1,008 matches
-
Am reluat cititul: “Astfel aceste mănăstiri începură a trăi în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole și neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn,... a fost în fine depus, în noiembrie 1860... Apoi prin legea de secularizare a averilor mănăstirești din 13 decembrie 1863, au fost declarate ca averi ale statului toate averile mănăstirești din România”. ― În sfârșit, ne-am adus aminte și de ființa noastră națională! - a izbucnit bătrânul. Citește mai departe. “Prin <legea comunală> din anul 1864 se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ridicole și neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn,... a fost în fine depus, în noiembrie 1860... Apoi prin legea de secularizare a averilor mănăstirești din 13 decembrie 1863, au fost declarate ca averi ale statului toate averile mănăstirești din România”. ― În sfârșit, ne-am adus aminte și de ființa noastră națională! - a izbucnit bătrânul. Citește mai departe. “Prin <legea comunală> din anul 1864 se luară actele stării civile din măna clerului, cum fusese până atunci, și încredințară purtarea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Ar cam fi trebuit să cerceteze dumnealui istoria ortodoxismului și să vadă cine a fost și când și cum a ajuns la noi Sfântul Andrei... ― Pentru a ne da seama ce a însemnat de fapt această lege a secularizării averilor mănăstirești, iată, părinte, câteva articole din ea: Art.1 - Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului. Art. 2 - Veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare ale bugetului statului. Art. 3 - O sumă se afectează locurilor sfinte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vadă cine a fost și când și cum a ajuns la noi Sfântul Andrei... ― Pentru a ne da seama ce a însemnat de fapt această lege a secularizării averilor mănăstirești, iată, părinte, câteva articole din ea: Art.1 - Toate averile mănăstirești din România sunt și rămân averi ale statului. Art. 2 - Veniturile acestor averi se înscriu între veniturile ordinare ale bugetului statului. Art. 3 - O sumă se afectează locurilor sfinte către care erau închinate unele din mănăstirile pământene, și aceasta numai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
știu sau mai degrabă nu cred, dragul meu drag”. “Întâi, dă-mi voie să-ți urez casă de piatră, prietene. Apoi, nu cred că ți-a trecut măcar prin minte că ai putea sta lângă iubita ta aici, în chilie mănăstirească. Așa ceva nu se va întâmpla de-ai muri de dorul ei!” - m-a “încurajat” gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru urare, dar...” “Eu nu ți-am spus decât ceea ce tu vei simți pe propria-ți piele mintenaș”. După o clipă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele chilii mănăstirești. Cei care nu pot striga sunt considerați morți și lăsați deocamdată acolo unde au căzut eroic. Dac-am plecat, Ardealule, din tine, Nu-i vina noastră și iarăși vom veni, N-am fost Învinși și nu vom fi nici mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să spun că cele neștiute au fost baza podgoriilor de aici. Lăsând la o parte pădurile, care - să nu fie de deochi - curgeau până la Rohatca Socolei, restul terenului era ocupat de vii și livezi... Toate acestea se aflau pe moșiile mănăstirești și se vindeau doar cu aprobarea acestora. Altfel pățeai precum „Căsiiana călugărița” despre care am vorbit. Și uite așa, cu bune, cu rele podgoriile Buciumului au existat secole de-a rândul. Mai există și astăzi ceva, dar nu mai este
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să-l valorifice mai lesnicios. Cred că ai dreptate, fiindcă vânzarea vinului era o problemă. Îmi aduc aminte că între actele domnești am întâlnit de mai multe ori porunci care interziceau vânzarea vinului de către cei ce aveau vii pe moșiile mănăstirești înainte ca acestea să-și termine de vândut vinul lor. Măi să fie! La 21 mai 1782, când Toader Carpu se obligă să dea „pe tot anul cîte optu lei”, dar să-i plătească „la 21 a lunii maiu”, stareța
