1,741 matches
-
meserie și îi lasă cam 5% din încasări. Noroc că majoritatea prostituatelor fac bacșiș sau pot re cur ge la activități independente, ceea ce înseamnă că trebuie să lupte singure pentru „vadul“ în care lucrează. O specie aparte de „pește“ este „madama“, femeia care exercită unele dintre atributele unui „pește“, mijlocind întâlnirea prostituatei cu clientul, învățând-o să dobândească stil, mediind între ea și colegele ei etc. Viața unei prostituate Cum face ea sex? Ce-i place? Ce nu poate face o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică“, care, deși au o oarecare încărcătură de ură și desconsiderare, păstrează tonul de politețe. Mai mult, eroii lui Caragiale sunt pudici. Ei folosesc stăruitor cuvântul „pardon“: „Pardon, scuzați“ (Rică, către Veta) sau „Scuzați, pardon
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dame: une réception mondaine. Le cadre s'élargit et nous nous retrouvons au milieu d'une fête de la haute société des années '60 du siècle précédent. La dame blonde est Catherine Deneuve et son rôle est, cette fois-ci, celui de Madame de Merteuil de Liaisons dangereuses. Le film de Josée Dayan 1 voudrait être une récupération du livre de Laclos, vu que la réalisatrice en a l'exercice 2. Mais pas l'adresse et le talent, dirais-je, car cette version pour
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
le(s) connaître), amour physique, passion, adultère, relations intimes avânt le mariage. De surcroît, îl crée un personnage féminin outrageux, pas seulement par son cynisme, să froideur, son calcul privilèges masculins à l'époque mais également par să liberté. Elle (Madame de Merteuil) dispose librement de son corps, choisit leș corps qui lui plaisent ou refuse, sans négocier, ceux qui ne correspondent pas à șes goûts. La corporalité de l'Ancien Régime se balance entre institution(s), morale, connaissance timide du
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
négligé élégant, on renonce petit à petit aux artifices, pour que leș sentiments se manifestent visiblement sur le visage. La rougeur n'est plus feinte, mais naturelle, l'éclat du regard est dû à l'émotion et pas au maquillage. Madame Vigée Lebrun propose un désordre vestimentaire charmant, qui devient rapidement canon. La couturière de Marie-Antoinette, Madame Eloff, dévoile leș mesures de la Reine qui avait imposé à Versailles la mode de la taille fine7: cent neuf centimètres de tour de poitrine. "Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sur le visage. La rougeur n'est plus feinte, mais naturelle, l'éclat du regard est dû à l'émotion et pas au maquillage. Madame Vigée Lebrun propose un désordre vestimentaire charmant, qui devient rapidement canon. La couturière de Marie-Antoinette, Madame Eloff, dévoile leș mesures de la Reine qui avait imposé à Versailles la mode de la taille fine7: cent neuf centimètres de tour de poitrine. "Leș souliers à talons hauts affinent la jambe et sylphisent tout le corps" écrit Rétif de la Bretonne
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
deux siècles de distance ont changé, d'une manière radicale, l'horizon et le contenu de notre corporalité. Leș protagonistes "lettrés" șont la Marquise de Merteuil, le Vicomte de Valmont, la Présidente de Tourvel, Cécile de Volanges, le Chevalier Danceny, Madame de Volanges (la mère de Cécile) et Madame de Rosemonde (la tânte du Vicomte de Valmont). Îl y a entre eux un tissu très fin de rapports de vie, d'amour et de mort. Celle qui déclenche leș mécanismes du
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
manière radicale, l'horizon et le contenu de notre corporalité. Leș protagonistes "lettrés" șont la Marquise de Merteuil, le Vicomte de Valmont, la Présidente de Tourvel, Cécile de Volanges, le Chevalier Danceny, Madame de Volanges (la mère de Cécile) et Madame de Rosemonde (la tânte du Vicomte de Valmont). Îl y a entre eux un tissu très fin de rapports de vie, d'amour et de mort. Celle qui déclenche leș mécanismes du jeu social et surtout du jeu intime, c
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
