2,058 matches
-
străzile goale pe care a mers cu o seară în urmă. Fierbe de viață. Star îi cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sus. Star pare în elementul ei. Mănâncă, ținându-și coatele lateral, zâmbindu-i între înghițituri. El îi răspunde, simțind cutiuța cu inelul în buzunar. Poate? Nu. Mai bine să mai aștepte. — Acum, zice Star și se strecoară prin perdeaua de mărgele în stradă, este timpul să ne distrăm cu adevărat. Iau alt taxi și se îndreaptă spre Rue Pigalle, într-o zonă cu case joase, cam dărăpănate, dar care au toate la parter ceva ce pare a fi bar sau cabaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care urmează. Profesorul, care aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pleca de-aș pleca din porturi albe să te caut în primăvară cu narcise din mătase și-o trăsură care zboară eu în fiecare noapte o să torn ulei în stele iar pe cele mai frumoase ți le-aș pune ca mărgele de-aș pleca din gări călare să te caut prin labirinturi ți-aș culege într-o clipă coșuri pline cu iacinturi și în cioburi de oglindă ochii mei prea plini cu tine ar ajunge să se plângă-n depărtarea care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi. Fiecare are la spate o „coadă“ lungă de trei picioare făcută din fâșii de piele împletite. Când încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unor vitrine pline cu șuvițe de păr norocoase, ceasuri elegante, cutii de creioane și sticluțe decorative de parfum. An-te-hai înrămează fiecare piesă, pentru a oferi plăcere ochilor mei. Preferata mea este o măsuță de ceai incrustată cu perle de mărimea mărgelelor de sticlă. Împăratul Hsien Feng s-a îmbolnăvit din cauza solicitării pe care o presupune guvernarea. După audiențe, vine la mine cu fața tristă. Dispoziția sa e din nou mohorâtă. Urăște să se trezească dimineața și ar vrea să evite îndatorirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
drept, dar are picioarele încovoiate. Mișcările împăratului Hsien Feng seamănă mai mult cu cele ale unui discipol antic. Facem schimb de daruri. Îi ofer lui Fujin o pereche de pantofi cu care An-te-hai tocmai s-a întors. Au perle și mărgele din jad verde cusute într-un minunat model floral. Fujin e încântată. Ea îmi dă la rândul ei o pipă din cupru. N-am mai văzut nicicând ceva asemănător. Pe micuța pipă e reprezentată o scenă sofisticată de bătălie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
La ceremonia de plecare, eu și Nuharoo am purtat rochii de doliu sofisticate, cu ornamente din piatră. Cele de pe cap și umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien, „în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe care îl foloseam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și-a pus burta la cale numai cu bunătăți, a băut și două pahare cu vin și e gata să se pună pe sporovăit; pe iarbă, printre flori, fel de fel de vietăți; un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când se referă la membrii Academiei Bârlădene. RONDEL EPIGRAMATIC Iubita mea i‐ o fată de la țară Cu ochi aprinși ca pulberea de stele, Cu mers naiv ... dar sprinten, de gazele , și cu priviri învăluite‐n pară ... Nu poartă pălărie ... nici mărgele ... Vor spune mulți : “o specie bizară” ... Iubita mea i‐ o fată de la țară Cu ochi aprinși ca pulberea de stele . Nu știe ce‐ i un «radio»... „flirtul” iară... De cinematograf și alte cele N‐ a auzit decât din cărți de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rugină și ‐ mi trecură pragul de lumină munții drepți cu scuturi de zăpadă. și presate într‐o carte nouă, un hrisov: Din neagra țărănie, mi‐ a adus, ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă. Din fântâna ochilor, agale cad mărgele limpezi, sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
copleșitoare de teamă și confuzie. Uneori se trezea noaptea din somn cu bătăi de inimă și șuvoaie de lacrimi pe obraz, fiindcă o visase pe Lizzi purtându-și cu nonșalanță pe chip un surâs zeflemitor. Imagini fugare se înșirau ca mărgelele pe ață, dar în mod haotic, fără vreun sens deocamdată. Richard o lua în brațe și o liniștea de fiecare dată. Era tulburată, dar nu știa de ce, și-n cele din urmă a renunșat să mai înșeleagă ceva. - Indiferent de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
ea dându-și ochii peste cap. Arăt ca o epavă! Evident, nu arăta deloc așa. Arăta imaculată. —E foarte important să arăți bine pentru soțul tău, mi s-a confesat ea în timp ce îmbrăca fusta de la costum și un pulover cu mărgele și alte chestii aplicate pe piept. Ceva oribil! După care s-a apucat să se pieptene cu niște mișcări violente. Era agitată, cu-adevărat agitată din cauza vizitei lui Dermot. —Arăți minunat, i-am spus eu, cu toate că nu mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
