1,406 matches
-
de gheață, Gemenii de pe el erau ațintiți către mal, În timp ce acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum ... M-am uitat iute-iute de jur-Împrejur și am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aceste pagini. Aș fi putut să invoc suferința care mă răscolea ca să mă justific. Dar În timpul zborului paginile au dispărut. Ușurarea care se citea pe fața arătoasă a aprigei noastre proprietărese vorbea de la sine. Cât era de mulțumită și de mândră să scape de mine! Ducă‑se să crape În altă parte - În taxi sau În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți din somn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mister în asta? s-a mirat Jones. — Nu-i urăști? l-a întrebat agentul F.B.I. — Sigur că nu, a răspuns Jones. Credem toți în același lucru fundamental. — Și care-i ăsta? s-a interesat agentul F.B.I. — Țara noastră, atât de mândră altădată, cade în mâinile cui nu trebuie, începu Jones și clătină din cap, după care părintele Keeley și Fuehrer-ul negru făcură la fel. Și până să se întoarcă la drumul cel drept, continuă Jones, o să cadă câteva capete. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pas viitorul. Primesc o groază de teme în fiecare zi, muncesc șase ore la școală și alte trei acasă, dar nu mă plâng: știu că într-o zi voi fi absolventă, bucuroasă că nu am renunțat nicio clipă la școală; mândră, deoarece mi-am ascultat părinții și am fost perseverentă. S-a întâmplat să trec de multe ori pe stradă, cu multe cărți sub braț și să văd alți copii de vârsta mea, râzând și tândălind prin parcul cartierului. Nu i-
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
clasă când am avut lecție deschisă. Eram atât de emoționat și doream să nu vă dezamăgesc. Nu îndrăzneam să răspund, dar dumneavoastră m-ați privit zâmbind și mi-ați dat curaj. Toți colegii parcă se luau la întrecere și erați mândră de noi. Doamna directoare ne-a lăudat și ne-a îndemnat să fim mereu la fel. Eu știu că dacă o să vă urmăm sfaturile vom reuși în viață și pentru acest sprijin vă vom mulțumi mereu. Îmi place să vin
Doar un trecător prin destine.... In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_585]
-
bine aici, pe pământ, cu condiția ca eu să aflu mai Întâi cu pre cizie ce-mi doream. i-am mulțumit mamei Ana și am asigurat-o că voi face, la rândul meu, tot ceea ce puteam pentru ca ea să fie mândră de mine acolo În cer. Apoi m-am Întors la soră-mea cu cursa de Aiud. Am intrat În casă cu bocancii plini de noroi de la cimitir, pe care nici măcar nu-l remarcasem până atunci. m-am descălțat și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bine aici, pe pământ, cu condiția ca eu să aflu mai întâi cu pre cizie ce-mi doream. I-am mulțumit mamei Ana și am asigurat-o că voi face, la rândul meu, tot ceea ce puteam pentru ca ea să fie mândră de mine acolo în cer. Apoi m-am întors la soră-mea cu cursa de Aiud. Am intrat în casă cu bocancii plini de noroi de la cimitir, pe care nici măcar nu-l remarcasem până atunci. M-am descălțat și am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
superioară performanță științifică, devenise un fel de pisc, un fel de aproape unic obelisc, În fauna celor pe care-i vizez, din acea parte a lumii noastre contemporane. Ca urmare, și-a și găsit, după nu prea insistente căutări, o mândră, cam pe măsură. Vorba aia: și-a găsit, și sacul nostru, petecul său. Nunta a fost mai ceva ca cele de prin povești. Nu insist, din economie de spațiu, asupra amănuntelor. Voi catapulta, deci, direct, asupra momentelor, care le-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în odaia pe care și-o oprise în casele de pe Lăpușneanu? Dacă ar lua pe Otilia cu el? Însă și acolo ar fi fost nevoie de bani, și apoi Otilia nu era fată să stea în provincie. O văzu trecând mândră în trăsura trasă de cai lucioși, cu fluierele subțiri înfășurate în jambiere. Trăsura din viziune călcă crescând peste el, făcîndu-l să se zvârcolească în pat de contrarietăți. Ce să facă, ce să facă? Acum înțelese profund zbuciumul Otiliei, starea asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
balerin, aura ce și-o simțea rotindu-se, sfârâind, în jurul capului. Ba chiar mai mult, Mircea - cum se trezi numindu-l, cutremurându- se, ea - îi colectă unul dintre firele roșcate de păr, de care nu înceta să fie atât de mândră și, după ce i-l zeifică, umplându- și cu el bolul din lemn de trandafir al pipei, Cabinetul întreg preschimbat în dormitor, se populă de un miros de santal. Atât de semeț, dens, corporal, pe speteaza căruia aproape ți-ai fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Frigotehnie! Ai avut concurență mare! - Nu mi s-a părut! bravează el un pic. - Să știi, școala se mândrește cu tine! De fapt și al ei era acest rezultat; se revoltă deodată. ‘’De ce nu i-a spus direct că este mândră de el?’’ gândi și îl cuprinse o furie inexplicabilă, furia celor 19 ani. Când profesoara a amintit de liceu a văzut în fața ochilor numai mutrele lui Neacșu și Lungu. Nu și-a dat seama că o rănește pe dirigintă, ar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și brutarul lângă el și le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deal, la Merișani, Are neică, n-are bani, Bea și mi se veselește, Că puicuța îl iubește, Trece-un drum și trece-o vale. De e vin și nu-s parale, Lasă repede zălog Calul său cel pintenog, Și la