3,421 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Iubita mea ce cucerești Urali, Balcani și Everești Topind ghețar după ghețar Doar cu un zâmbet temerar, Mânând cirezi după cirezi Și-n vale valuri de zăpezi, Deznămețind de albe rochii Serafice fecioare-dochii Nici nu-ți închipui momentan Cât te adulmec de montan, Cât îți râvnesc de carpatin Divinul relief alpin Cu măguri, vârfuri, văi și guri În
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
primăvara, nu vezi cât e de-aproape? Ascult-o cum tresaltă în piept ca un ecou, Poemul meu, acesta, abia te mai încape Așa cum ești născută de-a pururea din nou. Și vine primăvara, nu-i nici o supărare, Zăpezile își mână tăcerile spre Munți Și cântecul se-așterne în urma lor pe cale, Dacă-l trimit spre tine întreg să mi-l asculți!... SĂ SCRIEM ÎMPREUNĂ Să scriem împreună nu-i păcat, De-aceea Poezia ne-a fost dată Om cu om să
POEME DE DRAGOSTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351994_a_353323]
-
mai căscați, nu mai ezitați, Folosiți mouse-ul și intrați fără teama, Vă cheamă matele puturoase ale internetului Gata să vă înghită cu tot cu tastatură. Nu vă așteptați să vi se dea ceva, N-o să primiți nimic de la nimeni! Click aici, dobitocilor, Mânați de sentimentul de turmă, Dați navală, înghesuiți-vă, îmbulziți-vă, Vă așteaptă dincolo de ecran neantul Și odată cu el toți prostii laolaltă Numărând accesările pe minut, pe oră și pe zi, Frecându-și palmele de atâta trafic pe prostie. Click aici
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
lăuntrului nostru și al interiorului sufletesc al aproapelui nostru, oricare sau ori de unde ar fi acesta!.. Zic toate acestea pentru că, mai nou, observ o stare de instaurare a ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
Venea multă lume să-l vadă și să-l „pipăie” pe părintele. Unii o făceau doar din snobism, pentru a se putea lăuda în cercurile lor că l-au văzut și au vorbit „cu popa Calciu”, dar cei mai mulți veneau sfioși, mânați de reale nevoi sufletești. Și părintele avea pentru fiecare un sfat, o vorbă bună, un îndemn duhovnicesc. Unii, mai ales cei în vârstă, dar și mulți tineri, veneau pentru spovedanie. Și părintele nu refuza pe nimeni. Se închidea cu fiecare
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului ECHILIBRU Ce-i gând, devine faptă, ce-i vorbă a fost gând Ce-i faptă va fi vorbă, iar vorba un alt gând Un ciclu fără capăt ce mâna tot ce-i viu Și ține lumea veșnic într-un imens sicriu. Și gestul este spirit și spiritul cuvânt Ferice cel ce știe să le ghiceasc-n vânt. În tot ce ne-nconjoară stă un același tot Cu timp ce se
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
pustie. Cu zâmbet nu mai leagă, O vorbă sau un gest, O lume fără vlagă Pierdută-n joc funest. Pierdut și universul, Spiral văzul la geam, În noi mai plânge versul De sânge și de neam. Căci astăzi dezbinarea, Ne mâna înapoi, Pe pomi cu frunze late Noi îi vedem toți goi. Iar zâmbetul șăgalnic, Al propriei tinereți, E jale și-i fațarnic Între pacloși nameți. Ce faptă indrăzneața Făceam, și eram treji, Acum, cu vorba-n viață Mai suntem doar
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
de Virgiliu Vitan, publicat în Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014. ECHILIBRU Ce-i gând, devine faptă, ce-i vorba a fost gând Ce-i faptă va fi vorba, iar vorba un alt gând Un ciclu fără capăt ce mâna tot ce-i viu Și ține lumea veșnic într-un imens sicriu. Și gestul este spirit și spiritul cuvânt Ferice cel ce știe să le ghiceasc-n vânt. În tot ce ne-nconjoară stă un același tot Cu timp ce se
VIRGILIU VITAN [Corola-blog/BlogPost/350594_a_351923]
-
Nomazi care depind de zei, Ce-și pun averea toată în trei vase ... Citește mai mult ECHILIBRUCe-i gând, devine faptă, ce-i vorba a fost gândCe-i faptă va fi vorba, iar vorba un alt gândUn ciclu fără capăt ce mâna tot ce-i viuși ține lumea veșnic într-un imens sicriu.Și gestul este spirit și spiritul cuvântFerice cel ce știe să le ghiceasc-n vânt. În tot ce ne-nconjoară stă un același totCu timp ce se măsoară cu lungul