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Mănăstirea asta e o adevărată fortăreață. Uite ce ziduri înalte și groase are! Apoi zidurile astea au o înălțime de 7 metri și o grosime de 1,40 metri. Și încă un lucru de seamă: s-au păstrat toate construcțiile mănăstirești de la începuturi: palatul domnesc, baia sau Cuhnea (bucătăria), sala gotică, turnul „Cina pelerinului” și altele... Știai, dragă ieșene, că pe când biserica Cetățuia abia a fost gata hogea a strigat din clopotnița bisericii Sfântul Nicolae Domnesc? Cu ce ocazie s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Atunce Dumitrașco-vodă... au prinsu pre bulucbașii lor... și i-au ucis cu buzduganul... Și așe s-au potolit acea gîlceavă”. Ei, dar de la vremuri de glorie la ruină nu-i prea lungă calea. Vremea aceea a venit și pentru ansamblul mănăstiresc al Cetățuii. Norocul a fost că s-au găsit oameni de seamă ai neamului care au pus să se oprească instalarea ruinei definitive... Printre aceștia s-a aflat și Nicolae Iorga. Inaugurarea operei s-a făcut în anul de grație
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se judecau pentru acest han. Dacă la acea vreme exista o judecată între doi negustori pentru acest han, apoi vechimea lui cred că scoboară cu mult în adâncul istoriei. -Acum dă-mi voie să spun, vere, că, până la secularizarea averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton Andreescu. De la acesta, tot prin vânzare, ajunge la Toader Luca, din satul Păun. Acesta, om gospodar, îi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din partea Departamentului lucrărilor publice, pentru a se aproba propunerea companiei. După oarecare opoziție din partea clerului, în cele din urmă s-a dat curs hotărârii Sfatului Administrativ de a se procura lemnul necesar lucrărilor de instalare a liniilor telegrafice din pădurile mănăstirești, fără plată. Transportul stâlpilor și al materialelor pe linii s-a făcut fără plată, în contul zilelor de drumuri. Datorită abuzurilor, a insuficientei evidențe și organizări, s-au efectuat transporturi „în contul zilelor de drumuri ale anului viitor” de către locuitorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrurile se petreceau astfel: odată săparea terminată, fiecare răzeș își rezerva pentru exploatare un număr de săptămâni. În ceea ce privește puțul, el era proprietatea lor comună, ca și pământul pe care se afla. Dacă puțul se afla pe o proprietate boierească sau mănăstirească, atunci mai mulți țărani asociați se învoiau cu proprietarul lui, plătindu-i bani sau dijmă (o vadră din zece). Adeseori moșierul folosea pentru exploatarea păcurii țărani dependenți, dar relațiile ce se stabileau între cel dintâi și clăcașii nu se bazau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alte fabrici de postav, într-un chip mai sistematic și mai productiv, din pricină că aceea de astăzi nu este îndestulătoare pentru monast[ire]”. Câteva date privind înzestrarea tehnică a instalației ni le dă, la 28 octombrie 1859, „comisia regulatoare a averilor mănăstirești”. Un alt indiciu privind mărimea acelei întreprinderi ne oferă comisia de arbitraj a conflictului dintre M. Kogălniceanu și Ed. Bühl, care a apreciat, în decembrie 1855, că fabrica de la mănăstirea Neamț este mai mare și superioară fabricii lui Bühl, fiind
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iaste ca să se mai țină această fabrică în stare bună și să lucreze postav din lîna mănăstirii precum până acum”. Fabrica decade. Se pare că la acea dată ea nu mai funcționa. La 28 octombrie 1859, „comisia regulatoare a averilor mănăstirești” a cerut Ministerului cultelor să aprobe punerea în vânzare a „mașinii de făcut postav cu mai multe aparaturi” și care nu funcționa din cauză că „productul ei nu acoperă cheltuielile funcționării”. M. Kogălniceanu s-a oferit să cumpere mașinile acestei fabrici „care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte cea economică se aflau în mâna marilor proprietari funciari, suzeranitatea turcească nu fusese înlăturată. Marea majoritate a târgușoarelor și multe din capitalele de ținut (Dorohoi, Vaslui, Fălciu, Romanul până la mijlocul secolului al XIX-lea) erau proprietăți particulare, boierești și mănăstirești. Locuitorii lor aveau obligații feudale. Dreptul de a vinde bunurile de primă necesitate era monopol al proprietarilor. Chiar în orașele zise libere, libera concurență era îngrădită; asupra desfacerii bunurilor de primă necesitate (pâine, carne, băuturi, iluminare) era instituit monopolul eforiilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cel mai mare oraș al țării, Iași, ei n-au putut fi înregistrați. Este neîndoielnic însă că ei atingeau un procentaj destul de ridicat, dând orașului moldovenesc caracteristica proprie tuturor orașelor în perioada descompunerii feudalismului și ascensiunii capitalismului. După țiganii mănăstirești și bejenari, al căror număr în orașe era destul de mic și al căror rol în viața socială a orașului rămânea neînsemnat, ultima categorie fiscală