1,055 matches
-
meu e Barsam Tchakhmakchian, străunchiul meu e Dikran Stamboulian, tatăl acestuia e Varvant Istanboulian, numele meu e Armanoush Tchakchmakchian, toți cei din familia mea se numesc Cutare Cutarian, sunt nepoata supraviețuitorilor genocidului care și-au pierdut toate rudele În mâinile măcelarilor turci În 1915, Însă mie mi s-a spălat creierul și am fost Învățată să neg acest genocid pentru că am fost crescută de un turc pe nume Mustafa! Ce fel de farsă mai e și asta?... Ah, marnim khalasim! Dikran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se extindea cu succes de la un cartier la altul, de la un oraș la altul ? Ceva, ceva se întîmpla în acea oază de verdeață pentru că mai mulți copii își făcură apariția cu baloane, iar un anume domn Bruno, cel mai subtil măcelar din cartier, începu să instaleze un grătar. mă înșelam eu, sau alături de el se afla, cu un sac de cărbune, chiar mătușa mea masek, în timp ce un individ după toate aparențele străin de cartier trecea de la un locatar la altul și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar, Înainte de a ajunge la postul de gardă, a aruncat țigara aprinsă cu puțin Înainte. A avut un dialog deloc memorabil cu un funcționar În cămașă. Un paznic l-a Întovărășit până În dreptul celulei 273. În urmă cu paisprezece ani, măcelarul Agustin R. Bonorino, care asistase la expediția lui Belgrano travestit În cocoliche, a fost pocnit mortal În tâmplă cu o sticlă. Toți știau că sticla de Bilz care Îl dăduse pe spate fusese floreta unui băiat din mahalaua Labă Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi urmează fiu Gaston cu remorca. Gaston bate În cinzeci dă ani și ceva, pare mai dăgrabă un măcelar morcoviu, da ie tot timpu În stare dă pază la remorcă și la bibilice. Dă otravă nu știu dă ce să-ngrijește atâta. Libelulele ie altă mâncare dă pește, care Chantal, blonda, io nu m-aș osteni să mă benoclez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin de șarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormîntat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebui să respectăm un străin care face eforturi să vorbească limba română. De sărbători, toți din oraș am decorat piața ca un pom de Crăciun. La măcelărie, englezul era clientul perfect: nu ținea post și nu cunoștea produsele de porc. Măcelarul l-a primit zâmbind, oferindu-i cârnați românești, proaspăt făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a primit zâmbind, oferindu-i cârnați românești, proaspăt făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri ce pea de fel. Timorat, cu pași mici, sub privirile celor lalți, en glezul s-a îndepărtat ușor de tejghea. Intimidat de măcelarul ce continua să i se adreseze tot mai frenetic, gesticulând de zor cu stânga, în timp ce în dreapta ținea cuțitul însângerat de la carnea tăiată, britanicul s-a pani cat. Uitase cum să spună pe românește că nu înțelege. Tăcerea lui părea să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
l-am văzut pe englez alergând mai să-și piardă basca. În goana sa, i se prinsese de haină o bucată de beteală care flutura după el. Era pentru prima dată când ieșea din piață cu mâna goală. Mai târziu, măcelarul ne-a povestit că, supărat că engle zul nu îi gustă din produsele proaspăt făcute, nu s-a putut controla când l-a auzit cerând din nou, chiar și în ajun de sărbători, doi bucate de pastramă. Și-a pierdut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dinții de fier, privirea înroșită, și atunci s-a îndepărtat pentru prima oară faurul de atelierul lui, de unde nimeni nu-l văzuse mergând mai departe de o sută de pași, cât să treacă drumul, la brutar, pentru pâine, sau la măcelar, pentru carne, sau la băcan, pentru felurite mărunțișuri, niciodată la cârciumă, nu-l văzuseră nici măcar la biserică, urmărea ceremoniile, la marile sărbători, din poarta sa, iar acum, dintr-odată, se îndepărta înspăimântător de mult, fluierând o melodie ciudată, pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cruntă, glasul tunător, loviturile pe care le dă par niște bubuituri și fac să se cutremure pământul (ceea ce nu înseamnă că nu îi vom vedea și pe Marcius, și pe Aufidius mânjiți de sânge din cap până-n picioare, ca niște măcelari). Când, în actul al doilea, Marcius se întoarce la Roma rănit, cuvintele mamei sale, Volumnia, îl descriu ca pe un învingător ce-și răpune necruțător vrăjmașii, un erou întâmpinat cu urale, dar care lasă în urma lui doar lacrimi: În brațu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rostit ca un crainic radiofonic, sancțiunile legale, subliniind cu vârful degetului arătător, textele paragrafelor care indicau ani de pușcărie. - Vreau să-mi vărs tot focul, izbucni paraliticul din mine și porni ca o morișcă: Cu femeile se poartă ca un măcelar, le miroase ca un câine și le aruncă după întrebuințare ca pe niște ghete vechi. - Da, - dar ai uitat că n-a lipsit mult, în toamna trecută, să mori cu el odată, - întrerupse piticul vienez din țeasta iubitului meu Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