p. 42). Valmont se montre plus généreux, șes rapports avec Cécile et la Présidente de Tourvel ne șont pas dictés par la jalousie: * "La jolie mine de la petite personne, să bouche și fraîche, son air enfantin." (Lettre 96, p. 268) * "Madame de Tourvel a-t-elle besoin d'illusion? non; pour être adorable îl suffit d'être elle-même. Vous lui reprochez de se mettre mal; je le crois bien: toute parure lui nuit; tout ce qui la cache la dépare. C'est dans
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
crime. Îl nous reste un seul miroir bienveillant pour Cécile, de la part du Chevalier Danceny: * "ces yeux charmants qui embellissaient encore l'expression de la tendresse" (Lettre 31, p. 95), "cette jolie main" (Lettre 31, p. 99 Le même va combler Madame de Merteuil de mots d'amour: * "o vous que j'aime! ô țoi que j'adore! ô vous qui avez commencé mon bonheur! ô țoi qui l'as comblé! Amie sensible, tendre Amante." (Lettre 148, p. 418) Leș indications d
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vous que j'aime! ô țoi que j'adore! ô vous qui avez commencé mon bonheur! ô țoi qui l'as comblé! Amie sensible, tendre Amante." (Lettre 148, p. 418) Leș indications d'âge șont peu nombreuses dans le român. Madame de Rosemonde a quatre-vingt-quatre ans et un esprit de vingt (Lettre 8, p. 49); Gercourt, le fiancé de Cécile, est "vieux", îl a "au moins trente-six ans" (Lettre 39, p. 114); Madame de Merteuil et la Présidente de Tourvel ont
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
d'âge șont peu nombreuses dans le român. Madame de Rosemonde a quatre-vingt-quatre ans et un esprit de vingt (Lettre 8, p. 49); Gercourt, le fiancé de Cécile, est "vieux", îl a "au moins trente-six ans" (Lettre 39, p. 114); Madame de Merteuil et la Présidente de Tourvel ont environ 22 ans; Cécile et Danceny, leș plus frais, souffrent de la même maladie de la jeunesse qui a comme symptômes le ridicule, le sourire bête, la candeur de l'ignorance, le pathétique amoureux
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ce seră Gercourt qui en prendra soin. Au fond, c'est une vie qui remplace une autre, pour que la place ne soit jamais vide. Le film de 2003, de Josée Dayan, déjà cité, ajoute au texte une gravité inutile. Madame de Merteuil (Catherine Deneuve) ne riț jamais. Elle est triste, grave, grise, mais, certes, fascinante dans leș robes faites pour elle par Jean-Paul Gaultier. La richesse de la cour de Louis XVI est remplacée par la résidence en Provence, par leș
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
este neliniștit și disperat, în același timp"28. Tristețea și angoasele personajelor lui Sábato trebuie puse în legătură cu propria biografie a autorului, desi Sábato spune că este simplu să poți răspunde la întrebarea dacă personajele te reprezintă, cu un simplu " Da, Madame Bovary c'est moi", insă creatorul personajelor se află nu numai în fiecare din personajele sale, ci în toată creația să. Referindu-se la Flaubert, Sábato spune că pe autorul dramei îl vezi peste tot, el "a ales" dramă, situația
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
proprii și coșmarul malefic al fascinantului Raport despre orbi"47, implicit toate neliniștile lui Sábato, fiecare personaj fiind Sábato însuși: "Personajele! Într-o zi din toamnă lui 1962, cu neliniștea de adolescent, m-am dus să caut locul unde "trăise" Madame Bovary. Că cineva să caute locul unde a suferit un personaj dintr-o carte este deja ciudat, însă, dacă o face un romancier, care știe până la ce punct aceste ființe nu au existat decât în sufletul creatorului lor, este o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o parte din acea parte a întregului care, vrând râul, face binele", dar, pentru că omul subteran este mult mai nociv decât diavolul însuși, el vrea să facă râul și sfârșește prin a face iremediabil râul. La Sábato putem vorbi despre "Madame Bovary c'est moi" la fiecare personaj, pentru că Sábato este fiecare și toate personajele la un loc, însă, în afară de Abaddón, unde Sábato apare ca personaj, sub numele de Sabato, niciunde nu apare cu atâta claritate similitudinea dintre autor și vreunul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al XIV-lea era un doctor ce absolvise Sorbona, abatele Hardouin de Beaumont de Péréfexe, un fost șambean al cardinalului Richelieu. Preotul confesor al avait sur la tète un chapeau couvert de plumes noires, et portait l'épée au côté, Madame de Lasalle nous mit le mousquet sur l'épaule; après quoi nous la saluâmes, sans nous découvrir toutefois, parce que ce n'est pas l'ordre. Elle nous baisa tous l'un après l'autre au front, et nous donna