care apare în catagrafii este cea a stărilor nesupuse dărilor. Membrii lor alcătuiau la 1845, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru istoria Moldovei și sărăcia celor privitoare la Țara Românească. După primele cronici slavone, există o continuitate pentru documentele moldovene, ceea ce nu se întîmplă în cazul Valahiei. În secolul XVI, domnitorii Moldovei au comandat cronici unor cărturari proveniți din mediul mănăstiresc: Petru Rareș se adresează călugărului Macarie, Alexandru Lăpușneanul lui Eftimie, iar Petru Șchiopul lui Azarie. Cronicile slavone, redescoperite la sfîrșitul secolului al XlX-lea marchează încheierea unei tradiții istoriografice ecleziastice. În Țara Românească, cronicile slavone au dispărut și n-au
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de unitate a italienilor. Cuza este ghidat de prudență și hotărîre. Îi vor trebui mai mult de cinci ani pentru a pune capăt problemei mănăstirilor închinate care se tergiversează de aproape treizeci de ani. Este vorba de recuperarea imenselor bunuri mănăstirești din Moldova și Muntenia, dăruite Muntelui Athos, patriarhilor de Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Antiohia. Veniturile obținute de pe aceste pămînturi ale mănăstirilor conduse de egumeni greci sînt pierdute de Principate. Simbolic, gestul este grav. În 1857, un reprezentant al Rusiei la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Rusia". Giers vrea să joace rolul intermediarului între guvernul Cuza și patriarhale, și să controleze negocierile care ar conduce spre vărsarea unei părți a veniturilor mănăstirilor la statul român. Cuza tranșează problema prin forță și decretează în 1866 secularizarea pământurilor mănăstirești. Relația Principatelor cu rușii, importantă, este ocultată printr-o compensare diplomatică orientată spre susținerea franceză. Cuza este constrîns să abdice în 1866 printr-un complot care-i unește pe conservatori și pe liberali. Căderea lui Cuza și ascensiunea la tronul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
arestarea multora dintre ei, în anii instalării regimului și a colectivizării. Un nou val de arestări vine în 1959. Încă din 1958, statul se legase de mănăstiri, care aveau tendința de a reprezenta un pol de spiritualitate independentă, închizînd școlile mănăstirești și reducînd numărul de călugări și călugărițe. Situația se ameliorează în 1961. Ierarhia este în mai mică măsură de acord cu politica de stat. Biserica Ortodoxă urmează Moscova, Mișcarea pentru pace de la începutul anilor '50 și se implică în mișcarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
guvern din această perioadă pentru activitatea sa reformatoare, acest cabinet a fost instalat la 11 octombrie 1863. În noiembrie, la deschiderea Adunării, Cuza anunța în mesajul său, programul legislativ: reforma electorală și agrară, organizarea armatei, reforma instrucțiunii publice, secularizarea averilor mănăstirești, etc. În 13 martie 1864 a început dezbaterea chestiunii rurale. Adunarea, dominată de marii proprietari funciari, a dat vot de neîncredere guvernului Kogălniceanu. Cuza a preferat să mențină cabinetul și să dizolve forul legislativ. Lovitura de stat din 2 mai
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
fapt, n-a fost de viță boierească și nici moșia Joldești n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cercetările pe altă cale, mai ales că ne vin în ajutor și documente inedite. Moșia Sarafinești intrase în proprietatea Mănăstirii Moldovița, încă de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu Voievod 33. La puțină vreme după pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), pe această moșie mănăstirească s-a pripășit un soldat, cu numele de Alexa Donțu, răzlețit din armata rusă. Să nu dăm crezare ifoselor boierești ale lui Matei Eminescu, care a văzut în acest soldat un conte rus, Potloff, refugiat politic, ci să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să-l vedem pe Donțu, așa cum a trăit la Sarafînești, îmbrăcat țărănește, la prisaca mănăstirii, pe malul Siretului, om încă tînăr și întorlocat nelegitim cu fata unui Ion Brehuiescu, țăran din Sarafinești. În gospodărie proprie? Categoric nu! Pe o moșie mănăstirească, Donțu nu putea avea stupină și nici locuință proprie, tocmai el care de-abia intrase la număr, între bejenarii mănăstirii. La 12 aprilie 1799, Curtea din Viena a scos în vînzare toate moșiile mănăstirilor din Bucovina, aflate în Moldova. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]