4,285 matches
-
interoghează un prieten... Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la serviciu vegetez... -Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie și soția, ce te macină!?... Ți-e rău și nu vrei să-mi spui, te ascunzi... „Mda, mă macină”, îmi confirm și plec la plimbare să o evit. Traversez la pas părculețul, reperez locul în care acel bărbat de vârsta mea își dăduse sufletul. Mă opresc pe o bancă din apropiere. Din eter, cu ochii minții, revizualizez chipul acelui
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
cazanul cu zmoala, îngerii păzitori ne salvează din ghearele ei de scorpie și ne conduc în liniștea supremă din ceruri. Acum, acolo Sus, a ajuns și MICHAEL JACKSON... Dumnezeu îl săruta pe frunte și îi vindeca rănile care i-au măcinat inima. Regele muzicii pop regretă că nu și-a putut lua rămas bun de la noi. Ne transmite să nu vărsam lacrimi ,ci să ne ridicăm mereu privirea înspre cer. Ori de câte ori vom vedea curcubee, sunt semne că The King of Pop
” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361520_a_362849]
-
închis, care sufocă egoul survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut de profani în realizarea planului deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ. Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde, le scămoșează și le întinde ca pe niște intestine de capră, pe gardul văruit al fiindului, pentru că, de acolo, cel pornit să irumpă realul cititorului, în realitate, îl secătuiește de imagini. Cine se dorește umbrit
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
merge cu ajutorul unui baston, pentru că picioarele nu o ajută, este mult depășit de cel psihic. Au împreună un copil perfect sănătos, pe Emanuel, pe care Ana însă, prin modul ei de a gândi, prin complexele și frustrările chinuitoare ce o macină, reușește să îl transforme într-un handicapat psihic. Băiatului îi este rușine cu părinții săi, în special cu mama (chiar din primele pagini ale cărții îi vedem reacția în fața copiilor de la grădință - “Nu mai râdeți de mama mea!”) și tinde
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
spunea, acest nebun, că toate femeile cu nume de floare, în special de violete, visează în fiecare noapte să fie violate de un corsar sălbatic, ars de soare, bătut de mare și învăluit în acel mister al singurătății. acum, îl măcina un gând, oare asta să fie revelație? violetele derivă, cumva, de la viol? se îmbrăcă prelung, întârziind fiecare mișcare în oglindă. se va întâlni cu noua violetă, o femeie în fața căreia îngerii și-ar smulge penele, dumnezeu și-ar declina creația
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
Poezie > Amprente > ȘAH-MAT! Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Curajoasă pătrund în copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron. În calea mea dinții orelor se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Referință Bibliografică: ȘAH-MAT! / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul
ȘAH-MAT! de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362791_a_364120]
-
de pomul plin de îndoială se desprinde-ncet, eu aș reuși să-mi înfloresc cuvintele pe buză și le-aș pune să danseze, -n crângul minții, -un menuet. Dacă soarta nu ne-ar mai juca atâtea negre feste ce ne macină ideile și gândurile-n șir, eu mi-aș cizela - discret - inconfundabila poveste, i-aș schimba, cu patimă, umilul și banalul fir. Dacă tu te-ai preschimba în mult-râvnitul cavaler care își ascute spada pentru omenire, eu aș plânge-o doină
ÎMPREUNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362814_a_364143]
-
cade greu pe gene.... XIV. ȘAH-MAT!, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016. Curajoasă pătrund în copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron. În calea mea dinții orelor se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Citește mai mult Curajoasă pătrundîn copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Citește mai mult Curajoasă pătrundîn copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron.În calea mea dințiiorelor se macină cu seteîmbrățișând aleile pustiiîn făină albă.În calendar zilele se rostogolescscăldându-se în ape negre.Joc ultima piesă ascunsăde văzul lumii.Șah-mat!... XV. LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Când râde
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
