1,061 matches
-
altul, al fostelor tale domenii Înfloritoare. Acum? Acum. Da. Și, de-acum, ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu ești atât de frumoasă?! Ea Îi puse mânuța pe gură, după care, retrăgându-și-o, lin, Își puse buzele micuței guri pe buzele lui mari și răsfrânte; Întâi, blând, apoi, mai apăsat, iar, către sfârșit, sălbatec de apăsat, Îl sărută cum nu fusese el niciodată, sărutat, În viața
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un om voinic și frumos, ca dintr-o fermecătoare poveste, ducând de mână un copil, ca un Înger, atunci Înviat, de prin cărțile sfinte. Ea, făcu rapid prezentările de rigoare. După care, soțul se scuză, și, purtându-și odrasla de mânuță, ieși pe poarta opusă părții de curte prin care intraseră, mai devreme, Aura cu Aristotel. Are ore, Îi explică, ea, la universitatea Spiru Haret. Și acolo nu poate Încăpea nici o secundă, măcar, de Întârziere. Iar copilul? Princhidelul are programul său
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Zdravăn. Voinic. Pocnind de sănătate și de forță. Doamna educatoare Iuli continua să-l privească, surprinsă, dar, mai degrabă, cu aceeași admirație, cu care-l primise, În urmă cu mai bine de treizeci de ani, În ușa grădiniței, adus, de mânuță, de către mamă-sa. Acum, el se Încovoie, Îi luă cu delicatețe mâna și i-o sărută, apoi, o mângâie, pe părul, lovit, prin culoare și desime, de patina vremii și a vieții, Îi mângâie și umerii, o Îmbrățișă de-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și umerii, o Îmbrățișă de-a binelea, după care, reveni la verticalitatea staturii sale atletice. Ea, la rându-i, clipi, des, emoționată, și-n fața ochilor i se ivi, decupată din istorie, parcă, imaginea de Început a aducerii, copilului, de mânuță, de către mamă, la grădiniță. Îi reveniră În amintire dialogul, dintre mamă și educatoare, durerea mamei, durere ce-i marca expunerea necazului foarte mare, Îngrijorarea și frica fără margini, a motivului care o adusese aici, la doamna educatoare Iuli. Anume, despre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
conchis, ea. După câteva zile, mama a revenit. Nu singură. Cu mutișorul de mână. Și-au zâmbit, una alteia, de la distanță. Și n-au mai fost necesare, ulterior, nici o Întrebare și nici un răspuns. Educatoarea l-a luat pe mititel de mânuță și a intrat cu el În sumedenia de plozi care zburdau prin marea curte a grădiniței. S-a amestecat printre ceilalți. Și-a găsit o jucărică și a apucat a se juca. Și, Întreaga zi, s-a tot jucat. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit-o cu neputință. A Înghițit În sec și a schițat un gest. Voia căluțul. Ea a repetat: spune: Lo! El iar a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de culoare închisă. Asistente personale în haine negre făcute la comandă. Cei din anturaj se strâng unii în alții, ferindu-se, bombănesc dezgustați și-și duc mânuțele manichiurate la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune: — Așa-mi place să fac asta. În fața noilor îmbogățiți de soiul ăsta, Inky spune că e timpul să schimbăm regulile. Spune: — Sărăcimea e noua nobilime. Puțin mai încolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la râu, datul cu săniuța pe dâmbul troienit, vânătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe câmpurile de luptă europene, bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întâlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bani, le am și eu pe ale mele. Peste ei se așternu o tăcere apăsătoare, care în cele din urmă fu întreruptă de Ionuț, care îl rugă pe tatăl său să-l plimbe cu bicicleta. Radu își luă fiul de mânuță și ieși, bucurându-se în tăcere că putea să respire aer curat. La un moment dat simți că se sufocă, gândindu-se cum vor face rost de o asemenea sumă. Ramona, deși supărată îi duse la gară cu trabantul său
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și bucătăresele, apoi s-au adunat toți oamenii din cartier, copiii stăteau hipnotizați, la unii a început să li se întărească părul, copilul care se izbea cu capul de pereți a putut fi dezlegat pentru prima oară, a adormit cu mânuțele pe piept, liniștit, de când se născuse se zvârcolea într-una ca pus la picamăr, una din îngrijitoare și-a făcut cruce, "slavă Domnului că am scăpat de ăsta, era pedeapsa cerului peste noi", dar copilul a dormit șapte zile în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
această plapumă moale și caldă, se întoarce pe o parte și se uită spre pian. Stă încremenit la locul lui. Închide ochii, se gândește la mama ei, la stareță, la celelalte măicuțe. Se gândește la zilele când Maria îi așeza mânuțele pe pian și o învăța cum să asculte sunetele, cum a convins-o că sunetele cele mai frumoase vin din interiorul nostru, "uneori sufletul ne stă în urechi, alteori în ochi, alteori în talpa piciorului, pipăim roua ierbii, pământul, sufletul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce pătrunde în potirul unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră poartă același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lăsat o mamă de-a doua, lângă Constanța. Și un copil, care știe că tata a murit. „Copilul meu a fost mic, avea doi ani, când m-a arestat. Acum are doișpe. Când venea la mine la vorbitor, bătea cu mânuțele în geamul ăla de la cabină și striga: „Tati! Tati!“. A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chiar agreabilă, dar nu avea nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau când privea stelele sau care ofta nostalgic la vederea unei violete. Tomoe n-a fost însă întotdeauna așa cum e acum. Când era mică, își ridica mânuțele de culoarea frunzelor de arțar toamna, și striga: „Frățioare!“ Takamori era cu șase ani mai mare decât ea. Tomoe, cu pași nesiguri, se ținea tot timpul după el prin casă. La un moment dat, s-a schimbat brusc în pisăloaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asta se usucă, să mut dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
carnea de pe abdomenul ei. Odată cu respirația Întretăiată provocată de râsul acela, simțeam cum i se strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul creierului meu ca niște grăunțe de nisip În deșert scuturate de cutremur, minuscule pete Întunecate se formau rând pe rând, apoi, adunându-se toate la un loc, se zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea, cuminte, nu-ți fac nimic, hai, uite ce are bunicu aici. Ai mai văzut așa ceva? Îți dau o sută, dacă pui mânuța... îți dau două, hai, nu-ți fie rușine, întoarce-te și privește, apoi plec. Uite ce pulă mare și frumoasă are bunicu, ce coaie pline, nu te rușina, pune mâna un pic. Îți dau trei sute, dacă îți ridici rochița, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi, milostivul s-a îndurat de un suflet prigonit, năpăstuit, nevinovat. Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că te iubește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă din ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat totul. L-am scos de la balamuc, știam că-i schizofrenic, știam că nu se poate stăpâni. A violat-o, a ucis-o, i-a mâncat sânii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rog, nu te mânia pe mine! Cum îi aflu, cum îi atârn de grindă, să învețe ce-i ascultarea. Mama lor de huligani! Îi scot la păscut când le va fi foame, ăștia nu știu să prețuiască pâinea trudită de mânuțele matale. Fii îngăduitoare măcar o zi! Mâine ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul soarelui. Bine. Pentru matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]