8,306 matches
-
pentru a o capătă. Toți cei prezenți căzură de acord că Hiro Tavaeárii era omul ideal pentru a decide ce măsuri ar trebui luate începând din acel moment, iar Tapú Tetuanúi, care ascultă discuțiile adulților de afară, se simți foarte mândru că iubitul lui maestru era unanim considerat drept omul cel mai înțelept de pe insulă. — Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să recuperăm pirogile care mai pot fi reparate și să construim altele noi, sublinie Hiro Tavaeárii, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simțea foarte fericit cu rolul său, mai ales datorită faptului că scumpă lui Maiana părea să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și uriașului Chimé din Farepíti. Sunt foarte mândră de tine, îi șoptise ultima oară când făcuseră dragoste pe plajă. A fost foarte curajos din partea ta să-l înfrunți pe barbarul ăla, iar tata e convins că în mai puțin de un an vei fi invitat să devii Arioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar tu, care se pare că ai pielea bună, o să fii Omul-Întoarcere. —Omul-Întoarcere?... se îngrozi bietul Vetéa Pitó. Tané să mă păzească! — Încă mai ai timp să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse în toate părțile, căutând parcă un ajutor pe care nimeni nu i-l putea da și, în cele din urmă, aprobă, ca un deținut care acceptă o condamnare grea. Asta niciodată! exclama. O să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să revină printre locuitorii insulei, care își putură dedică întreaga atenție splendidei siluete a imensei nave, care se legăna ușor pe apele lagunei. Era într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stătea în picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă - și, chiar și de la distanță aceea, Tapú Tetuanúi observa că se schimbase foarte mult; nu mai era o adolescentă uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului, mândră că nici un alt biciclist nu reușea s-o ajungă din urmă. Probabil că visa pentru că micuța Luana tocmai se năștea, moașa o așeza în brațele mamei iar aceasta o arăta cu mândrie tatălui și mai apoi, într-o secundă, fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o aclamau, Vanda venea în fugă spre ea, fericită și mândră, aducându-i drept răsplată o cutie mare de bomboane. Luana o săruta cu dragoste și o invita să-i stea alături în copacul miraculos. Ema se trezi transpirată, înăbușită de un sentiment al reușitei pe care nu-l mai trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la asta. Am alte treburi de făcut. Să mă gătesc și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își spuse chicotind și se grăbi să iasă afară. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile" erau mai mari, cu atât fetele se arătau mai mândre. Se priveau sfioase, bănuitoare, se măsurau pe furiș. Băieții, mai comunicativi și mai practici, lăsaseră ghiozdanele lângă gard și încinseseră un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și n-o făcuse mai splendidă ca acea combinație alb-albastru-roșu. Căpușorul ei inelat și galben, ascuns sub basca albă așezată șmecherește pe o parte, nu se asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni nu mai era ca ea. De partea cealaltă, în ochii Sandei, priveliștea de turmă în care toate oile sunt la fel deveni copleșitoare. Ea își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nedescoperit, l-au tras de barbă și i-au pus piedică. Smocul de vată i se desprinsese și era tare caraghios să-l vezi cum se chinuie să-l țină acolo unde îi era locul. Unchiul Dali a ieșit foarte mândru de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric: Verișoară dragă, nu există Moș Crăciun! Era al doilea pumn pe care Luana îl dădea. La fel ca și Damaschin, Dan îl primi în plină figură. Sângele începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
școală a clasei a X-a puse ochii pe George Bană. Coborâse, cu o ținută princiară, dintr-o Dacie roșie, condusă de o femeie seducătoare cu ochelari de soare la ochi. Nimic mai frumos pentru Luana ca mersul drept, prezența mândră și impecabilă a adolescentului, ochii negri și părul de abanos asortat, perfect, la tenul alb ca laptele. Pe acest băiat, cu o educație și o prezență de lord, Luana îl hărțui discret tot anul. La orele de limbi străine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și energie, se foia tot timpul și vorbea mult, spre exasperarea mamei sale. Renar depășea, ca înălțime, pe fratele său, era suplu și blajin, știa întotdeauna cât și ce să spună, politicos și deosebit de inteligent, se vedea că familia e mândră de el. Mătușa Vera se topea de dragul lui pentru că reprezenta întruchiparea aspirațiilor ei de viitor. Voia să-l facă medic, să-l însoare cu o fată de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ode și sloganuri ceaușiste și în sfârșit începea filmul. De cele mai