1,430 matches
-
în derâdere pe Mihai Viteazul „Mălai Vodă“. O fiertură similară, inițial făcută din hrișcă, aveau și rușii, sub numele de „kașa“, la fel de răspândită în popor ca mămăliga la noi. Elena Niculiță-Voronca scrie: „De demult, pe când nu erau păpușoii, oamenii mâncau mălai. Pâinea proaspătă era foarte bună, numai că, după ce se învechea, se învârtoșa prea tare“ (Datinele și credințele poporului român). În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir explică larga răspândire a acestei cereale: grâul dă de 24 de ori semănătura, orzul de 60
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
numai că, după ce se învechea, se învârtoșa prea tare“ (Datinele și credințele poporului român). În Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir explică larga răspândire a acestei cereale: grâul dă de 24 de ori semănătura, orzul de 60 de ori, iar meiul (numit „mălai“) de 300 de ori. Mai există o explicație: transhumanța, specifică păstorilor români din pricina reliefului și a climei, impunea cultura cerealelor nepanificabile, precum meiul sau orzul. Acestea sunt culturi sezoniere, semănate primăvara, atunci când turmele pleacă la munte, și culese toamna, după
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
susținută de Nicolae Iorga, spune că turcii nu rechiziționau porumbul cules în țările române). Am afirmat că nu există certitudini în privința denumirii purtate de străvechea fiertură din mei, la fel precum nu există nici în cazul etimologiei unor cuvinte ca mălai ori mămăligă; pe de altă parte, semnificativ ni se pare faptul că latina folosea și termenul melica (înrudit cu millium). Din latinescul melica provine meliga italiană, care înseamnă porumb măcinat (și Leonardo da Vinci pomenește porumbul sub acest nume). Cuvântului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai bine tradiția acestui fel de mâncare fiind regiunea Friuli. Asemănările cu tehnica de preparare și de servire a mămăligii sunt frapante: de pildă, italienii taie „polenta“ ca și noi, cu ață. De asemenea, ca la stânele din Carpați, deseori mălaiul este fiert în lapte. În privința varietății rețetelor de bază ale polentei, italienii ne depășesc, dar printre acestea se regăsesc și preparate culinare aproape identice specialităților românești din mămăligă. Să luăm, drept exemplu, neaoșa noastră „mămăligă pe pături“ (straturi de mămăligă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
asemănătoare balmoșului nostru; singurele diferențe constau în folosirea, în anumite rețete de balmoș, a smântânii în loc de lapte, variantă deosebit de gustoasă, cu care „marea bucătărie țărănească“ are toate motivele să se laude. Am afirmat că, în ceea ce privește varietatea rețetelor pe bază de mălai fiert, italienii ne depășesc. Ciudat este faptul că această tristă constatare se impune în mult mai mare măsură astăzi decât în trecut, într-un trecut din paginile căruia ne mai parvin încă ecouri ale unei diversități savuroase de rețete pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în colțuri izolate de țară. Cum se explică faptul că bucătăria noastră nu a putut încetățeni, la nivel național, diversificarea culinară a ingredientului numit mămăligă? De parcă ar fi rămas definitiv cantonate în munți, la stână, preparatele noastre din fiertură de mălai nu iubesc diversitatea, primind la sânul lor românesc doar brânzeturi carpatine; există puține excepții (în afară de plăcinta mocănească, deja pomenită, ar mai fi mămăliga pe fructe ori ghiveciul pe mămăligă, astăzi, din nefericire, pe cale de dispariție, dacă nu cumva deja pierdute
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
deja pomenită, ar mai fi mămăliga pe fructe ori ghiveciul pe mămăligă, astăzi, din nefericire, pe cale de dispariție, dacă nu cumva deja pierdute) care confirmă regula. Nu putem decât să ne închipuim cum, în cadrul transhumanței, ciobanul vindea brânză ca să cumpere mălai, iar țăranul de la șes cumpăra brânză vânzând mălai. Întâlnirea acestor două ingrediente a monopolizat mămăliga noastră. Și polenta a fost cantonată într-o bucătărie regională, dar mămăliga pare de-a dreptul „insularizată“ atunci când vorbim despre preparate culinare, și nu despre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ori ghiveciul pe mămăligă, astăzi, din nefericire, pe cale de dispariție, dacă nu cumva deja pierdute) care confirmă regula. Nu putem decât să ne închipuim cum, în cadrul transhumanței, ciobanul vindea brânză ca să cumpere mălai, iar țăranul de la șes cumpăra