lăcrimioare și nenoroc în soartă. Cânta ca pasărea raiului rănită de avatarurile lumii, îi zbura vulturul dorului pe elitre de glas, îi cânta sufletul luptat de cruzimile bolii... Se zbătea eroic în brațele sugrumătoare ale unei suferințe corporale ce-o măcina cu fărâma și nu se vedea: ea cânta, surâdea, iubea, spera și iar cânta... poate nu știa, poate știa că seara lebedei coboară mai grăbit pentru ea! Doamne, cât de frumos a cântat în duet cu Fuego! Doamne, cât a
ANA BARBU SUFLET LUPTAT DE CRUZIMILE BOLII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362984_a_364313]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Inima mamei II Luna ca un sloi de gheață în topire Tristă aluneca pe cerul însorit, Era vremea morilor ce măcinau iubire Și-a Cuvântului din sinele dorit. Dar în lumea asta pe dos întoasă Băiatul ce-și bea ziua în paharul cu vin Își bătea adesea mama c-o palmă nervoasă, Apoi își îneca răutatea-n pelin. Într-o clipă
INIMA MAMEI II, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363054_a_364383]
-
vrea să dăinuie ca stea... Precum vedem însă drama eroului nostru nu are un temei real, ci este hrănită copios de propria-i imaginație, de propria-i angoasă, de spleen-ul, de apăsarea, de neputința sa. În permanență este fatalmente măcinat din interior de o sete de absolut sinucigașă, am putea spune. Și cum absolutul este intangibil, trece iarăși și iarăși prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la capăt într-o ardere continuă. Pentru că, să ne înțelegem, nu
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
Statele prăbușite nu mai sunt în stare să-și îndeplinească funcțiile de bază − securitatea, guvernarea, educația, sănătatea − de obicei din cauza corupției, a violenței unor fracțiuni sau a sărăciei extreme. România, în prezent, este slăbită prin reorganizarea și modernizarea structurilor sale, măcinată de tensiunile dintre diversele grupuri etnice sau religioase din interior, agresată de către piața liberă, cu granițele desființate și populația dezinteresată de viața politică, confuză în deciziile instituțiilor publice slăbite de interesele meschine ale partidelor. Chiar dacă cel puțin pentru moment statul
STATUL ROMÂN, QUO VADIS? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 () [Corola-blog/BlogPost/363475_a_364804]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > O ISTORIE MINCINOASĂ Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului O să încerc acum să ne răspund și să îmi răspundeți la niște întrebări care ne macină pe toți, noi, servitorii cuvântului scris, visătorii fără leac și fără odihnă, care nu putem să luăm lucrurile așa cum ne sunt servite de sistemul de cele mai multe ori anchilozat și orb, trebuie să cercetăm, să aflăm, să fabulam uneori....dar toate
O ISTORIE MINCINOASA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363569_a_364898]
-
guriță valabilitatea referendumului doar dacă reprezintă enormul cuantum de 50%, înghițind în același timp gălușca referirii procentajului la un mai mare număr de alegători decât eram în realitate. A fost primul semnal al supunerii sale față de crasa birocrație care ne macină, acceptându-i moftul totalmente nejustificat de a lucra ani întregi, pe lefuri bune, la rezultatul recensământului. Fapt pentru care, greșesc cei care consideră că abia acum Victor Ponta a pierdut pe propria sa mână. Eroare! El ni s-a dovedit
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
înlăturat în momentul de față. A poseda în condițiile sociale actuale un rost firesc al tău, astăzi, când omenirea își arogă descoperiri fundamentale unice, rămâne un vis personal înghiocat între chingile amare ale propriei tale vieți, un vis care te macină cu atât mai mult cu cât se știe că este un drept cuvenit necondiționat al Ființei umane și care așteaptă de prea multă vreme pentru a se naște o singură dată. Adevăratele hiene și adevărații șacali ai contemporaneității noastre sunt
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > RÂUL Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului râul năpădise cu tentacule mari trompele-i ascuțite căutau să bea sângele jertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului macină aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor nu se face cu tact, cu blândețe nu legați molima cu lanțuri va rupe toate cingătorile minții
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
