1,063 matches
-
ar fi trecut, te asigur, nu m-ar fi interesat. Tipa întindea mâna într-un gest de împăcare și scuze. — Te rog. Bărbații nu sunt atât de importanți. Hai să uităm de povestea asta, bine? Să uităm? șuieră fata, aproape mârâind printre dinți. Nu ești altceva decât o târfă de boboacă, te culci cu seniorii fiindcă îți închipui că te plac. Să nu te mai apropii de mine și nici de el și să dispari din viața mea, boboacă vagaboandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin frunzele amestecate cu noroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te luam În brațe pe tine ori de câte ori Începeai să plângi? Ascultă-mă pe mine, cât e el de mititel, te joacă pe degete cum vrea el. Încetă să-și mai amestece zahărul În cafea și luă cutia de lapte. —Goală, mârâi ea și expresia ei blazată sugera că ăsta e numai unul dintre eșecurile domestice la care se putea aștepta din partea fiică-sii. Ruby se oferi să aducă altă cutie din frigider, dar Bridget era deja În picioare. Întâmplător, Ruby se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcut o treabă grozavă. Preiau eu de-aici, bine? —Ești sigură? Bineînțeles. Ruby o pupă pe Mătușa Sylvia de la revedere și spuse că o va suna de dimineață să vadă cum se simte. Bărbatul ăla e un jegos și jumătate! mârâi Ronnie În vreme ce se așeza lângă sora ei și o Îmbrățișa cu putere. Ruby nu a putut să treacă cu vederea faptul că, o dată În viață, mama ei nu Încerca să analizeze situația, ci pur și simplu reacționa după cum simțea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fi ascuns-o sub o pelerină, fixând-o într-un loc, în camera închisă a numelui său, ea și nimeni alta. — Italia, și mângâiam lemnul ușii. Se auzi un chelălăit, o gheară care zgâria și am recunoscut câinele. Începuse să mârâie, bietul animal orb, mizerabil ca stăpâna lui. Un mârâit înăbușit, de câine bătrân, care obosi imediat. Am zâmbit. Se va întoarce, dacă a lăsat câinele înseamnă că se întoarce, iar eu o voi aștepta. Voi face ce vreau cu corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
metodic când ai 38 de ani. Nu, acesta este planul meu privind concediul de maternitate. Am făcut un program prin care să le predau treptat îndatoririle mele redactorilor și redactorilor adjuncți. O să-l testez cu ei cât de curând. Am mârâit în sinea mea. După ce i-am cunoscut pe colegii Lisei de la Uptown Woman, nu mai cred că vor răspunde prea favorabil la o nouă încercare de a implementa un program treptat, oricât de încântați ar fi de perspectiva de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
are de gând să mă pună să ghicesc. — Te rog, Lisa, spune-mi. —Mark s-a găsit să-i spună lui Kieran că secretul despre Tally s-a aflat. Considerând că-i face un bine soțului meu informându-l. Am mârâit. Îi spusesem lui Mark despre întâmplarea îngrozitoare de la ziua lui Phil, de vinerea din săptămâna anterioară, dar am crezut că i-am spus să nu-i spună lui Kieran. Poate că nu o făcusem - începea să-mi fie din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fugar, lasă locul liber tristeților de fiecare oră. O trepidație satanică strică tot... E o neliniște supărătoare în ochii fetei tinere ce trece tăcută pe linia trotuarului, în goană după pâine. Trage după dânsa o sandală cu ștaiful întors, și mârâie ca o cățea bătută, asistând, indiferentă la atacul sexual declanșat de un câine rău. Conștientă că-mi prezintă o „marfă”, asupra căreia urmează să mă pronunț, abia după ce am întrebuințat-o, se așteaptă la orice, fără să observe că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
frigiderele sau un joc de televiziune în care tuturor concurenților li se făcuseră, în mod evident, lobotomii. (Un exemplu de cât de cretini erau: — Care e capitala statului Haiti? —Ăăăăă, se poate să fie „H“1?) — La ce vă uitați? mârâiam eu. Ah, ăăăă... la asta, îmi răspundeau ei agitați, arătându-mi televizorul printr-o fluturare a mâinilor. Stăteam cu toții în tăcere, prefăcându-ne că urmărim programul pe care ni-l găsise telecomanda, eu emițând vibrații palpabil de înfricoșătoare, iar Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
galbenă. Kate părea că nu mai voia să stea la soare. „Mi-e cald și m-am plictisit“, spunea privirea ei. „Și m-am săturat să tot vorbesc cu tipa asta“. — Cine a fost? m-a întrebat Anna. —James, am mârâit, fiindu-mi aproape imposibil să-i pronunț numele. — Ce l-a apucat? a zis Anna. Are o nouă prietenă, am răspuns sec. —Te deranjează? m-a întrebat Anna îngrijorată. Sigur că nu mă deranjează, am spus ultragiată. Atunci de ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