VIRGILIU VITAN [Corola-blog/BlogPost/350594_a_351923]
-
privim omul nu ca fiind în dispută sau în opoziție cu natura; dimpotrivă, și omul și natura îi abordăm în perspectiva antropică și antropologică, de care vorbea Părintele Dumitru Stăniloae: Cosmosul se lasă cunoscut de om, iar omul se simte mânat de o sete ontologică în a cunoaște cosmosul, și prin cosmos vrea să cunoască pe Cel care l-a creat, adică pe Dumnezeu. Acest fapt și explică de ce primele manifestări religioase ale omului țin de religiile cosmologice. Așa stând lucrurile
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
rânduri de clopoței, și două scoarțe pe băncile din spate, să știe lumea din sat că se pețește o fată. Și așa a făcut dragul meu prieten. Puțin chercheliți ne-am suit pe capră, eu în spate, el în față, mânând caii, și am plecat spre casa Căprioarei care era cam la vreo cinci chilometri de mers. Se uita lumea la noi ca la urs. Era joia, un fel de nuntă țigănească, glumeau sătenii. Auzi că se mărită fata lui cutare
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
facut atent, cu o anume precipitare: „Măi Gheorghiță, uite-l pe Sadoveanu. Ține-l minte, că-i om mare...A scris cartea „Baltagul”, cu oameni de prin părțile noastre”. Eram atunci cuibărit în căruța noastră, trasă de iapa Florica și mânată cu blândețe de tata. În față era moș Costache cu atelajul lui, pereche cu al nostru. Cele două care, pregătite să aducă lemne de foc de prin pădurile Pipirigului, dezgolite de coșuri, erau două schelete cu roți de obezi, având
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
pentru inteligența discriminativă și detașată; dezirabile, toate acestea, pentru actorii pasionați ai Samsarei, pentru implicații ignoranți și avizi. Întotdeauna se află, din fericire (din nefericire?), o privire înțelepțită, ce contemplă, cu amară ironie și distantă compasiune, agitația zadarnică a celor mânați de micime sufletească, lăcomie, invidie, ură, gelozie, goană după slavă deșartă. Privirea auctorială din acest roman este o asemenea privire. 2012, noiembrie 5 Referință Bibliografică: Un roman contemporan: Dascălii, dascălii de Marian Drumur / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii și femeia.Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bățul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul să tai pâinea , s-o impart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că ,Doamne, Te exprimi prin poet. Doar, Ști că și eu
O STAFIE TULBURĂ SPERANŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351370_a_352699]
-
cu Dumitru, fiul lui Ilie Dincu, devenit în toamnă student la Agronomia bucureșteană. Nu cred că relațiile și numele tatălui au avut vreo contribuție la reușita în învățământul superior, mai curând pasiunea, inteligența și mediul sunt cele care l-au mânat la alegerea carierei. Răstimpul de două săptămâni dintre absolvire și examen l-am petrecut acasă, în Oltina familiei Dincu. O uliță aproape de o răspântie cu șoseaua județeană, cu noroi și toate cele de la țară, în funcție de anotimp și de starea vremii
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din nămeții de pe stradă, Apăru un pui de om : Năsuc roșu,ochi albaștrii, Cu căciulă și palton. Grăbi pasu', să m'ajungă, Tocmai când intram pe poartă : Într-o mân'avea o pungă Ș'o crenguță'n cealălaltă ! M-am întors mirat să văd Cam ce vrea cel mic să facă .... -Primești cu colindu' nene ? {Am rămas blocat, la poartă !} Ger, de n'ai fi scos afară, Nici un câine, da
NĂSUC ! de MARIUS ADRIAN POROJNICU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351505_a_352834]
-
convingerea fermă că grâul va crește des "legând" spice mari și bogate iar pâinea obținută, "pâinea noastră cea de toate zilele", va fi cu atât mai spornică și mai dulce. Plugușorul Aho,aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați! Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați! S-a sculat Bădica Traian Și-a-ncălecat pe-un cal Cu șeaua de aur, Cu frâul de mătase Cât vița de groasă! Mânați , hăi, hăi! Și în scări s-a ridicat, Peste câmpuri