multe ori românesc, mustind de comuniști iubitori de țară, plin de calități morale specifice momentului, directori de întreprinderi cu familii și conduite impecabile sau țărani simpli dar educați și mândri de simțirea lor patriotică, ce se întreceau în a da pilde înălțătoare poporului român aflat, peste noapte, în fața magazinelor goale, gătite cu piramide uriașe de hârtie igienică. Luana nu ducea nici un fel de lipsuri, mama o ținea departe de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din prima clipă în care te-am văzut. Nu mi-am dorit altceva decât să mă însor cu tine și să-ți ofer un trai din cel mai bun. De dragul tău bat drumurile în lung și-n lat și sunt mândru să te văd îmbrăcată la modă, aranjată și lipsită de grija zilei de mâine. Orice bărbat cu capul pe umeri dorește binele nevestei lui. Nu vreau să-ți fac vreun reproș, dar multe altele și-ar dori să aibă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ori, sortiți pierzaniei, că nimic nu mai putea opri dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu fetița ei gătită în hăinuțe frumoase, cu perișorul plin de bucle aurii strâns în funde albe. Îi venea să râdă văzând cum, în ciuda aversiunilor de odinioară, visa să-și împopoțoneze copilul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
abia o auzi: Ți-am spus, vreodată, că am fost o femeie frumoasă? Am avut un trup zvelt, cu sâni puternici. Astea trei șuvițe albe pe care le vezi sunt rămășițele unui păr ca tăciunele, de care am fost foarte mândră. Ce-a făcut bătrânețea din mine! Nu vreau să mai văd ce-am ajuns. Niciodată nu simțise la bunica instinctul de cochetărie. Își acoperise părul cu batic de cum rămăsese văduvă. Singurele drumuri pe care le făcuse, la muncă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
subliniez o stare caracteristică celor care nu știu să dea mâna bărbătește, cu palmele verticale, determinând o relație de respect reciproc și consens. Pentru un politician, care va strânge zilnic zeci de mâini, acest fapt devine primordial. Radak fusese întotdeauna mândru de posibilitățile sale intelectuale. În școală, în facultate, în ierarhia socială, se aflase, mereu, printre primii. Nu privise niciodată spre cei din urmă. Acum, Luana Leon, "Double L" -, venise să-i amintească nu doar atitudinea lui mârșavă de odinioară ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa că, de ce nu? Totuși În fundul cutiei am găsit asta și mi-am amintit de fotografia pe care mi-ați arătat-o, cea cu băiatul prietenului după care ați venit. și mi am adus aminte și de numele lui. Părea foarte mândră de ea, cu tot soarele care o lovea peste ochii mijiți În spatele ochelarilor. Foile ieftine, aproape translucide, hârtia de scris obișnuită la Jakarta, fuseseră strânse Într-un ghemotoc pe care Cantik doar Începuse să-l desfacă. Margaret a desprins cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a spus nimic o vreme destul de Îndelungată. A privit-o nedumerită și iritată. Rămăsese În continuare cu bastonașul acela ca un harpon În mâna dreaptă ridicată În sus de parcă era bagheta supradimensionată a unui dirijor. Margaret s-a simțit foarte mândră. Făcuse exact ce ar fi făcut și maică-sa În locul ei. Ba Încă și mai și. — Când pleci? — Săptămâna viitoare, a răspuns Margaret cu o voce ușor iritată, ca și cum răspunsul ar fi fost de la sine Înțeles. Maică sii i-au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un peisaj tropical. Majo ritatea celor aflați de față poartă costume javaneze. Unii stau pe jos, deznădăjduiți, alții Își țin capetele În mâini, se poate presupune că plâng. Însă cei mai mulți sunt cu ochii Îndreptați spre un personaj cu o ținută mândră, Înconjurat de soldați olandezi. Este Prințul Diponegoro, nobilul javanez care prin anii 1830 a fost În fruntea mișcării de rezistență Împotriva olandezilor. Lucrată cu mână sigură, Într-un stil evident occidental, pânza ar putea să fie cu ușurință socotită Încă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oficiale, al negocierilor care, să zicem, sunt bine documentate. — Cum de știu eu Întotdeauna, Bill, că-i ceva necurat În ce te privește? Margaret se aplecase să privească diapozitivul. Găsea că Prințul Diponegoro e foarte arătos, dar, dincolo de privirea lui mândră, foarte vulnerabil. Față de personajele olandeze simțea ceva mai mult decât o anume aversiune, Îi găsea ridicoli, ba chiar dezgustători. Cădea În cursă, a simțit, dar nu-i păsa. Nu prea fusese ea niciodată Încântată să fie manipulată, să fie Împinsă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori poate existase și în ea un germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile de femeie timidă și mândră sau credea cu tot sufletul că afundându-i pe ceilalți în mocirlă ai șansa de a rămâne deasupra, neîntinat? Ultimele trei vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]