2,766 matches
-
intenția de frescă a unei epoci se face astfel vizibilă). Ideea unificatoare a ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii Artimon și Mărie, întruchipări ale tradiției și înțelepciunii ancestrale. Meritele tetralogiei stau în evocarea (sobru lirică) a acestei tradiții, cu filosofia ei de viață, cu modul particular, prins pe viu, al rostirii. Este aspectul prin care B. se înscrie în paradigma prozei ardelene
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Obona. Cupa de mare îi descoperise pe Miru și Mira, iar Degetul de mare îi prinse între degete pe Dumu și Dimi, pe Pin și Pan. Regina, roșie de furie, vocifera sentința: -În zorii zilei veți fi exterminați cu toții!Dar Măria ta, Regina întunericului, nici nu ne întrebi ce căutăm în împărăția asta?!Surprindeți-mă! - râse fioros Regina. -Am venit să explorăm adâncul mării, să cunoaștem mai multe tipuri de animale și plante din marea întinsă, despre care știam până acum
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
știu că sectorul financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în piept cu ei? — Salariul acesta, replică iute Augustus, am hotărât să li-l dau pentru a curma prostul obicei al anumitor trepăduși și antreprenori de pe lângă tezaurul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai ales pentru jocuri, suspină Ianuarius amintindu-și de însărcinarea primită. Simte că tăcerea lui e întâmpinată cu ostilitate de către principe, așa că rostește cu voce tare: — Ai dreptate, stăpâne, nici măcar eu n-aș putea exprima în cifre exacte contribuția patrimoniului Măriei Tale la finanțele statului. Dar importanța politică îmi e clară, își continuă ideea în gând. Amestecând patrimoniul și tezaurul public în fisc, poți pretinde că mai degrabă subvenționezi decât exploatezi veniturile statului. Își amintește unde se află și se străduiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus la el. Pe neașteptate, starea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și pradă lipsurilor de tot felul... Chipul principelui rămâne impasibil. Chiar dacă inima lui de tată sângerează. Ah, Iulia! Copila mea! De mi-ar fi dat să te mai văd măcar o dată... Trio adaugă repede: — Și că Agrippa cel Tânăr, nepotul Măriei Tale, va fi ucis. Din nou nu se citește nimic pe fața împăratului. Se mul țumește doar să ofteze: — Poate că își vor fi meritat amândoi soarta. Privirea îi este încețoșată, totuși reușește să se stăpânească. Un conducător nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins că unul dintre nepoții lui Cocce ius Nerva se va așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale. — Prostii! râde Augustus, înveselit peste măsură de data aceasta. Ridurile adânci din jurul gurii se întind într-un zâmbet ne pre făcut. — Avem destule scaune în casă să se așeze pe ele toți sena torii, cu fiii și nepoții lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Imperiului Otoman 150. Începând din 1873 un nou grup de germani se stabilește în Dobrogea, alăturându-se celor veniți între anii 1840-1856151. Poarta a încurajat, după 1830, și așezarea bulgarilor în Dobrogea. Astfel, sunt întemeiate așezări bulgare lângă lagunele din apropierea mării și în apropierea drumului Constanța-Babadag-Isaccea. Un număr important de bulgari se stabilesc în Tulcea 152. Alte grupuri de bulgari sunt formate din ciobanii din Kotel, din munții Balcani, veniți și ei cu turmele în Dobrogea. Aceștia s-au grupat în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sânul, Codrul - frate cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cânii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te-nalță din mormânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de osândă. De pe cal, schimbau câte o vorbă cu cei pe care-i cunoșteau din mulțime și nu păreau să se teamă de moarte. — Printre ei erau și padrens străini. Ai văzut până acum vreun creștin sau vreun padre? — Nu, Măria Ta. Oricât de atent asculta vorbele seniorului Ishida, samuraiul nu simțea nici un interes față de prizonierii creștini. Credința creștină în sine nu-l preocupa defel. N-avea nici o legătură cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
credincioșilor siliți să părăsească Edo. — Senior Velasco, v-au trecut vreodată pe la urechi numele de Shiogama și Tsukinoura? reluă brusc firul discuției sfetnicul pentru negoț pronunțând cele două localități de mai înainte. Sunt amândouă niște golfuri foarte bune din Tōhoku. Măria Voastră dorește să facă din ele niște porturi precum Uraga? Ne gândim și la asta. Poate o să construim acolo și niște corăbii mari la fel ca vasele europenești. Pentru o clipă, misionarul rămase fără grai. Din câte știa el până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
siameze și chinezești. Nu aveau nici locurile și nici știința necesară pentru a construi galioane care să traverseze în voie oceanul larg. Chiar dacă ar fi putut construi cumva astfel de vase, în mod sigur nu aveau destulă îndemânare ca să navigheze. Măria Voastră dorește să fie construite de mână japoneză? Poate. Shiogama și Tsukinoura dau spre ocean și pe deasupra au mult lemn bun. Misionarul se întreba de ce sfetnicul pentru negoț vorbea atât de limpede de față cu el despre o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
