7,613 matches
-
Atât și nimic mai mult. CAPITOLUL DOI Sosește o clientă Va trebui să abordeze chestiunea cu mult tact. Mma Ramotswe știa că domnul J.L.B. Matekoni va fi fericit să locuiască pe Zebra Drive - era sigură de asta -, dar bărbații au mândria lor și va trebui să fie atentă la modul cum o să-i aducă la cunoștință hotărârea asta. În nici un caz n-o să-i poată spune: „Casa ta e-ntr-o debandadă totală; oriunde te uiți, nu vezi decât motoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi trecut cu vederea foarte ușor. Oamenii nici nu l-ar remarca. — Nu-mi pasă, i-o tăie Mma Ramotswe. Diamantul acesta este făcut pentru mine. N-are nici o legătură cu alți oameni. Inima domnului J.L.B. Matekoni se umplu de mândrie când auzi asta. Aceasta era femeia pe care o admira, femeia care credea în valorile tradiționale botswaneze și care n-avea timp să se dea mare. — Și mie-mi place inelul acela, interveni el. Vă rog lăsați-o pe Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aliniau ca lumea. Nici o mașinărie n-ar trebui tratată în felul acesta. Fetița, însă, era altfel. Înțelegea sensibilitatea unui motor și, într-o bună zi, fără urmă de îndoială, va ajunge un mecanic pe cinste. Se uită la ea cu mândrie în timp ce-și ștergea mâinile de o bucată de pânză de bumbac. Viitorul garajului Tlokweng Road Speedy Motors părea să fie asigurat. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Ce s-a întâmplat Lui Mma Ramotswe îi era frică. Îi mai fusese frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
telectualu’. Pregătesc, m-apuc de turnat forme și văd că nu-i o pagină... o pierdut calcu’ în maxi-taxi, nu mai știe cum, da’ l-o avut... Sigur l-o avut! „Și-acuma, nea Mitică, ce fac...” i se tuflește mândria. I-am tipărit c-o pagină albă, să scrie cu pixu’ mocofanii. Zi-le că-i experiment... și șterge-o, că eu nu mai stau după voi... S-a dus să toarne-n el rom, de supărare c-a belit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți ambițioșii, pe neîmpliniții de pe la armele tehnice, să se întîlnească cu asul așilor, spre a le zgîndări mîndria, pentru a le vîrî pe nas și pe ochi un singur lucru vedeți, proștilor, că se poate, că există pe lumea asta unii care sînt exact ca voi, la fel de tineri și nu prea mult mai talentați, dar care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la tejghea, cu șorțul de cauciuc, mîndria lui, îl cumpărase pe vremea cînd prințul făcea prăpăd prin prăvălii, cumpăra tot risipind banii ca un adevărat prinț, făcîndu-i așa domnișoarei Sofie ultimele bucurii ale vieții fără chiar să-și dea seama ce face. S-au așezat in mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
foarte bătrân și avea nevoie de timp ca sa-si tragă răsuflarea. După ce-și fixă privirea pe discul soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, continuă: — Acuma, însă, niște barbari au reușit să ne răpească întreaga noastră mândrie: l-au atacat și l-au ucis pe înțeleptul rege Pamáu, ne-au furat centura de pene galbene, simbolul independenței noastre, precum și Marea Perla Neagră, pe care toți o invidiau, si au răpit-o pe Anuanúa, al cărei mariaj cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
își cântări răspunsul, aprobă cu o ușoară înclinare din cap și, în cele din urmă, se întoarse către Hiro Tavaeárii, care rămăsese, la fel ca și restul celor prezenți, în așteptare. — A fost elevul tău? Bătrânul confirmă, evident plin de mândrie. — Da. De departe cel mai bun. Ei bine, de-acum e al meu. Se întoarse către membrii Consiliului. În calitate de căpitan al Mararei, îmi reclam dreptul de a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tare pe umăr. Când mă gândesc cum o s-arăți... —Nu-mi mai aminti! îl ruga acesta. Te rog, nu-mi mai aminti, că mi se înmoaie buricul când mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit, căci bâigui, lăsându-și privirea în pământ: — Îmi pare rău! Am fost un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se mai întoarcă niciodată. În zori, Tapú Tetuanúi merse să-și ia la revedere de la venerabilul Hiro Tavaeárii, care arată îmbătrânit, trist și fără îndoială preocupat de sensul în care evoluau lucrurile. Cu toate acestea, zâmbi ușor când citi mândria și satisfacția de pe chipul băiatului. Am venit ca să mă binecuvântezi, maestre, începu Tapú, îngenunchind în fața lui. Știu că fără ajutorul tău n-aș fi ajuns niciodată să iau parte la expediție. —Carevasăzică știi... răspunse el cu un ton care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i desenezi un craniu lângă buric. Și astfel nefericitul Vetéa Pitó deveni primul polinezian lângă al carui buric se distingea tatuajul unui craniu de om, lucru care, dacă la început îl făcu să se rușineze, până la urmă îl umplu de mândrie, căci acest ciudat tatuaj însemna că începuse să fie un om important. Realitatea este că începuse să se transforme într-o adevărată hartă umană, care, într-un viitor apropiat, avea să le servească să găsească fără dificultate drumul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ajuns ca să conduceți navă înapoi, în Bora Bora, dacăeu am să pățesc ceva. Zâmbi cu subînțeles. Nu