3,280 matches
-
laconic, nepărând deloc surprinsă să mă vadă. De regulă, Fliss nu-și prea exterioriza sentimentele. Presupun că asta n-ar fi deloc femeiesc. — Îmi place teribil marfa ta, am spus eu, fascinată pe moment de o oglindă de argint cu mâner, pe spatele căreia erau niște inițiale minuțios gravate. De unde provin toate lucrurile astea? — Merg pe la piețele dealerilor - Bermondsey, Greenwich, zise Fliss, dând din umeri. Dar marfa se tot scumpește. O iau cu mașina pe la magazinele de vechituri, la cele second-hand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Linda nu s-au avut niciodată bine. D-abia aștepta el să-i pună bețe În roate. Proastă strategie. — Mă scuzați, spuse bărbatul, mi-ați putea spune ce preț are valiza asta? L-am Înjurat În minte. — Prețurile sunt pe mânere. — Ah, da. Mersi. Fliss se Întoarse din nou spre mine. — Ziceai că..., am Început eu. Și dacă am cumpăra două? Știți, ca să avem o pereche, adăugă bărbatul, pentru cazul În care Fliss n-ar fi priceput ce voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ține ușa deschisă doamnelor. Deși nu era nici el vreun pricăjit (de fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu unul, curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda un vădit respect lui Brian. Sări imediat să apuce mânerul și trase de ușă ca să putem intra Într-un mic vestibul zugrăvit În negru, al cărui spațiu era ocupat de un alt bodyguard și de un tânăr care părea drogat, Îmbrăcat Într-un costum ecosez și cu o șapcă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe cele bune. Acestea ieșeau ușor În afară, ca și cum ar fi vrut să mă tragă de mânecă, iar când le-am scos, am văzut și din ce cauză: un obstacol aflat În spatele lor le Împiedica să alunece până la perete. Era mânerul unei uși. M-am uitat fix la el câteva secunde, apoi, Încetișor, am scos dosarele de pe raftul de dedesubt. Bănuielile mi se confirmară: Întâi fusese doar un mâner, acum dădusem și peste o Încuietoare, care părea veche, dar Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un obstacol aflat În spatele lor le Împiedica să alunece până la perete. Era mânerul unei uși. M-am uitat fix la el câteva secunde, apoi, Încetișor, am scos dosarele de pe raftul de dedesubt. Bănuielile mi se confirmară: Întâi fusese doar un mâner, acum dădusem și peste o Încuietoare, care părea veche, dar Încă În stare de funcțiune. Trebuie că etajerele fuseseră construite peste ușă, atunci când cineva decisese că aceasta nu mai era necesară. Oare se obosiseră să o și zidească sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
printre ele până am găsit una cu o etichetă veche pe care scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o mână sprijinind dosarele de pe etajeră, ca să nu cadă, am răsucit mânerul, iar ușa se deschise Încet. Dincolo de ea era aleea care dădea ocol clădirii, iar după aceea, un zid de beton, plin de pete, amenințător și fără ferestre, precum o Închisoare. M-am trezit că tremuram din cauza unui fior Înghețat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i așa? Doar mai târziu mi-am dat seama că era un loc cam ciudat În care să ții dosarele de anul ăsta. În mod normal, ele sunt deasupra, puse În ordine alfabetică, dar acum erau dedesubtul celorlalte, Înghesuite lângă mânerul ăla, ca să nu cumva să-mi scape. Cred că, la punctul acela, te străduiai deja să Îndrepți bănuielile spre oricine altcineva. Știai că Lou se dusese În birou să fumeze când Linda a fost omorâtă sau ai avut pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Toghrul spuse: — Frate, nu te pot sili să mi te supui, nu pot să-ți opresc oamenii. Dar, dacă le dai drumul asupra orașului, Îmi voi Împlânta acest pumnal În inimă. Și, zicând asta, și-a Îndreptat arma, al cărei mâner Îl ținea cu amândouă mâinile, către propriul piept. Fratele șovăi o clipă, se Îndreptă către el, cu brațele deschise, și Îl Îmbrățișă Îndelung, făgăduind să nu se mai opună voinței lui. Nishapur-ul era salvat, dar n-avea să uite niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se așeze la masa vecină. Avea propria-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă. Voia să se Încredințeze că acest bărbat tânăr, aparent valid, avea motive Întemeiate să nu se găsească pe front, ca să-și apere patria. Tonul era politicos, deși foarte suspicios și Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se pare că sunt viu, întreab-o pe mama ta, ea îți va spune că sunt mort, iar eu îi șoptesc lui Udi, fă ceva, fă-l să tacă, o înnebunește. Ridică-mi patul, mă roagă el, iar eu răsucesc de mâner până când aproape că stă în șezut, îl privește uimit pe tânărul acela superb, legat cu cătușe de pat, nu-l băga în seamă, șoptește el, îi dai prea mare importanță, dar Noga scâncește, este adevărat ce spune, că unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Încercam să-mi aduc aminte când am văzut licurici ultima oară. Oare unde naiba s-a întâmplat? Îmi aminteam perfect peisajul, dar nu-mi puteam aminti exact locul și timpul. Aveam în urechi și acum susurul apei și parcă vedeam mânerul în formă de sferă, care închidea și deschidea bătrânul stăvilar. Era totuși un râu mic pe care iarba de pe mal îl ascundea aproape complet. Era atât de întuneric, încât în clipa în care am stins lanterna, nu mi-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson și-a luat mîna de pe mînerul mulinetei, care a Început să vîjÎie, și bătrînul pește-cu-spadă s-a Întors și s-a scufundat; l-am văzut strălucind ca argintul, cît era de lung, cînd s-a-ntors În poziție normală, Îndreptîndu-se rapid spre mal. — Trage puțin piedica, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să scot un cuvînt l-am văzut săltat de pe scaun de parcă ar fi fost tras pe scripeți și am apucat să mai văd cum se ține doar o secundă de undița care s-a Îndoit ca un arc, și apoi mînerul l-a lovit În burtă și toate uneltele au zburat peste bord. Strînsese piedica și, cînd peștele mușcase, Îl ridicase cu totul din scaun, așa că scăpase undița. PÎnă atunci o ținuse-n poală, cu un picior așezat peste mîner. