făptui. Ștefan, mirat, întoarse capul spre ieromonah și-l cercetă cu și mai multă curiozitate. — Îl cunoști pe taica? — Știu eu? Nu am vorbit cu măria sa niciodată, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
socială în motivația lor. Vinovații nu puteau fi devotați Islamului, pentru că au trădat, prin actele lor, învățăturile acestei religii generoase. Cei care au comis atrocitățile respective nu sunt preocupați de soarta palestinienilor, ai căror lideri și-au exprimat indignarea și mâhnirea față de aceste atacuri. Lor nu le pasă de cei săraci, pentru că își folosesc resursele pentru a genera ură, nu pentru a-i învăța meserie. Ei nu sunt nebuni, pentru că și-au calculat faptele fără nici un pic de emoție. Aceste crime
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
stăpân al tunetului, patron al trăsnetului, cel care împarte norii și alte accidente atmosferice. Această zi e foarte respectată de creștinii din Orient; ei așteaptă mereu întoarcerea profetului pe carul de foc care l-a luat la ceruri. Părăsim cu mâhnire această încântătoare reședință, a cărei locuire ne-a devenit mai plăcută ca oricând prin întâlnirea cu o tânără familie din București. Soțul, fiu al foștilor stăpâni ai regiunii, al căror nume îl poartă încă; soția sa, una dintre cele mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în care se juca o piesă nefictivă și în care în mod bizar și incongruent apărea iar Mussolini. Se înțelegea ceva paralogic, ceva paradoxal. Asta mi-a inspirat un articol sarcastic cu drama lui Mussolini, cu regret caustic și ipocrită mâhnire că talentului său de dramaturg i-a fost dat să fie gustat în Norvegia, înainte de a ne fi dat nouă, aici în România, să-l gustăm ca frați întru latinitate și să ne reamintim cu aceeași ocazie teatrală de lamentabilele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de rumeguș. Restul după-amiezii trecu cu mare greutate. Yvars se simțea iar obosit și cu inima împovărată. Ar fi vrut să vorbească, dar nu avea nimic de spus, nici el, și nici ceilalți. Pe fețele lor tăcute se citea doar mâhnirea și un fel de îndărătnicie. Uneori se năștea în el cuvântul nenorocire, dar numai pentru o clipă, spre a pieri de îndată, ca o bășică de aer, care nici nu a apucat bine să ia ființă că s-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sălbatic, mai bănuitor. Era de ajuns ca, intrând într-o cafenea, să fie recunoscut de cineva din cei de față pentru ca totul să se întunece în el. Rămânea o clipă nemișcat, în picioare, plin de neputință și de o ciudată mâhnire, ascunzându-și tulburarea și nevoia lacomă și neașteptată de prietenie. Se gândea la privirea plină de bunătate a lui Rateau și ieșea repede în stradă. "Ce mutră!" spuse într-o zi cineva, chiar lângă el, în clipa în care pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
habar n-are de moarte și deci nu poate să facă pe moarta habar n-are nici de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniștită 20Dulce vis, Și al luncei vânt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Lănguros. {EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncia bine 30Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării") Norul țipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Și scheletele de piatră, În natura cea maratră, 5Stau bătrâne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O, ce amară fericire, Cât dulce chin e în acest cuvînt! Un zâmbet e în zile de mâhnire, Un soare e la-ntunecos avânt. Ș-atunci prin casă-un dulce geniu trece Frumos și blând... părea că-i geniul vinei Celei mai mîndre-n astă lume rece... O taină poartă în zâmbirea finei Frumoasei guri, ce nici prin gând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și ea va fi atît de multă la număr, că nu va putea fi numărată." 11. Îngerul Domnului i-a zis: "Iată, acum ești însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael; căci Domnul a auzit mîhnirea ta. 12. El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; și va locui în fața tuturor fraților lui." 13. Ea a numit Numele Domnului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]