2,090 matches
-
al instituțiilor. Făgăduise atât de multe lucruri și atât de precise în timpul agitație antimonarhice, încît se afla acum într-o serioasă încurcătură. Pe vremuri, vorbind studenților din Coimbra, spusese că străvechea Universitate va fi purificată printr-un ciclon, care va mătura totul în calea lui. Ministru al Republicii, Antonio José de Almeida ceartă studenții pentru lipsa lor de disciplină. Începe să fie urât. Și ura crește mai ales când se află că tribunul exercită o acțiune moderatoare, cerând iertarea vechilor monarhiști
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se stârnise un nor de praf la mică înălțime. I-l arătă lui Chilperic: — Uită-te acolo, jos. Aplecându-se în șa ca să vadă mai bine, fiul lui Gundovek încreți fruntea și, brusc, încuviință: — Vin, spuse el alarmat. Or să măture toată mulțimea aceea și or să fie curând aici. Așadar, în a doua zi de călătorie întâlneau, în sfârșit, dușmanul. Sebastianus își mută privirea către o porțiune mai apropiată a drumului: fugarii pe care îi vedea înaintând trecuseră de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai înainte referitor la Frediana, lui Balamber îi fu de ajuns o clipă ca să se îndrepte cât era de lung; privirea sa fulgeră înainte de a răspunde cu o hotărâre de neclintit: — Da. Nimic n-o să ne poată rezista. O să-i mătur pe burgunzi din Sapaudia. încruntându-se, scutierul observă, pe un ton vag insinuant: — Nu chiar pe toți, cred. Balamber se înnegură: Mandzuk sărea peste cal. Cu toate acestea, se mulțumi să-l privească sever. — Acum du-te, conchise, bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și gepizii părăsesc chiar acum Sapaudia și se îndreaptă către miazănoapte. Către miazănoapte, înțelegi? Și aici ajungem la ceea ce ne interesează. îi făcu semn lui Sebastianus să se apropie de birou, pe care, fără ezitare, îl goli de toate hârtiile, măturându-l cu un singur gest larg al brațului și dezvelind astfel o hartă desenată pe piele în diferite culori: cu verde erau trasate contururile Galiilor; cu negru erau schițate sumar râurile, în vreme ce câteva pete roșii indicau principalele cetăți. Așadar, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Divicone, care rămase pe loc. Cei trei agresori încă în picioare nu-și dădură imediat seama de ce li se întâmpla. De îndată ce Metronius ajunse la ostrov, unul dintre ei încercă să i se opună cu o secure, însă romanul îl mătură cu puternică lovitură oblică înainte să-și repeadă arma. Un altul, după o clipă de șovăială, lăsă să-i cadă sabia scurtă pe care o strângea în mână și căută să se facă nevăzut, dar fu împuns de sabia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu a fost niciodată așa. Ei - despre huni vorbesc - nu fac absolut nici o distincție între bogați și săraci, între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii înrăiți și servii Domnului nostru: sunt ca un uragan care mătură totul în calea sa, sunt demoni de la care nu trebuie să așteptați altceva decât violență și opresiune, măceluri și umiliri. Credeți-mă: aceia dintre voi care așteaptă din partea lor propria eliberase se amăgesc! V-ați făcut bagauzi ca să nu trăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
despărțeau cohortele bagaude, însă Metronius înțelese că fuga lor dezordonată risca să dezmembreze rândurile alor săi, care, din clipă în clipă, aveau să primească unda de șoc a barbarilor lansați în urmărire. Dacă nu voia ca oamenii săi să fie măturați ori chiar să dea bir cu fugiții, contaminați de panica soldaților, trebuia deci să-i împingă imediat înainte la contraatac. Descălecă și, luându-și de la oblânc scutul rotund, lăsă liber calul, care în acel tip de înfruntare s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment, însă, forța sa de șoc slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care am ocupat scaunul de Președinte, Mâna lui Dumnezeu pare să se întindă și să șteargă treizeci de ani din vârsta mea? Asta ar fi perceput ca o binecuvântare cerească în sine și va trezi o fervoare religioasă care va mătura țara, va sări peste ocean și va triumfa în întreaga lume. Dacă plănuim totul bine, voi fi acceptat în mod automat ca președinte permanent al Statelor Unite. Dar trebuie să avem omul care să facă totul posibil. Chiar dacă mai sunt luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre mâini gesticulând, printre obraze nădușite și congestionate, printre șiruri de covrigi și roșcove, printre broboade de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne de cai, descoperi doi ochi care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trăia Într-adevăr un vis urât? Un strat gros de ruj Îi acoperea gura, scurgându-se pe la colțuri. Pleoapele boite i se lăsau pe ochii strălucind de pofte. Din gâtlej Îi izvorau gemete și șoapte neobrăzate, În timp ce părul despletit Îi mătura podeaua... „Ne-am Împerecheat În interiorul acestui animal, repetă Extraterestrul. Tu Însuți, În dublă ipostază, ai fost martoră la acest proces.