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi mînerul l-a lovit În burtă și toate uneltele au zburat peste bord. Strînsese piedica și, cînd peștele mușcase, Îl ridicase cu totul din scaun, așa că scăpase undița. PÎnă atunci o ținuse-n poală, cu un picior așezat peste mîner. Dacă nu și-ar fi dat jos curelele, l-ar fi tras și pe el. Am oprit motorul și m-am Întors la pupă. Stătea În fund și Își ținea mîinile pe burtă, unde-l lovise mînerul undiței. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
picior așezat peste mîner. Dacă nu și-ar fi dat jos curelele, l-ar fi tras și pe el. Am oprit motorul și m-am Întors la pupă. Stătea În fund și Își ținea mîinile pe burtă, unde-l lovise mînerul undiței. — Cred că-i destul pentru azi, i-am spus. — Ce era? — Un pește-cu-spadă negru. — Cum s-a Întîmplat asta? — GÎndește-te și tu. Pe mulinetă am dat două sute cincizeci de dolari. Acum face mai mult. Undița m-a costat patrușcinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În buzunarele diagonale, apoi țeava și mînerul În buzunarele mari cu Închizătoare și magaziile În buzunarele lor Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul cînd Îi dădu valetului său sabia. I-o Întinse ținînd-o de mîner și de pe lamă se scurgea sîngele din inima viteazului taur care acum scăpase de toate problemele și era scos din ring de patru cai. — Da. E cel de care a trebuit să scape marchizul de Villamayor, pentru că era atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe jos? M-a dat jos Willie Sawyer mai Înainte de podu’ de peste calea ferată. Și pînĂ s-ajung aici n-a mai trecut nici o mașină. — De ce te-a dat jos? Îl Întrebă cineva. — Cică miros prea urît. Cineva trase de mînerul unui aparat și Orbete Începu să asculte atent la morișca aparatului. Nu ieși nimic. — Joacă cineva p-aici? mă Întrebă. — N-auzi? N-aud nimic Încă. Nu-i nici un tip, Orbete, și e miercuri. — Știu ce zi e azi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca un apus superb. Nick Îl ținea cu mîna dreaptă și abia dacă-l putea cuprinde. „E cam mare pentru tigăița noastră“, se gîndi. „Da’ acum, că l-am rănit, trebuie să-l omor.“ Îl izbi scurt În cap cu mînerul cuțitului de vînĂtoare și apoi Îl lăsĂ lîngă un mesteacăn. „La dracu’“, Își spuse. „Ar fi perfect pentru doamna Packard. Da’ pentru mine și Piticot e cam mare. Mai bine m-aș duce mai sus, la apă mică, să-ncerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai prins două. Juma prăji păsĂrile Înfipte Într-un băț, deasupra unui foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era să plecăm, voiam s-o țin minte și să-mi iau rămas-bun. În colț era mașina de gătit, ruginită, și capacul boilerului era rupt pe jumătate. Deasupra aragazului, agățat de marginea unui raft, era un ștergător de vase cu mîner de lemn. Taică-meu a aruncat odată cu el după un liliac. După aia l-a lăsat acolo, ca să-și aducă aminte să cumpere altul, și cred că pînĂ la urmă l-a lăsat doar ca să-i aducă aminte de liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În sergentul Întins pe podea. Fereastra era deschisă pe jumătate. Sergentul mai respira Încă. Îl ridicară și-l traseră În vagon, după care Îl ridicară și pe prizonier și-l așezară pe un scaun. Detectivul Îl prinse cu cătușele de mînerul unei valize grele. Nimeni nu părea să știe ce-ar fi de făcut, dacă să aibă grijă de sergent sau să-l caute pe micuț sau orice altceva. Se dăduseră cu toții jos din tren și-l căutau de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne Întoarcem la brici, spuse. Își băgĂ mîna În buzunarul hainei și scoase un brici. Îl ținea Închis În palma mîinii stîngi. Palma era roz. — Uită-te atent la briciul Ăsta. Nici nu trage, nici nu-mpunge. Îmi Întinse palma. MÎnerul era negru, din os. Îl desfăcu și-l ținu În mîna dreaptă, cu lama Întinsă. — Ai la ÎndemînĂ un fir de păr de pe cap? — Cum adică? — Scoate-ți un fir. Ale mele sînt extrem de tenace. Mi-am smuls un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o chestie și mai grozavă decît astea - siguranță-n folosire. A luat briciul cu mîna dreaptă, l-a Întors ușor și lama s-a deschis și apoi a căzut cu muchia sprijinită pe Încheieturile pumnului. Mi-a arătat mîna - strîngea mînerul briciului În pumn, lama era deschisă peste Încheieturi și ținută cu degetul mare și cu arătĂtorul. Lama era bine fixată, pe tot pumnul, cu partea ascuțită-n exterior. — Ai fost atent? Și acum să trecem la Îndemînarea necesară. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peste el în pat. Rar i se întâmplă lui câte un moment din ăsta de tandrețe! Tubuliiiică! Privește atent în întuneric - birmanezul s-a înțepenit pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină halucinante. Dau un anunț în ziar: „Vând calorifer electric cu ulei, alb, 15 000 000 lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]