că le știu pe toate. La începutul anilor '90, o duceam periodic la Insitutul Oncologic de la Fundeni, iar într-o zi când așteptăm medicul, am luat-o în brațe și m-am gîndit să o întreb un lucru care mă macină de ceva vreme. Aflasem că boala se poate instala de cele mai multe ... Citește mai mult Eu. Mereu eu. Noi.Instinctul de conservare și egoismul pozitiv sau negativ. Eul.Habar n-aveam că se poate muri din iubire. Asta înseamnă să poți
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
că le știu pe toate.La începutul anilor '90, o duceam periodic la Insitutul Oncologic de la Fundeni, iar într-o zi când așteptăm medicul, am luat-o în brațe și m-am gîndit să o întreb un lucru care mă macină de ceva vreme. Aflasem că boala se poate instala de cele mai multe ... X. IZGONIȚI DIN IAD, de Criști Iordache , publicat în Ediția nr. 221 din 09 august 2011. porumbei rude cuminți marți 9 se-așează pe aceeasi aripa murdară văzută din
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
cu ceea ce vine la întâmplare; ► îndrăgostirea este o stare intermediară chiar neutră d.a.p.d.v., dar întâmplările și situațiile o bulversează, mai ales în acele situații în care persoană pentru care există îndrăgostirea nu este prezentă, făcând-o să se macine foarte mult, chiar să aducă la dispariție orice sentiment de a dori apropierea de alt acel cineva; ► iubirea străbate și se păstrează la distanțe foarte mari, infinite chiar, având viteza luminii când este foarte puternică și când poate transmite mesaje
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
mai târziu la serviciu și, în singurătatea lui, a hotărât că trebuie să facă ceva pentru a se lămuri că totul este numai o închipuire, un vis urât. A găsit timpul necesar, cu atât mai mult cu cât bănuiala îl măcina și parcă întrevăzuse la unii apropiați priviri compătimitoare. Poate că i se părea. Dar dacă? ... Cine poate fi sigur pe o femeie? Știa încă de mic copil, de-acolo, de la țară, unde copilărise, că mai degrabă „păzești o ciurdă de
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
viața lui este facilitata și de reapariția în viața sa a sorei lui, Ana, cea care i-a lipsit atât de mult în toți anii de separare. În derularea acțiunii cărții, autoarea descrie cu lux de amănunte frământările teribile care macină stările sufletești ale personajelor, unele dintre ele punând la îndoială însăși existența lui Dumnezeu. “Dacă el există, de ce este nedrept cu cei năpăstuiți?” își pun întrebarea simplistă cei din anturajul lui Vlad. Replică celor care cred altfel, vine cu promptitudine
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
orizont, de globalizarea și mondializarea planetei. Chiar, mi-am zis, noi, pămîntenii, cînd ne gîndim la marțieni, nu-i putem concepe ca pe niște omuleți cînd verzi, cînd albaștri, cînd scunzi, cînd uriași, vorbind limbi diferențiate de granițe imaginare și măcinați de conflicte interstatale. Dar ce ar zice, în acest caz, marțienii despre noi? Englezi, mozambicani, piei roșii, țigani, ardeleni, moldoveni, evrei ... fiecare rasă cu cultura ei, cu datini, legende, balade și ... muzică! Muzica este un sentiment universal, care nu trebuie
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
precum mărul de mere părul de pere nucul de nuci doar că uneori fructele mele cad încă necoapte iar alteori oamenii le scuipa printre dinți păstrând doar miezul lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie o boală ciudată care ma macină musca din mine uneori mă lătra alteori mă mângâie uneori mă poartă pe palme alteori mă calcă în picioare dar eu mă ridic, mă îndrept și mă scutur cred că am ajuns un bolnav dependent de propia lui boală. m-
M-AM ÎMBOLNĂVIT DE POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360792_a_362121]
-
văzduh, plutesc vulturii, atotstăpânitorii acestor ținuturi muntoase, de unde zărești frumusețile de basm ale Căldării Moldoveanului. Începe distracția. Focul mare pârjolește berbecuțul la proțap, în timp ce, agățat de crăcane, fierbe tuciul imens în care femeile mestecă cu făcălețul mămăliga galbenă din mălaiul măcinat la moara cu pietre a lui Nae Ionescu, primarul. O noapte de pomină. Distracție pe cinste. Așa se întâmplă de fiecare dată, în fiecare an. E sărbătoarea urcării oilor la munte, în Brătila, Drăghina, Valea Rea, până sus, în Moldoveanu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]