“ „Și acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau mereu discuții, Subotin Își luase angajamentul, jurând pe părinții lui, că nu se va mai atinge de alcool sau, dacă se va atinge, se va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a familiei. Era, cu toate astea, o față virilă și, când erau date la o parte obiecțiile superficiale, o față cumsecade. Sammler știa defectele acestui om. Le vedea ca pe praf și prundiș, moloz pe-un mozaic ce putea fi măturat. Dedesubt, o expresie de soi, nobilă. Un om de căpătâi - un om ce punea gând deoparte pentru alții. — Ai fost bun cu mine și cu Shula, Elya. Gruner nici nu aprobă, nici nu negă asta. Probabil prin rigiditatea posturii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a ucigașilor. Clasa de mijloc, eșuând În a-și crea o viață spirituală proprie, investind totul În expansiunea materială, se confrunta cu dezastrul. De asemenea, cum lumea devenea dezamăgită, spiritele și demonii expulzați din aer erau acum luați Înăuntru. Rațiunea măturase și Împodobise casa, dar ultima stare putea fi mai rea decât prima. Ei, deci, ce ar duce cineva pe lună? Șterse pălăria de fetru cu cotul, ieși cu spatele În vestibul, Încuie și Încercă ușa, chemă liftul, și coborî. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un aditiv erotic nemaipomenit. Dar chiar și Shula, cât era ea de gunoieră sau coțofană hoață, nu furase niciodată cu adevărat până atunci. Apoi, dintr-odată, era și ea ca hoțul de buzunare negru. Dinspre partea neagră, curenți puternici Îi măturau pe toți. Copil, negru, piele-roșie - Seminolul inocent Împotriva Feței Palide Îngrozitoare. Milioane de oameni civilizați Își doreau o noblețe oceanică, fără limite, primitivă, neîngrădită, trăiau experiența unei ciudate eliberări a impulsurilor galopante și-și Însușeau țelul ciudat al sexualității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o acțiune de tărăgănare - a, Doamne, ce zgomot! Sunt mașinile de pompieri. Trebuie să fug. Ar putea să spargă ușa. Fac o orgie tipii ăștia cu topoarele lor. Și trebuie să am un alibi pentru asigurări. Fugi. În curte girofarele măturau copacii, roșu Închis peste gazon, ziduri și ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de asta. În acele articole americane de Îmbrăcăminte probabil că trecuse drept un om mai tânăr. Americanii și englezii totdeauna păreau mai tineri. În orice caz, iată că era acolo. Era unul dintre jurnaliști. Se plimbase prin Gaza cucerită. Se mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deja în hol, cu mâna pe clanță, când Irene a dat ușa de perete. Unde e ? Irene a dat buzna în încăpere. Rochia roșie cu care era îmbrăcată, când nu i se mula pe formele îmbunătățite prin metode chirurgicale, a măturat, în cale, picioarele lui Mike, perete și, finalmente, masa din bucătărie. Irene își fardase ochii și-și aplicase rujul de parc-ar fi fost vopsită de război. De urechi îi atârnau cercei în formă de pumnale, iar inelul de logodnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe-amândouă pe mal. Și-a forțat creierul să se concentreze și-a privit prin ploaie, căutând culori primare: o șuviță de păr roșu, un guler galben, doi ochi albaștri. Degetele au început să-i înțepenească, dar ochii continuau să măture pământul, pietrele, apa. Aveau să treacă luni întregi până când Jina să folosească iar culori naturale în tablourile ei, aveau să treacă luni întregi până când peisajele ei să fie altceva decât imagini ale unor tărâmuri de basm compuse din nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu reușeau decât să-l enerveze mai mult. Eu aveam avantajul reacției din scurt. El se mișca mai greoi și veni momentul în care l-am simțit dezechilibrat, lăsat cu toată greutatea pe pumn. Am eschivat ușor, apoi i-am măturat piciorul din față trimițându-l, cât era el de mare, cu fundul de pământ. Aș fi putut să profit de avantaj, să-i stâlcesc mutra cu un genunchi din cădere, așa cum obișnuiam când mă băteam cu golanii prin parcuri, aș
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prima oară la stână, câinele ăsta m-a apărat de ceilalți ai lui, conducându-mă până la bunicu`. E rău și lumea se teme de el, dar în preajma mea devine un pămpălău; pune capul smierit în pământ când mă vede și mătură pe jos dând din coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
locul... EL din mine, din ea, din alt el... Începeam să văd totul cu alți ochi... Am tras lîngă un telefon public. Nici n-am apucat să cobor bine din mașină, că soarele a și intrat În nori de parcă-l măturase cineva. Cu toate acestea, Încă era cald În cabina telefonică și, poate pentru că era arareori folosită, un miros de mucegai Îmi străpunse nările. — Te rog să mă scuzi că n-am venit mai devreme. Cu atît mai bine. Am plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe suprafața tunsă a câmpiei. - Mărie, vino să vezi! Femeia ieși în prispă, puse mâinile deasupra ochilor și se uită departe, încotro privea bărbat-su. Apoi întrebă simplu: - Ce-i? - Pământu’! Păru nedumerită. Lung coborî în curte și începu să măture frunzele ce căzuseră peste noapte din pomi; se simțea înviorat, gândea la șopronul ce trebuia reparat. Apoi îi veni în gând judecătorul pe care-l condusese la tren cu numai câteva luni în urmă. Zâmbi. „Ce-o fi făcând?”. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Crăciun. O oră după aceea, și ea și doamna Pavel se ridicară de la locurile lor, începură să strângă tacâmurile, farfuriile, paharele și le spălară în bucătăria cu apă încălzită anume, scuturară șervetele și fețele de masă, iar la urmă terminară măturând în cele trei odăi și în hol, reașezară covoarele, astfel că spre mijlocul dimineții totul fu ca în ajun la aceeași oră. Parcă nu fusese nimeni în casa înveselită peste noapte. Stătusem cu ele tot timpul, după care ne duserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]