țară unde mă ivisem În colibă prin repartiție, tata era medic, nașul s-a pierdut În vie. Așa că degeaba susțin tot mai rar că reprezint a cincea generație de bucureșteni, deoarece bucuria unor confrați născuți dintotdeauna la țară este să mîrÎie că eu sînt din județul Galați. Motiv pentru care umblu permanent c-un foarte vechi și greu album de fotografii În geantă, prima, făcută În 1898, „La Radu” pe Grivița, Înfățișîndu-l pe bunicul bunicului matern cu mustăți apocaliptice și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau cine trebuie să apară după o noapte atît de agitată, un iepure, plouă, se Întoarce cu spatele, nu m-a simțit, se duce să viseze. Această extraordinar de fragilă ființă care sare, rupe ciucurii fotoliului, dă din mîini sau mîrÎie, e adevărata carte, premiul meu Nobel, o minune sfîșietoare pe care au plăsmuit-o și atîția alții, miliarde, de-a lungul și de-a latul istoriei, nu neapărat artiști, o droaie de imbecili, dar ce contează. Poți muri și din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier și Louis Amstrong. Un număr infinit, mîrÎi John Travolta. Se Întoarseră toți spre el și-l priviră cu teamă. Văzuseră filmul Norei Ephron, și țineau minte bătaia din discotecă, din 1997. Sau formidabila lovitură de cap pe care i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dintr-un film cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui Bird, ca a oricărui deschizător de drumuri, nu-i lesne de-nțeles, nu e Benny Goodman, Amstrong ori Ella Fitzgerald, nu excelează prin melodicitate, iar Eastwood a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea pe vreunul dintre noi cu părul depășindu-i puțin vîrful urechii, cum Îi trăgea nefericitului o dungă pe creștet cu aparatul mîrÎind electric, poate-și ratase vocația, trebuia să se facă frizer, nu director, l-am bătut la terminarea liceului punîndu-i un sac de cartofi pe cap ca să nu ne recunoască, dar n-am simțit nici o satisfacție, nici un cartof, trecuseră patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
MAFRA* Mă numesc Cipriano Algor, am șaizeci de ani și sînt olar, Eu sînt Marçal Gacho, gardian și ginere, Marta, zîmbi Marta, fata olarului, Îmi iubesc tatăl și soțul și voi rămîne curînd Însărcinată În această carte, Eu sînt Găsit, mîrÎi vesel cîinele, sărind În jurul dudului negru din fața casei familiei Algor, și am senzația că-s cel mai simpatic personaj de pe aici, rudă cu toți cîinii ce apar În cărțile domnului José, Dacă ești sau nu rudă cu ceilalți membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auziră lătrături - de fapt urletele unui adevărat monstru. Denton rămase Într-o parte, supraveghind cu un ochi aleea și cu altul ușa. Le deschise un negru musculos, cu Înfățișare de dur, care ținea energic de zgardă un dog mastiff. CÎinele mîrÎia. Omul spuse: — Asta pentru că n-am plătit pensia aia alimentară? Fir-ar să fie, și pentru asta a ajuns să te caute poliția? — Ești Leonard Timothy Bidwell? — Corect. — Iar mașina de pe alee e a ta? — Corect. Și dacă mata ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ușa. Un bărbat traversă În goană aleea. Jack Își goli Încărcătorul. Omul sări peste un gard. Strigăte de pe trotuar: jucătorii de barbut ovaționau. Jack puse alt Încărcător, sări gardul și ajunse Într-o curte. Un doberman se repezi la el, mîrÎind și rînjind. Jack Îl Împușcă pe loc. CÎinele Începu să verse sînge. Jack auzi Împușcături și văzu gardul explodînd. Doi polițiști În uniformă intrară alergînd În curte. Jack lăsă pistolul să cadă, dar ei oricum traseră, făcînd praf niște stîlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
grija paznicului de la garaj și pe Madelaine În grija portarului tău, Miranda, am zis eu, mândră că reușisem să Îndeplinesc ambele misiuni fără a face praf mașina, câinele sau propria-mi persoană. — Și de ce ai făcut una ca asta? a mârâit ea și a ridicat privirea, pentru prima dată de când intrasem În birou, de pe revista Women’s Wear Daily. Ți-am cerut foarte clar să le aduci pe amândouă la birou, pentru că fetele vor ajunge aici dintr-un moment În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de buldog și o să mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas a fost un loc desemnat de Emily ca „departe de tot, chiar În centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m-a Întrebat Lily În timp ce-și lingea lingurița de Înghețată de ceai verde. Ne Întâlnisem la Sushi Samba la ora nouă ca să-i povestesc cum decursese prima mea zi de lucru. Părinții mei scoseseră din nou la iveală, mârâind, cartea de credit pentru situații de urgență până când aveam să Încasez primul salariu. Sushi cu ton și salată de iarbă de mare reprezentau, cu siguranță, o situație de urgență, așa că le-am mulțumit În gând părinților că ne făcuseră cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o, e de-a dreptul perfect! — Cât costă? am mârâit eu, hotărâtă ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le voi pronunța. — Ne aparține pentru suma totală de două mii două sute optzeci de dolari pe lună. Îți vine să crezi că avem balcon pentru o mie o sută patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voi putea pretinde timp de o oră, Într-o sală de clasă prost luminată și supraîncălzită, că sunt o mamă ca oricare alta. Când președintele pomenește de Roy, portarul care lipsește, vreau să pot zâmbi ca o cunoscătoare. Vreau să mârâi când cineva pomenește de serbarea de vară - e deja acea perioadă a anului! - și vreau să respir acel aer Închis al tovărășiei. Și apoi, după ce vom fi votat să strângem bani pentru cumpărarea de calculatoare și pentru planuri de Îmbunătățire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tot vrei să știi. La școală la Emily are loc o serbare cu tema mâncăruri tradiționale și trebuie să ducă ceva englezesc. Și nu puteai să cumperi ceva de dimineață? Nu, Rich, nu puteam. Oftatul lui sună mai mult a mârâit. —Doamne, de câte ori trebuie să trecem prin asta? Ți-am zis, trebuie să Înveți să mai lași de la tine. Dacă există femei care muncesc așa de mult cum faci tu, Kate, ceilalți oameni vor trebui să accepte că nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]