mândra fn pridvor Mi se-oprește-ncetișor... Socrul oftă alături, amintindu-și de tinerețe. Se uită peste pahare la nevasta bătrână și-i veni un dor de beție. Lăutarii cântau ce cântau și întorceau ochii după fripturi. Li se uscase cerul gurii, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de piele. Sub mânecile lungi își ascundeau vânătăile. Călcau mândre lângă meșterii tăcuți și mahmuri, în hainele lor călcate prost, țepene și scurte. Ii strângeau pantofii cu boturi ascuțite, pe care-i purtau numai la zile mari, și li se făcea iar sete. Se uitau pe furiș la neveste, ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cum nu trebuie să fie un imperialism. Altcum, nu ne-am explica de ce toate popoarele care au cunoscut jugul semilunei și-au făcut un merit din a-și lichida ereditățile turcești. Există însă o singură țară care să nu fie mândră de vestigiile romane? O urmă de drum roman este un îndemn la glorie; o moschee, un prilej de amărăciune. Avalanșa turcească ne face sesizabilă diferența între o mare putere și o mare cultură. Deși una pe alta se implică și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Despre neeficacitatea duioșiilor sale religioase era convins. Apoi chiar să se fi pus părintele Ermolachie pe aceea ca să citească blestemele sf. Vasile, oare- ar fi putut[? ] El nu știa s-o citească. Versurile părintelui Ermolachie: LA UN PARPAGAI Pasăre cu mândre glăsuri Nu ești tu de-a noastre nasuri, Ci de nasuri boierești, Parpagai, te potrivești. \ \ {EminescuOpVII 302} Căci la preoțească casă Nici tu papă, nici tu masă, Ș-apoi eu nu-mi dau mălaiul Să-l mănânce parpagaiul. Dedesupt, drept
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratîta încît să nu ramîie mândră și niciodată atât de mândră încît în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte - {EminescuOpVII 306} splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru - ai fi gândit că se simte pe tron
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
securității și apărării europene trebuie să fie direcționată spre cetățeanul european, spre opinia publică și mass-media europeană, în care să existe percepția existenței unei armate europene care îi apără, așa cum o face o armată națională, de care toată lumea să fie mândră de ea. O armata europeană care să nu fie o sumă a armatelor naționale, ci o sinteză pozitivă a acestora. O armată europeană care să defileze la fiecare 9 Mai, Ziua Europei, să cânte Imnul Europei ("Odă bucuriei") la evenimente
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai bun În astă viață Ca iubirea de dulceață? Ce-i mai sfînt și mai alin Ca mama cu prunc la sîn? Ce-i mai drag și mai plăcut. Ca pruncuțul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
102} Ispitelor ce-mi vin gloată. Și la orice mișelie Ast refren îmi pun nainte: Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Ieri juram încai o lună Să fiu și eu om cuminte, Să stau lîng' o mândră jună Ca un Caton înainte. Dar când te vezi într-o mie Mai gândești la jurăminte? Încă azi o nebunie, Ș-apoi mâni om fi cuminte. Jocul cărților știu bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate pricepe orice om cu privirea clară - acela va vedea că în toate măsurile noastre restrictive numai dreapta judecată și instinctul de conservare au jucat singure rolul principal. Domnia fanarioților au putrezit clasele noastre sociale; aristocrația noastră, din războinică și mândră ce era, a fost devenit în cea mai mare parte servilă, încrucișîndu-se cu stârpitura grecului modern, care e tot atât de șiret, dar mai corupt decât evreul de rând. Prin urmare clasa înaltă a societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Wife of Bath, în „Chaucer Review”, Penn State of University Press, vol. 32, nr. 2, 1997, p. 158. (trad. n.) 295 Geoffrey Chaucer, op. cit., pp. 279-280. 296 Ibidem, p. 280. 99 regretă cu adevărat pornirile, le acceptă și chiar e mândră de ele: „Eu nu-s dintre aleși, slăvite fețe,/ Ci vreau să-nchin a vieții mele floare/ Căsătoriei celei roditoare.”297 Adjectivul ultim se referă doar la propriile plăceri. Este cert faptul că înțelege greșit citatele biblice, cât și recomandările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plante care se apără prin spini, otrăvuri și alte mijloace, cum ar fi: ciulinul (Cardus nutrans), rostogolul (Salsola ruthenica), târtanul - cum i se spune la noi - cu spinii ca niște sfere de sârmă rostogolite de vânturi, lumânărica (Verbescum thapsus) cea mândră, înaltă și încinsă cu o flacără galbenă, laptele câinelui (Euphorbia), linarița (Linaria vulgaris), coada- șoricelului (Achillea setacea), pelinărița (Artemisia vulgaris), scaiul-dracului (Eripium campestre) ș.a. Pe margini de drum, condițiile de viață ale plantelor sunt mai grele și traiul lor este
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Wife of Bath, în „Chaucer Review”, Penn State of University Press, vol. 32, nr. 2, 1997, p. 158. (trad. n.) 295 Geoffrey Chaucer, op. cit., pp. 279-280. 296 Ibidem, p. 280. 99 regretă cu adevărat pornirile, le acceptă și chiar e mândră de ele: „Eu nu-s dintre aleși, slăvite fețe,/ Ci vreau să-nchin a vieții mele floare/ Căsătoriei celei roditoare.”297 Adjectivul ultim se referă doar la propriile plăceri. Este cert faptul că înțelege greșit citatele biblice, cât și recomandările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]