S-a scremut vaca din toate puterile și n-a izbutit nimic, până nu m-am opintit să trag de frânghiile aduse pe dinăuntrul ei”. „L-am scos mort!” încheie dânsul. „Dar unul a scăpat”, susținui satisfăcut. „L-am vândut măcelarului, că era bou”, mai spuse Johann Tzindl, strigând în urma mea, că vaca e iar bătută de buhaiul primăriei, de același taur, prea mare și căpățânos, din pricina căruia vita era pe ce să-și dea sufletul. „Fără să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită! — Cum? — Ignatius a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa, m-a pus mai întâi să ghicesc ce fel de slujbă și-a găsit. Eu am spus „măcelar“, înțelegi? — Firește. — Ș-atunci el a spus, foarte insolent: „Mai ghicește o dată. Nici măcar nu ești p-aproape.“ Ș-așa am tot ghicit vreo cinci minute până nu mi-a mai venit în cap nici o slujbă unde să porți uniforma aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la locul crimei într-o lumină estetică. Danny tocmai traversa intersecția dintre Sunset și Horn când îi veni această idee: să transpună acel 3.45 din dimineața Anului Nou la ora de acum, punându-se pe el însuși în rolul măcelarului sexual care merge pe jos spre casă, spre mașina parcată sau printr-o mare de oameni care să-l ajute să se liniștească. Însă nu-i vedea pe ceilalți oameni care se plimbau pe Strip, stăteau la coadă ca să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toate astea. M-am gândit bine și mi-a luat ceva timp până m-am hotărât ce să fac. — Anume ce? Buzz zâmbi. — Poate că Loftis e un suspect tare sau poate că nu. Nu contează. O să pun laba pe măcelarul ăla de poponari, indiferent cine-o fi. Mal zâmbi. — Și pe urmă? — Pe urmă îl arestez sau îl omor. Mal zise: — Te-ai scrântit. Buzz îi răspunse: — Mă cam gândeam să te rog să mi te alături. Un căpitan scrântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea și harabale cu niște cai foarte bine întreținuți și transporta marfă spre și mai mult din Botoșani pentru mulți negustori din Sulița, Todireni și Hlipiceni. Un alt evreu, ce își zicea el „domnu’ Rusu” era un bun comisionar și măcelar ce aproviziona protipendada Hlipicenilor cu de toate: carne cușăr, cum zicea el, cafea crudă sau prăjită, halva și alte delicatese. Frații Primus, de origine polonă s-au ocupat de apicultură și, în urma împroprietăriri, fiind răniți din război, au fost primit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
avea și harabale cu niște cai foarte bine întreținuți și transporta marfă spre și mai mult din Botoșani pentru mulți negustori din Sulița, Todireni și Hlipiceni. Un alt evreu, ce își zicea el „domnu’ Rusu” era un bun comisionar și măcelar ce aproviziona protipendada Hlipicenilor cu de toate: carne cușăr, cum zicea el, cafea crudă sau prăjită, halva și alte delicatese. Frații Primus, de origine polonă s-au ocupat de apicultură și, în urma împroprietăriri, fiind răniți din război, au fost primit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii în costume pitorești. Carul Societății de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea ungară, carul băuturilor spirtoase, berăriile Oppler și Luther, măcelarii. Aceștia vin cu 6 boi: 4 albi și doi negri, dar atât de frumoși că smulg aplauzele pe toată trecerea. Lăutarii, pescarii. Aplauze numeroase salută carul constructorilor români. Lăcătușii, topitoria Lemaître, Societatea de bazalt artificial, tâmplarii, dulgherii, tapițerii, plăpumarii, fabrica
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
a se balansa din nou la orizont, doar că deasupra are un capac cât toate zilele. Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Pentru un poet, e mai multă ficțiune decât pentru un măcelar, pentru măcelar e mai multă realitate decât pentru poet. De fapt, pentru ultimul, aceasta e și cea mai mare dramă: că ajunge să le confunde și să creadă că una e alta sau că, fundamental, sunt ambele același lucru. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]