brânză vânzând mălai. Întâlnirea acestor două ingrediente a monopolizat mămăliga noastră. Și polenta a fost cantonată într-o bucătărie regională, dar mămăliga pare de-a dreptul „insularizată“ atunci când vorbim despre preparate culinare, și nu despre folosirea ei „alături“ de felul de mâncare, ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de autor“ sofisticate, pornind de la banala și pe nedrept disprețuita mămăligă, rămâne utopică. Lipsa de inventivitate în domeniul asocierilor mămăligii cu alte ingrediente este însă, uneori, compensată prin găselnițe deosebit de interesante: există în Maramureș un fel de mămăligă făcută din mălai obținut din boabe de porumb în lapte, adică nematurat. Radu Anton Roman a gustat-o și ne asigură că are un gust diferit de mămăliga „clasică“. Și aici se aplică regula enunțată de Jim Harrison, aceea referitoare la secretul bucătăriilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
asigură maximum de ingeniozitate“. Nu vom părăsi subiectul „temeliei mesei țărănești“ înainte de a semnala o curiozitate: cea mai banală și mai des întrebuințată mămăligă de astăzi, cea „pripită“ (deosebită de cea „vârtoasă“, care este făcută printr-o primă fierbere a mălaiului înainte de amestecarea sa cu făcălețul), era, pe vremurile țăranului descris de Mihai Lupescu, „numai de leac“: „Mămăliga pripită, unsă cu «untdenaft», măduvă de falcă de porc, e bună de «bolfe». Ea se face cu apă descântată și neîncepută, adică adusă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu li se adaugă nici un fel de zahăr (care se transformă în alcool sub acțiunea drojdiilor), fermentația va fi lactică, iar zeama rezultată va avea gust acru. Este cazul borșului nostru, obținut din fermentația unui amestec de tărâțe de grâu, mălai și pâine neagră, și al zur-ului polonez, care inițial se făcea din secară măcinată; pentru krupnik, rușii folosesc orz măcinat și fermentat, iar pentru okroșka, un fel de cvas (din mălai și/sau pâine neagră de secară) acru. După cum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din fermentația unui amestec de tărâțe de grâu, mălai și pâine neagră, și al zur-ului polonez, care inițial se făcea din secară măcinată; pentru krupnik, rușii folosesc orz măcinat și fermentat, iar pentru okroșka, un fel de cvas (din mălai și/sau pâine neagră de secară) acru. După cum se poate ușor constata, importul borșului în bucătăria românească respectă aceeași regulă întâlnită în cazul preluării stufatului: numele și rețeta provin din gastronomii diferite. Denumirea ne-a venit de la ruși, iar preparatul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o să-ți spun o minciună, dar, dacă vei zice că mint, să știi că te omor"67. În loc de o simplă minciună, este construită o veritabilă autobigrafie fantastică: "La nunta tatii, ducându-mă la moară ca să macin porumb să-l fac mălai, am înjugat sacii la car, am pus porumbul și am plecat. Acolo am măcinat, pe urmă am pus boii în car, am înjugat sacii și am plecat acasă. Când am ajuns acasă, rămase mama grea cu mine. Mă făcu sâmbătă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câini și doi frați cai. Dintre multele-animale, Care își slujeau stăpânii, Greu muncind pe deal, pe vale, Supărați (des) erau ...câinii ! Foarte supărți pe cai, Cum c-ar fi prea mult iubiți, Protejați și des hrăniți Cu tain, orz și mălai, Câinii-ntr-o noapte târzie, Făptuiră-o...grozăvie : Au ucis un porc din turmă, Dând vina pe cai ! Eroare! Au crezut că pân’la urmă, Caii vor face-nchisoare, Iar râvnitul lor tain, Va trece-n sector canin! La audieri
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cumpere. Cine, de exemplu? — Ar putea fi interesați tipii care fac atât afaceri legale, cât și pe sub tejghea, ca Peter Neumaier. Are un magazinaș Înfloritor pe Schlüterstrasse, specializat În bijuterii vechi. Ar putea fi genul lui. Am auzit că are mălai berechet și că poate plăti În orice monedă. Da, eu unu’ m-aș gândi că merită Întrebat. Scrise numele pe o bucățică de hârtie și continuă: — Mai e apoi și Werner Seldte. O fi părând el de modă veche, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se trezească Întins pe jos. Printre dinții atât de rău pătați de tutun că păreau două gărdulețe din lemn se strecura fumul de la țigară. — N-ai dat de vreun bucluc, nu? Mutra lui Neumann adoptă o expresie flegmatică: — Datorez niște mălai unora, atâta tot. — Cât? — Două sutare. — Aha, și te duci la Karlshorst ca să Încerci să câștigi o parte din bani ăștia, nu? Ridică din umeri: — Și ce dacă? Își stinse țigara și se căută În buzunare după alta. — Ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu că aș fi de felul meu un om de onoare, care protejează reputația clientului meu, și alte povești de-astea. Numai că mi se va da o răscumpărare considerabilă. Cazul ăsta e șansa mea cea mare să fac niște mălai, și dacă e să mă coste câteva vânatăi și coaste rupte, asta e. — Bine, zise Rienacker. Uită-te la tablouri dacă vrei, da’ dacă se afla acolo, va trebui să cer aprobare mai Întâi. M-am ridicat pe picioarele nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