reținut în portul Uraga. Și solul și marinarii așteptau răbdători la Edo venirea unui alt vas care să-i ducă înapoi. Probabil că japonezii aveau de gând să se folosească de acei marinari pentru a-și construi propriul lor galion. Măria Voastră a hotărât deja acest lucru? Nu, nu. Doar că e și asta o părere. Sfetnicul pentru negoț își îndreptă privirea spre grădină. Misionarul știa că acest gest era totodată și un semn pentru el de a se retrage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gândea seniorul Shirashi, misionarul nu știa ce să răspundă. Zicea că și Nueva España speră ca vasele japoneze să ajungă pe țărmurile sale. Crezi că e adevărat? întrebă din nou Shiraishi, și zâmbetul i se șterse dintr-o dată de pe chip. — Măria Voastră ce părere aveți? întrebă misionarul încercând să deslușească adevăratele gânduri ale seniorului. Nu-l credem. De ce? Misionarul se uită anume bănuitor la înaltul oficial. Știa bine că japonezii își luau o mină diferită de ceea ce gândeau cu adevărat atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se întoarcă în Nueva España. Senior Tsumura întrebă după aceea dacă nu cumva pe vas fusese cineva care să aducă a misionar sau călugăr și dacă nu existaseră semne ca pe drum să se fi furișat cineva în Japonia. — Nu, Măria Ta. Încet-încet, samuraiul simți din vocea și din chipurile neînduplecate ale oamenilor de vază cât de aspre erau măsurile împotriva credinței creștine statornicite pe aceste domenii în timpul îndelungat cât fusese el plecat. Începu să se frământe întrebându-se dacă trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ziceți: 21. "Ascultați lucrul acesta, popor fără minte, și fără inimă, care are ochi și nu vede, urechi și n-aude! 22. "Nu voiți să vă temeți de Mine, zice Domnul, nu voiți să tremurați înaintea Mea?" Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veșnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Și chiar dacă valurile ei se înfurie, totuși sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. 23. Poporul acesta însă are o inimă dîrză și răzvrătită; se răscoală, și pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
puțină vreme, pedeapsa va înceta, și mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească." 26. Domnul oștirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
6. Și locuitorii de pe țărmul acesta vor zice în ziua aceea: "Iată ce a ajuns încrederea noastră, pe care ne bizuiserăm, ca să fim ajutați și să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom scăpa acum?" $21 1. Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miază-zi, așa vine el din pustie, din țara înfricoșată. 2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mîndria a tot ce strălucește, și să smerească pe toți cei mari ai pămîntului: 10. "Străbate-ți țara, ca Nilul, nici un brîu nu te mai strînge, fiica Tarsisului! Nu mai este nici un jug! 11. Domnul și-a întins mîna asupra mării; a făcut să tremure împărații, a poruncit nimicirea cetățuilor Canaanului, 12. și a zis: "De acum nu te vei mai bucura, fecioară necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de transpirație pe frunte și pe brațe. Ajunși sus, se desfășura înaintea noastră o magnifică panoramă asupra mării. Spațiul, cam strâns în port din pricina golfului se deschidea acum fără margini. Am căutat să întrețin o conversație "burgheză" cu Viky, ca să demonstrez că-i sunt prieten bun, că nu sunt omul ciudat pe care îl bănuiesc ceilalți, și poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lângă mine, fără să mă aștept, o voce emoționată spunînd: - Iartă-mă, Sandule, am fost rea! Fără explicații, s-a lipit lângă mine, mi-am trecut mâna de-a lungul mijlocului, mi-am alăturat obrazul și am rămas acolo, în fața mării, multă vreme, până noaptea târziu, fără să îndrăznim să întrerupem vraja cu vreun gest. Dar n-am mai putut face la fel ca atunci, căci prima oară fusesem deplin sinceri, și mai târziu ar fi părut că întrebuințez un procedeu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că nu s-a întîmplat nimic. Mă asemăn prostului, care, nepricepând bine dacă îi vorbești în serios sau îți bați joc de el, tace așteptând ca vreo vorbă nouă să-l lămurească. De ce m-ar minți acum Ioana? Deodată, în fața mării liniștite, după o zi relativ calmă, monotonă, fără nici o însemnătate? Poate ca un rezultat al gândurilor ei ascunse. În vreo oră de singurătate, o fi reflectat că viața pe care o ducem împreună este imposibilă și, curagioasă, o fi sperat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor înaintea ei, tânguindu-se: — Sărutăm mâna, măria ta, îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa... Are o gură care taie ca o sabie. Spune câte-o vorbă de ne face de tot râsul și ocara. Dar ce-i, femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit cu nevasta vătavului?... Eu n-am nimica, măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]