vreau să spun că te consider un adevărat navigator, dar începi să fii un marinar acceptabil. Pe Tapú Tetuanúi îl umplu de mândrie faptul că Navigatorul-Căpitan îi dovedea atâta încredere, cu toate că el însuși nu se consideră mai mult decât un simplu ucenic și, pentru prima oară de când părăsiseră Bora Bora, simți că toate orele acelea interminabile în care studiase stelele, pana i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului, mândră că nici un alt biciclist nu reușea s-o ajungă din urmă. Probabil că visa pentru că micuța Luana tocmai se năștea, moașa o așeza în brațele mamei iar aceasta o arăta cu mândrie tatălui și mai apoi, într-o secundă, fetița cu ochii negri era acasă, într-un pătuț moale în care aștepta, surâzând, tot ceea ce avea să vină! CAPITOLUL I Boțul de aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un tătic care să te ajute! spuse deodată Ema. Luana încremeni. Avu, pentru o secundă, în fața ochilor chipul frumos al bărbatului din poza pe care i-o arătase bunica. "Ăsta e tatăl tău", îi spusese și Luana se înroșise de mândrie. Nu văzuse nimic mai atrăgător. Avea ochii mari și negri ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din ea. Îi era foame. Mestecând voinicește, cu privirile furate de năzdrăvăniile de pe ecran, nu se putu abține să nu se laude: Știi unde m-am ascuns? Nici nu-mi bat capul! După un moment de pauză spuse, plină de mândrie: În podul magaziei cu lemne. Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la ea plini de admirație. Unii dintre ei, mai șugubeți, îi imitau mișcările. Unchiul Dali o prinse de mână și fetița se roti, de câteva ori, pe sub brațul lui. Nuntașii aplaudară iar unchiul nu-și mai încăpu în pene de mândrie. Se afla în mijlocul atenției, partenera se bucura de o sinceră apreciere. De mică își corectase mișcările și gesturile în fața oglinzii. Dansa, în timp ce radioul dat la maxim o făcea pe Sanda să se ascundă în spatele ușilor închise, învârtindu-se, analizându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie de pionier. Tivită în culorile tricolorului, trecută prin inel, această flamură din pânză simboliza un obicei al vremii pe care copiii nu se oboseau să-l deslușească. Candoarea din sufletele lor primi pionieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ajutor spre cer, chinuindu-se să se arcuiască, cu mâinile zvârlite în lături și cu grimase îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească, le vedeai căzând grămadă pe spate. Se ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obișnuit. Răceala gâzei blonde cu păr cârlionțat îl făcu pe el, mai degrabă, să cadă în postura de cățeluș credincios, care da din coadă mereu în urma ei. Postura aceasta nouă, în care nu crezuse că va ajunge vreodată, îl întărâta. Mândria ei îl alunga și-l chema înapoi. O văzu, într-o zi, plimbându-se cu Marc. În seara aceea, întins în pat, se întrebă ce caută, de fapt, ce vrea. Își dorea ca Luana Leon să fie prietena lui? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le veni observator la ora de informare politică. George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii înțepeniră în bănci, hotărâți să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii. Băieții se mișcară în spatele lui apoi unul din ei o ghionti pe Luana să-i ia locul. Fetele chicotiră. Rosti, serios din cale-afară, se foi în locul lui. Dacă-mi faceți ceva vă bat pe toți. Colegul Seneg purta, cu mândrie, o mustăcioară delicată, abia mijită, care pe Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă este, își lipi palmele de fața fină, tresări puternic la atingerea ca de puf a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și mai ofere astfel încă o zi împreună. În timp ce fata îl mângâia, Ernest zise într-o doară: Luana, vreau o relație împlinită cu tine. Știi ce înseamnă asta? Fără să-și ia buzele de pe ochii lui, ea răspunse cu mândrie: Știu. El o îndepărtă și-o privi suspect. Ai mai făcut asta? Fata se înroși și-l lovi cu delicatețe peste gură. Cum poți crede așa ceva? Ernest o strânse în brațe cu putere. Ești o minune, știi? Luana râse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chipului său îi trăda lipsa de experiență la femei. Ea remarcase asta și se simțise de două ori mai incitantă. Respira adânc, ridicându-și pieptul și se amuza de privirea lui aiurită. Radu se trezi, dintr-o dată, cuprins de o mândrie fără margini. Faptul că nu doar o femeie frumoasă, ca Luana dar și una voluptoasă, ca Rebeca se simțeau atrase de el, îl făcea să crească în proprii ochii. După două zile, impresia devastatoare a sânilor domnișoarei Schtac încă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu mă fă să-ți arăt ce pot. N-am nimic cu tine dar nu mă provoca. Acum, nici eu, nici tu nu suntem importanți. Dacă ții cu tot înadinsul să ne "duelăm", așteaptă până-și revine femeia asta. Cu mândria șifonată, Radu se adună de jos și-o porni spre ușă. Înainte de-a ieși, spuse scurt, fără nici o ezitare: Îmi iubesc soția. Avem un copil împreună. Dacă încerci să mi-o iei, te omor. Pentru domnul psiholog era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]