OK, zic. Sunt în șifonier. Ezit puțin, încercând să abordez problema cu tact. Nu vrei să‑ți împrumut și o bluză? Întâmplarea face să am exact bluza care s‑ar potrivi cel mai bine cu fusta ta. Cașmir roz cu mărgele. Foarte drăguță. — Da? zice Fenny. Da! Mi‑am tras pe mine bluza asta fără să mă gândesc. Și‑o dă repede jos, tocmai în clipa când în cameră intră zâmbitoare o fată blondă într‑o rochie neagră, lălăâie. A, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s Paperie. Fără să vreau, las mâna jos și încep să mă apropii ușor de vitrină. Ia uită‑te la asta. Câte feluri de hârtie de împachetat marmorată. Și uite la cutia aia decupată. Și la panglica aia uimitoare, cu mărgele. OK, am să intru doar puțin, să arunc iute o privire. Cinci minute, atât. Și pe urmă o să mă duc la Guggenheim. Deschid ușa și mă plimb încet prin magazin, minunându‑mă de superbele aranjamente din hârtie de împachetat ornate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ai dreptate. Am să plec. Am să plec acum. Se ridică și bagă mâna în buzunar. Încă... ceva. Să nu‑ți uiți asta. Cu gesturi lente, scoate din buzunar o eșarfă lungă, albastru deschis, de mătase și catifea, presărată cu mărgele strălucitoare. Eșarfa mea. Eșarfa mea Denny and George. Simt că mi se scurge tot sângele din obraji. — Cum ai...? Înghit în sec. Tu erai anonimul de la telefon? Dar... te‑ai retras. Cealaltă fată a obținut... Tac și îl privesc nedumerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fâstâcită. Am o rubricuță la o emisiune de lifestyle. Becky de la Barney’s. E o chestie despre modă, via New York... — Bravo! zice Lalla cu căldură. O rubrică la televiziune! Cred că ești foarte încântată! Mă opresc, cu o jachetă cu mărgele în mână, gândindu‑mă că în urmă cu câteva luni eram pe punctul de a avea propria mea emsiune la o rețea de televiziune americană. Iar acum am o rubricuță în cadrul unei emisiuni din timpul zilei, cu jumătate din audiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un sunet rustic. Casa e tăcută. Celelalte concubine își fac siesta, iar slugile sunt la bucătărie, desfac în liniște teci de fasole. Fruntea mamei se brobonește de sudoare, care începe să-i curgă pe obraji ca un șirag rupt de mărgele. Fata o întreabă dacă nu ar trebui să facă o pauză. Femeia scutură din cap și zice că-și termină treaba. Fata își privește picioarele. Sunt la fel de groase ca niște picioare de elefant. Fetei i se pare amuzant. Își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde, flori sau mărgele colorate. Gătit ca de sărbătoare, ursul se îmblânzea dintr-odată. Și această trecere de la încruntare și amenințare la blândețe și chiar la veselie o făcea să creadă că lucrurile pot fi mereu îndreptate și că orice greșeală poate fi reparată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dacă eu mor, mama te bate pe tine și afară te dă - pe tine! Bălana Își face cruci, Își scuipă În sân. Apoi caută, caută, cu albastrul rotund al inului: că ea Îmi dă mergelele ei! - n-am nevoie de mărgele, sunt băiat; atunci ea Îmi dă mie cnijca ei de rugăciuni - nu, am eu o carte mai frumoasă, cu icoanele În culori... - Atunci ce vriei? Ce să-ți dau, ca să mănânci, tu? - Ciuboțelele roșii!, zic. Bălana trage un: Oi!, speriat-Înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Se certau uneori de n-ar mai fi avut mult până să se ia de păr. Fi-ți-ar curvele ale dracului, Mirelo, vă iubeați mai mult decât v-or fi iubit vreodată bărbații voștri pe care-i înșirarăți ca mărgelele pe ață. Erau prea înfierbântate ca să-și întoarcă spatele și, oricum, mereu rămânea ceva de spus, de completat... Nu s-ar mai fi terminat povestea asta. Ce s-ar fi făcut fără prietenele ei perverse și profitoare, care mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cine știe ce nerozie despre unitatea mistică dintre cer și pământ, așa cum este ea Întruchipată de instalațiile mele mobile, și să folosesc Într-una cuvântul „filozofie“. Mi-am stors creierii să găsesc cât mai multe cuvinte lungi și să le Înșir precum mărgelele pe ață. Lucrurile Îmi păreau a decurge destul de bine. Betty Încuviința din cap cu un aer serios, iar Jim mai mormăia câte una din când În când. Pe urmă, mi s-a permis și mie să pun Întrebări, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]