birou, chiar dacă o făcea numai pentru a arăta, chipurile, că știu tot ce e de știut despre mine și activitatea mea. Într-adevăr, murmură el. După puțin timp, ridică privirea spre mine și zise: — De ce ai plecat din Kripo? — Pentru mălai. Mă privi inexpresiv: — Mălai? — Da, știți dumneavoastră, biștari, lovele... bani. Și că tot veni vorba, aveam și eu 40 000 de mărci În buzunare când m-am cazat la hotelu’ ăsta. Aș vrea să știu ce s-a Întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
numai pentru a arăta, chipurile, că știu tot ce e de știut despre mine și activitatea mea. Într-adevăr, murmură el. După puțin timp, ridică privirea spre mine și zise: — De ce ai plecat din Kripo? — Pentru mălai. Mă privi inexpresiv: — Mălai? — Da, știți dumneavoastră, biștari, lovele... bani. Și că tot veni vorba, aveam și eu 40 000 de mărci În buzunare când m-am cazat la hotelu’ ăsta. Aș vrea să știu ce s-a Întâmplat cu ei. Și cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
restul țigării mele. — Ar fi mare păcat... să nu fie folosite niciodată, zise el gâfâind. Ai fost bun... cu mine. Așa că am să-ți fac un favor... Să-i faci să transpire, bine? Astea o să valoreze... un camion mare... cu mălai... pentru tine... afară. M-am aplecat spre el ca să-l aud ce spune: — Să-i strângi bine... de nas. Pleoapele lui au clipit tremurat. L-am luat de umeri și am Încercat să-l scutur ca să-l readuc În simțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
camera de zi se afla sufrageria, unde era întinsă masa, cu flori proaspete și farfurii lucioase, care răspândeau arome apetisante. — Nu-i rău pentru un salariu de polițist, am comentat eu. Ai mai luat și ceva șpagă, aprtenere? Lee râse. — Mălaiul câștigat la meciurile de box. Hei, iubi, ești aici? Kay Lake intră din bucătărie îmbrăcată într-o rochie înflorată, în ton cu lalelele de pe masă. Îmi luă mâna și-mi spuse: — Bună, Dwight. M-am simțit ca un golan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau prin ninsoarea deasă și se văzu și pe el Îndepărtându-se În albul lăptos al zării, cu căciula lui de miel, fierbinte ca o sobă și frecată cu mălai ca să fie albă și pusă pe o ureche. Și cele patru zări erau neînduplecate, Înghițind toate umbrele care se dizolvau supuse În frigul iernii. Precum cuvintele unui poem. Ha, ha, ha! Râse el sănătos, mușcând cu sete mărul ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
punte și arde și lumina Împreună cu oceanul. Ești posac. Îți place cuvântul Argentina și cuvântul emigranți. După ce Îți dai cuvântul de onoare că nu spui la nimeni, te culci. Icoana Maicii Domnului stă ascunsă În cămară Într-un sac cu mălai. În acele vremuri, foarte mulți oameni erau bandiți și legionari, iar majoritatea au fugit În țări străine cum ar fi Argentina. Ei erau emigranți. Tu ești școlar și trăiești În Republica Populară Română. Nu ești nici bandit, nici legionar. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
salcâm. După ce sugi nectarul zorelelor albastre, intri agale În curte. Nu este câine rău. Aici stă colegul tău Demeșco Liviu. Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și tatăl lui este tătar. Are motocicletă IJ cu ataș. În ataș cară mălai, fasole și țuică. De la Topoloveni. Cum căra și cuscrul lui Țăpăligă dricarul. Ăla din Chitila. În buzunar ai o sticluță de penicilină plină cu pilitură de fier care ți-a rămas de la ora de Politehnizare. Te-a rugat Demeșco să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pe dracu, nu s-a făcut nici un război. I-am așteptat pe americani de ni s-a acrit, ce, ca acum, toate mahalagioaicele cu vulpea În spinare, nu era chiar așa, pe nimica a dat-o, pe nimica să cumpere mălai, cartofi, ceapă, mamă, mânca Sandu ăla ca nebunu’, că era iarnă grea, ce știi dumneata ce ierni erau pe atunci, păi erau niște ierni de habar n-ai, și era foamete mare, marmeladă cât cuprinde și ea n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]