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
urmată de un proces nedrept care a durat patru ani. Acestea au fost datele pe care le regăsim atât în lucrările istorice, cât și în cadrul memoriilor oficiale. Fouquet a fost sprijinit de marii autori ai vremii, iar La Fontaine și Madame de Sévigné au scris o serie de manifeste în favoarea sa, însă fără a reuși să-l salveze de furia regelui. Profitând de faptul că a fost găsit un vinovat pentru situația economică a țării, Ludovic a putut începe instaurarea autorității
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
au circulat sub formă de manuscris și au fost editate abia în 1847, la Paris în două versiuni: în limba franceză și în engleză. De asemenea este menționată în colecția de scrisori Letters inedites tirees des papiers de famille de Madame la duchesse Decazes, care au fost publicate de E.Gallois, Paris, în anul 1845, vol 5. Desigur citatul a fost reprodus de către mai mulți istorici în lucrările lor, dintre care amintim: James Nathan Force, Order and Diplomacy In the Age
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
bloca accesul părților aflate în discuții si pentru a ridica orice urma de suspiciune privind implicarea Franței în război. De asemenea, un subiect des discutat a fost cel al persecuției protestanților (cunoscuți și sub denumirea de hughenoți). În lucrarea sa, Madame de Maintenon: The Secret Wife of Louis XIV, Veronica Buckley aduce în discuție un subiect al memoriilor apocrife din secolul al XVII-lea, și anume posibila implicare a Doamnei de Maintenon în dezlănțuirea furiei generale îndreptate împotriva hughenoților. Ludovic al
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
fără culoare definită (fusese cândva negru, din blană de miel)ea ținea o pungă plină de galbeni, de care nici moartea însăși n-ar fi putut-o despărți. Trecui la următoarea și chipu-i fără de surâs m-a înghețat. Era "madame Envie" (Invidia, chiar ea) și am aflat că e mai bine să nu o văd râzând și nici să-i dau prilej de bucurie: din strașnica-ncruntare de dorești s-o scoți, e musai să-i servești la orice oră (o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
să-ntoarcă roata vieții, s-arate orișicui că totul nu a fost decât minciună și-nșelătorie ("v-am spus că e un impostor, că e o cu..118."). Am trecut și de ea și chipul pe care l-am văzut ( Madame Tristesse, tocmai citisem saga ei, saganizată de o Françoise119 "en vogue") m-a făcut să mai stau o clipă lângă figura fixată-n piatră, împietrită-n suferință. Era mai slabă decât numita Avarice, chipul era brăzdat de urmele unghiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
strașnică decât un uragan cu nume feminin. Punea tot sufletul și întreaga ei putere să vadă lumea cât e de disperată, nici gând să vezi un zâmbet pe fața-i gălbejită, s-o vezi îmbrățișând pe cineva, dând un sărut. Madame Vieillesse, mai scundă cu trei șchioape decât te așteptai, urma Tristeții (ce potrivită era alăturarea!). Abia hrănindu-se (o fi trăit numai din amintiri și apă rece?), lipsită de putere, rămasă fără dinți, abia târându-se de ici-colo, șontâc-șontâc, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel, observăm în evoluția romanesca a lui Flaubert, de la Madame Bovary (1856) la Bouvard et Pécuchet (1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și a temei amoroase legate de ea. Această eliminare se traduce sub două forme, constată E.Roy-Reverzy [1998, p.106], fie că personajul feminin este eliminat din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
naturaliste, cum ar fi cel al lui Jeanne din românul Une vie de Maupassant, victima unei serii de ratări, care nici nu mai aspiră la nimic. Decăderea personajelor feminine se constată în majoritatea romanelor de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Madame Gervaisais (1869) de frații Goncourt, Marthe (1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola, Sapho (1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al XIX-lea femeia franceză își pierde aură și unicitatea culturală. Această pierdere este o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]