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
Plugușorul Aho,aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați! Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați! S-a sculat Bădica Traian Și-a-ncălecat pe-un cal Cu șeaua de aur, Cu frâul de mătase Cât vița de groasă! Mânați , hăi, hăi! Și în scări s-a ridicat, Peste câmpuri s-a uitat Să aleagă-un loc curat, De arat și semănat! S-a apucat într-o joi, Cu un plug cu doișpe boi. Mânați, hăi, hăi ! Boi, boureni, În
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
mătase Cât vița de groasă! Mânați , hăi, hăi! Și în scări s-a ridicat, Peste câmpuri s-a uitat Să aleagă-un loc curat, De arat și semănat! S-a apucat într-o joi, Cu un plug cu doișpe boi. Mânați, hăi, hăi ! Boi, boureni, În frunte ținteței, Ziua toată a lucrat, Brazdă neagră-a semănat Grâu mărunt și grâu de vară, Să dea Domnul să răsară! Mânați, măi, flăcăi, hăi, hăi ! La anul și la mulți ani! Anul Nou Acum
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
semănat! S-a apucat într-o joi, Cu un plug cu doișpe boi. Mânați, hăi, hăi ! Boi, boureni, În frunte ținteței, Ziua toată a lucrat, Brazdă neagră-a semănat Grâu mărunt și grâu de vară, Să dea Domnul să răsară! Mânați, măi, flăcăi, hăi, hăi ! La anul și la mulți ani! Anul Nou Acum, dragi gospodari deschideți ușa casei voastre să vă cântăm: Steaua. Acest obicei vrea să reamintească creștinilor, Steaua care a vestit Nașterea lui Iisus, Steaua ce i-a
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
orbi, așteptându-ne răbdătoare veacuri și veacuri la rând să ne trezim odată-și-odată, să ne venim în fire, să le cercetăm și să le înțelegem pe ele mai întâi, pentru ca abia apoi să putem înțelege și CERUL către care năzuim mânați de dragostea pentru Hristos... Calea, Adevărul și Viața! Atât de multe căi par bune, și-așa de-atrăgătoare-ți sunt, încât îți vine greu s-alegi o „cale” bună pe Pământ... Când apasat de îndoieli, simțind minciuna în sfârșit, adu-ți aminte
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au decât nevoi, O masă de manevră, sacrificiu, Dar lumea ar fi rece fără noi. PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, Ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, Desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul În sinistrele culori, Spre meleaguri însorite Pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, Printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic, Peste-nvolburate ape. Vrăbiuțe solitare
POEME ESENŢIALE (1) de NICOLAE STAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351648_a_352977]
-
suferit de-a lungul existenței sale, omul a dobândit, fără să-și dea seama, o spaimă care s-a acutizat cu timpul: dacă nu voi avea destulă mâncare să mă satur? Teamă peste care s-a suprapus egoismul nostru nativ, mânându-ne să strângem mult mai multe bunuri decât necesarul, ceea ce orice hârciog care se respectă, disprețuiște suveran. Și această spaimă ancestrală, s-a transmis parcă din generație în generație, ca o genă subversivă care ne însoțește fără voia noastră și
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
toamna de-acasă, din munți știu sigur că „doamna” mă vrea și Doamne, cât se va bucura întâmpinându-mă-n ruginiul veșmânt cu trena mereu atârnată de-o stea cu picuri de sudoare pe frunți moții mei strânge-mi-vor mâna și-n jur, sigur, doar prospețime ce curge-va lin spre flămândul pământ domni-va Lumina de-a pururi cu sufletul meu în unime... mi-e dor de tine, toamnă de-acasă chiar și de vânturi ce spulberă frunze pe-
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
vede și pe tata, Intrând ca vântul în chiler Și, întrebând unde e fata, În brațe-o ridica spre cer... O strânge nodul la broboadă Ori parcă-i cineva în tindă? De-atâta dor era să cadă Și cine-o mână să-i întindă...?! Referință Bibliografică: O mamă, undeva, departe... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul II, 08 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
O MAMĂ, UNDEVA, DEPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346592_a_347921]